În Sala mare a Ateneului va avea loc mâine, 13 noiembrie, și vineri, 14 noiembrie, de la ora 19:00, un concert dedicat compozitorului Dumitru Capoianu în interpretarea Orchestrei Filarmonicii „George Enescu”, dirijor Camil Marinescu, solist Cristian Niculescu.
În pauza de după prima parte a concertului simfonic, de la ora 20.00, va avea loc dezvelirea bustului compozitorului Dumitru Capoianu, în foaierul de la Sala Mare a Ateneului, în prezența soției maestrului. Bustul compozitorului Dumitru Capoianu (1929-2012), fost director la Filarmonicii „George Enescu“ între 1969 și 1973, este opera sculptoriței Elena Surdu-Stănescu. Atât profesorul universitar Grigore Constantinescu, cât și directorul general al Filarmonicii „George Enescu“, Andrei Dimitriu, vor vorbi la evenimentul dedicat dezvelirii bustului la Ateneu.
„Dorința mea este ca până la sfârșitul mandatului meu, cei mai importanți directori generali ai Filarmonicii să aibă expuse statui-bust în foaierul Ateneului. La fel, dirijorii și soliștii de mare prestigiu, care au onorat scena noastră. În proiect ar urma dezvelirea altui bust, al celebrului dirijor Ionel Perlea, realizat de sculptorul Mihai Marcu, moment pe care îl programăm pentru luna ianuarie 2015. Ca prioritate aș adăuga preocuparea de a avea un bronz al marelui dirijor Constantin Silvestri. Aceste evenimente se adaugă la cele două dezveliri din ultimul timp: busturile celebrului dirijor Sergiu Celibidache și al eminentului pedagog și violonist Ștefan Gheorghiu“, a declarat Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii „George Enescu“.
În programul concertului simfonic susținut de Orchestra Filarmonicii „George Enescu” de mâine seară sunt lucrările „Șase bisuri și un preludiu“ de Dumitru Capoianu, „Concertul nr. 20, în re minor, pentru pian și orchestră, KV 466“ de Wolfgang Amadeus Mozart și „Simfonia nr. 1, în mi bemol major, op. 13“ de George Enescu. Solist va fi pianistul Cristian Niculescu.
Compozitor popular și polivalent, spirit mucalit și mereu activ,vremelnic ocupant de funcții administrative și electronist amator, Dumitru Capoianu reprezintă o personalitate a muzicii românești pe cât de atrăgătoare, pe atât de dificil de încadrat. S-a născut la București, la 19 octombrie 1929; a studiat la Conservatorul regal, la clasa de compoziție a lui Mihail Andricu, urmând apoi o carieră multiformă: violinist în Orchestra Teatrului Național (în prima tinerețe), maestru de sunet și regizor muzical la Radiodifuziune (în două cicluri, la distanță de peste 50 de ani!), director al Filarmonicii „George Enescu” (1969-1973), dar, înainte de toate, virtuoz al potrivirii sunetelor. Calificată de cercetarea muzicologică drept „modernă moderată” (Valentina Sandu-Dediu) și așezată în spectrul echilibrat al creaţiei colegilor săi de generație Wilhelm Georg Berger, Pascal Bentoiu și Theodor Grigoriu, muzica lui Capoianu manifestă la tot pasul caracterul estetic neliniștit al autorului. Întâlnim muzică simfonică neoclasică, alteori dodecafonică sau condimentată cu armonii și ritmuri de jazz (poemele simfonice Chemări 77 și Pasărea Phoenix, Variațiunile cinematografice, Concertele pentru vioară, violoncel și chitară) muzică vocal-simfonică și camerală care trădează ironia și înclinația ludică naturale din spatele condeiului (cantata Ca să faci portretul unei păsări, trioul Cinci moduri de întrebuințare a unui arcuș, Valses ignobles et pas sentimentales pentru mezzosoprană și orchestră de coarde) sau frământările existențiale (Oratoriul Flăcări de sânge, lucrările corale Rugăciune și E veșnică pe lume doar schimbarea). Ceea ce i-a izbutit întotdeauna lui Dumitru Capoianu a fost să rămână el însuși, fiind de fiecare dată altfel – același în amprenta personală inconfundabilă a stilului (se poate spune fără teama de a greși că muzica sa este printre cele mai ușor recognoscibile din creația românească) și mereu diferit în varietatea formelor și a genurilor asupra cărora s-a aplecat mereu proaspăt, iscoditor, neașteptat.
Maestrul comemorat în această toamnă, la împlinirea a 85 de ani de la naşterea sa, şi-a potolit plăcerile muzicale caleidoscopice și în stăpânirea strălucită a meșteșugului orchestrației, dobândit în anii studenției sub îndrumarea lui Theodor Rogalski. Pe lângă sutele de aranjamente din muzica ușoară și clasică (Stille Nacht, Ave Maria de Schubert, Aria din Suita în re major de J. S. Bach, Fantezia de D. Popper ), talentul ieșit din comun în arta combinărilor timbrale se vădește și în creația proprie, îndeosebi în muzica de film (peste 80 de pelicule îi poartă semnătura). Memorabilă rămâne coloana sonoră la seria Omulețului lui Ion Popescu Gopo, începută triumfal, prin câștigarea Palme D’or la Cannes , în 1957, și care, pornind de la doar trei sunete (do-si-si bemol), ilustrează formidabil complexitatea trăirilor personajului schițat atât de simplu de marele realizator de film.
Traseul creației lui Dumitru Capoianu a fost însoțit constant de distincții care au confirmat și consolidat valoarea și importanța poziției sale în peisajul muzical românesc: de două ori Premiul Meritul Cultural, Premiul Academiei Române, și de nu mai puțin de șapte ori Premiul Uniunii Compozitorilor, ultima oară pentru întreaga carieră, în anul 2000.
Biletele se pot cumpăra de la casa de bilete a Ateneului Român.
Recomandările noastre
