Bănuiesc că ştiţi vorba aia populară: „e deştept ca oaia când se b…se”! Sigur, mai există, în aceeaşi circumstanţă de eşapament, şi zicala cu oaia care face, iar capra paţă ruşinea. Dar noi vrem s-o păstrăm doar pe prima. Din raţiuni pe care le veţi desluşi mai la vale.
Fiindcă 1) turismul nostru e nu la pământ, ci sub pământ; 2) Litoralul românesc este devastat de mizerie, delăsare, lăutărism şi bătaie de joc; 3) imaginea României nu se poate nutri la nesfârşit din pomenile Prinţului Charles sau ale lui Charlie Ottley, cu Welcome to Wilde Carpathia; 4) ultimii nu mai ştiu câţi miniştri ai Turismului n-au avut niciun nume, darămite vreo iniţiativă de însănătoşire a acestui domeniu, ba, mai mult, ministerul a fost băgat la un loc cu timpul liber, sportul şi juneţea; 5) mai e puţin şi se termină sezonul şi de anul acesta(!) şi 6) cel puţin în ceea ce priveşte Brandul de ţară, guvernanţii ofticaţi consumă din prestigiul de imagine externă scos din „frunza” Elenei Udrea (atât se hulită şi de batjocorită…ambele!), deci, fiindcă toate acestea, ministrul Turismului are şi el o iniţiativă.
În loc să tacă şi să dreagă tot ce au stricat predecesorii săi (inclusiv tehnologii politicii!), pe amărâtul ăsta de…staţi un pic, să văd cum îl cheamă!...aşa, Mircea Titus Dobre, pur şi simplu îl mănâncă… Îl mănâncă grija de a schimba şi el ceva. Nu contează ce („n-are-a face, ’zi de treabă, ce’şti copil!”), înţelegeţi, dar e musai să-i raporteze şefului său – marele om de atotştiinţă Liviu Dragnea – că face şi el ceva. Şi că e util cauzei. Altfel, odată se zbârleşte don Livio şi-i ia lui Titus punga cu galbeni de sub nas.
Aşadar, la Consiliul consultativ în Turism (nu cred să fie altceva decât un fel de CA al turismului naţional, unde vin tot felul de rozătoare politice şi îşi dau cu părerea cam ce i-ar trebui turismului României, iniţiative din care să tragă o sumă considerabilă de firfirici pentru partid şi, dacă se poate, şi pentru ei, ceva-acolo-cumva- oareşce…cam cum era înainte la sindicat, unde şeful împărţea biletele de favoare cu tarif redus la Eforie-Sud cui voia el!), prin urmare, la acest jur de „înţelepţi”, ministrul Titus a propus „Mioriţa” ca imagine a României
Da, ce vă miraţi aşa? „Mioriţa”, balada aceea eroică, în care o oaie vine la ciobănaşul ei să-i pârască pe ceilalţi doi companioni ai săi de transhumanţă că vor să-l taie. Cum pe cine? P-ăsta micu’. Acesta, săracu’, ce să facă şi el, se dă de ceasul morţii, c-o fi, c-o păţi, că s-o anunţe pe măsa (dacă e s-o spunem p-a dreaptă, cam în etate faţă de copilul ăsta necopt, trimis – credem noi – prea devreme la o treabă atât de responsabilă şi, mai ales, cu o turmă aşa de ortomană… în fine, nu mai insistăm!). Dar să nu-i spună că el a fost asasinat (care, între noi fie vorba, nici nu s-a petrecut, dar…ce-ţi pasă, n-are-a face, ’zi de treabă!) s-o cruţe, săraca, fiindcă- i bătrână şi-i cauzează, poa’ să facă un stop, ceva şi, deci, să-i spună că, nitam-nisam, da, chiar aşa, s-a însurat…
Ei bine, pe asta vrea ministrul Titus s-o pună României, sus, deasupra stemei. Ca o bancnotă pe frunteangustă a unui lăutar. Care ministru, sigur, se opăreşte imediat, ca orice dregător PSD: „Este vreo ruşine că discutăm despre simbolurile României, despre Mioriţa?”.
În schimb, în context, el recunoaşte că Udrea nu poate fi dezlipită cu frunza ei: „Brandul de ţară nu se poate schimba până în 2020”. Ce păcat! – simţim noi suspinul din suflet. Al lui şi al partidului, care vrea să nu-i mai rămână nimic de jupuit de pe biata Românie. Şi se aprinde Titus, ca gazul de şist: „Este vreo ruşine că le reamintim românilor de legende şi de simbolurile naţionale?”. Nu-i nicio ruşine, vai de mine, tătele (c-am văzut că eşti numai’ oleacă mai copt decât păcuraşu’ nost’!). Şi, apropo, ia vezi cum începe articolul!
Dar de ce nu promovaţi voi cealaltă legendă faimoasă din tezaurul spiritual românesc, „Meşterul Manole”? Ce vorbeşte despre abilităţile noastre în construcţii şi care poate încuraja investiţiile străine în România. „Ce ziua zidea / Noaptea se surpa.”. Titus, treci la loc! Patru…
Recomandările noastre
