Demnitari șpăgari, înalți funcționari sau magistrați corupți își sporesc măsurile de siguranță după ce în plasa procurorilor pică un „coleg” neprecaut. Ultimul tremura de frica interceptărilor, dar tot a luat mită un miel.

Impactul unor dosare de șpagă mediatizate îi fac pe demnitarii și magistrații corupți să fie precauți atunci când stau de vorbă cu mituitorii. Ei încearcă să găsească noi metode pentru a nu putea fi interceptați atunci când negociază mita și sunt în pas cu tehnologia.

Prudența îi face ca la aceste discuții să nu fie niciun telefon mobil în preajmă, sau să se controleze dacă nu este ascunsă vreo cameră video. Unul dintre pionerii acestei metode este fostul consilier guvernamental Fănel Păvălache, care discuta codificat, în 2003, doar pe bilețele „postit”. Această teamă de a fi înregistrat este și la procurorul criminalist Vasile Șelaru, de la Parchetul Tribunalului Vaslui, care a fost trimis în judecată, săptămâna aceasta, pentru fapte de corupție.

Mita: un miel de la hoț

Una din acuzațiile DNA: Șelaru a primit șpagă bani și un miel de 6-7 kilograme pentru a interveni pe lângă judecătorii Curții de Apel Iași. Miza era obținerea unei soluții mai blânde, la recurs, în cazul lui Ionel Lăcătușu. Acesta era condamnat, în primă fază, la 4 ani și 8 luni pentru furt calificat. Atunci când discuta cu mituitorul, Șelaru îl căuta în geantă: „Ce-ai pe aicea? Nu mă înregistrezi? Pățesc dupaia ca Mircea Băsescu, cine știe ce zic că am făcut noi … mare șmecherie” sau „Da’ ce mi-ai făcut semn?”.

El atrăgea atenția unui intermediar să nu se ducă la DNA „să nu cumva să mă bage într-un bucluc, să mă înregistreze ca pe Mircea Băsescu”.

Asigurări: „Stai liniștit”

Vasile Șelaru a fost trimis în judecată pentru patru infracțiuni de trafic de influență, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și influențarea declarațiilor. În discuțiile directe dintre hoțul Lăcătușu și procurorul Șelaru, cel de-al doilea îl asigura că totul se va rezolva: „Domn’ Vasile, părțile astea vătămate cer bani”/ „Lasă-i să ceară, e dreptul lor”/ „Ei pot să ceară și la Haga/ „Stai liniștit”/ „Da, da, lasă-i în pace”. Procurorul i-a cerut de la obraz, pe 18 aprilie 2014, șpaga în carne: „Băi Ionel, băi, vezi un miel pe acolo, că nu am miel de Paști…”. În aceeași zi, hoțul a sacrificat un miel și i l-a dus procurorului.

TERTIPURILE FOLOSITE DE ȘPĂGARII DE TOP

● Senatorul PSD, Ovidiu- Marius Isăilă (foto), a fost trimis în judecată pentru o mită de 350.000 de euro. Potrivit anchetei DNA, de frică pentru a nu fi prins, parlamentarul avea discuțiile despre mită doar în toalete, unde le cerea interlocutorilor să se dezbrace pentru a fi sigur că nu poartă microfoane sau alte dispozitive de înregistrare. Isăilă vorbea în șoaptă, gesticula mult și nu pronunța niciodată valoarea mitei, ci doar o arăta cu ajutorul mâinilor.

● În alt caz, doi polițiști, Adrian Mărgărit și Daniel Cupe, l-au amenințat pe un afacerist cu un dosar penal dacă nu le dă 30.000 de euro. De teamă ca acesta să nu se ducă la DNA, și să înregistreze totul, polițiștii au stabilit întâlnirile la piscina Hotelului Marriott. Detaliile au fost stabilite în mijlocul bazinului și la dușuri.

● Fostul senator PSD, Cătlin Voicu (foto), condamnat la 7 ani de închisoare pentru o șpagă de 200.000 de euro, vorbea codificat cu Costel Cășuneanu: „Vedeți că vorbesc să înțelegeți dumneavoastră, mă ocup cu domnul doctor de tratamentul acela și ne auzim în zilele urmatoare, da?”. El folosea termenii de „spital”, „doctor” și „medicamente”, care au substituit pe cei de judecată, magistrat și bani.

● Discuțiile lui Voicu i-au inspirat și pe membrii clanului Corduneanu. Gheorghe Clapon se lăuda cu intervențiile la judecători: „Și ai să vezi că dacă ai respectat tratamentul pe care el ți l-a pus de la bun început, la urmă rezultatul o să fie bun...Omul a garantat că tratamentul va da rezultatul lui. Dacă el m-a mințit și nu îți iese rezultatul, toate cheltuielile pe care le-ai avut tu pe medicamente, că eu te-am dus la dânsul, eu le suport”.

● Judecătorul Stan Mustață (foto) de la Curtea de Apel București a pus pe roate o adevărată rețea care „rezolva” dosare pe bani. El avea la dispoziție un apartament conspirativ, situat într-o vilă discretă din cartierul Colentina. Discuțiile cu complicii săi le avea la toaletă, iar pentru a fi sigur că nu este monitorizat, Mustață trăgea apa la WC frecvent. El evita folosirea telefoanelor mobile, iar informațiile sensibile erau transmise pe bilețele.

● Judecătoarele Viorica Dinu și Antonela Costache foloseau un telefon mobil de o generație mai veche, despre care au auzit că nu pot fi interceptate. Din același motiv, ele negociau mita în liftul Tribunalului, capitonat cu tablă și aluminiu. Dinu se întâlnea cu unul dintre intermediari la vila din Militari, proprietatea fratelui său.

● Judecătorul Mircea Pușcaș (foto) de la Tribunalul Bihor a folosit o metodă inedită: negocia și încasa șpaga în Ungaria. El a discutat cu denunțătorul său să primească mita de 50.000 de euro pentru a scăpa de o condamnare de șapte ani. Detaliile au fost stabilite în stațiunea Hajduszoboszlo (Ungaria), la 70 de kilometri de Oradea. Pușcaș este acuzat că a primit prima tranșă din șpagă, 10.000 de euro, la un restaurant din Berettyojfalu (Ungaria), la 40 de kilometri de Oradea.

● În dosarul „Zahărul”, complicii fostului senator PNL Cezar Măgureanu traversau Dunărea pe la Giurgiu și se duceau în localitatea Ruse (Bulgaria). Scăpați de monitorizarea serviciilor secrete și a procurorilor, complicii discutau relaxați metodele prin care zahărul era importat în România, prin mai multe firme, fără a se plăti taxele.

● Deputatul PNL, Ovidiu Silaghi (foto), fost europarlamentar și fost ministru, este cercetat de DNA pentru o șpagă de 200.000 de euro de la afaceristul Nelu Iordache. Potrivit actelor din dosar, banii au fost dați chiar în vila din Baia Mare a politicianului. Încă înainte de a începe discuția, Silaghi a pornit un aparat de bruiat, care făcea imposibilă înregistrarea de la distanță a discuțiilor.

● Una din metodele practicate în dosarele de corupție este folosirea unor cartele pre-pay. De exemplu, în dosarul „Motorina”, s-au folost cartele dedicate, pentru discuții și sms-uri cu o singură persoană.

● O altă metodă este de a instala diferite programe informatice pe telefonul mobil, conectat la internet. Cele mai cunoscute sunt Google Talk, Skype, Viber, WhatsApp etc.