Îmbulzeală mare și zăduf, ieri, în Capitală. Trafi c de coșmar, claxoane, suduieli… Este prima zi de școală. Florăriile sunt luate cu asalt încă de la primele ore ale dimineții, iar prețurile urcă galopant cu cât ne apropiem de ora 9.00. Ora la care încep ceremoniile de deschidere…

Părculețul din Piața Dorobanților este năpădit de liceeni care poartă… un fel de uniformă. Cămașă sau tricou albe. În rest, pantaloni (domină blugii), rochițe sau fustițe de culori închise, cu lungimi, evident, diverse... Fetele sunt „echipate” ultimul răcnet, machiajul impecabil. Rucsacul este înlocuit cu genți șic de firmă... Îmbrățișări, chiote de revedere!

Se aprind țigările, se depănează amintiri din vacanță, mai mult sau mai puțin deocheate. Apogeul agresiunii sonore îl oferă un ditamai trailer cu platformă, pe care este cocoțată o macara mobilă. Se blochează intersecția cu strada Rabat. Este eliberată mașinăria, toată procedura durează mai bine de 10 minute…

Timp berechet ca șoferii să-și verse năduful pe cei doi muncitori prinși în mijlocul evenimentelor. „Nu aveați timp de dimineață? Nu știați că azi începe școala?”, se urlă din toate părțile. Mihai Covaliu, „la careu”! Nici pe Calea Dorobanților nu stăm mai bine. Mașinile sunt parcate pe două benzi în fața Liceului I.L. Caragiale.

Ne facem cu greu loc spre intrarea de la Școala Generală nr. 45 „Titu Maiorescu”, în proximitatea curții interioare a liceului. Abandonăm prima tentativă și ne luăm după elevii mai mari care, după ce se sparge careul, se buluceasc spre mica intrare din spate, ca să pătrundă în vestita unitate de învățământ.

Cei mai mici, de gimnaziu, așteaptă cuminți, înconjurați de părinții vădit impresionați de eveniment. Care trag poză, după poză, cu telefonul. Printre aceștia, îl recunoaștem pe Mihai Covaliu, campionul olimpic de la sabie, din 2000, actualmente președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Întrebat care este băiatul lui, Cova ne indică un puști slăbuț și înăltuț, cu șapcă. „Este în clasa a VI-a”, ne spune mândru tatăl, care pare surprins puțin de afirmația odraslei: „Dacă ai ști ce de colegi noi am!”.

Explozie de culoare la Școala 45

În fine, reușim să parcurgem, de această dată lejer, culoarul care ne introduce în curtea școlii generale. Aglomerația concurează de la egal la egal cu starea emoțională a participanților la festivitate. Sunt aici și cei mici, de la școala pregătitoare, cu ghiozdane multicolore care le acoperă tot spatele. Unii dintre ei poartă mândri niște buchete cu gladiole cât ei de înalte. Alții au lăsat „povara” în sarcina părinților. Ba coșulețe cu flori de câmp, ba câte o floarea soarelui imensă sau orhidee în ghiveci.

De pe scenă, de la microfon, micuții sunt îndrumați fiecare unde sunt repartizați, creându-se mici busculade. De ici-colo, se aud ceva mormăieli de nemulțumire din tabăra părinților. Ușor-ușor se eliberează și această incintă…

Gașca s-a spart repede

Nu trece mai mult de o oră și părculețul se umple din nou, semn că prima zi a fost doar așa, de reacomodare... Cei mari ies în grupuri gălăgioase, se înfig în câte un energizant la cutie și-și aprind, din nou, țigările. Alții apelează la formula electronică… Părinții celor mici inundă cafenelele zonei și, în scurt timp, își aduc și odraslele. Se schimbă impresii în soarele deja dogoritor!