Editura Evenimentul si Capital

Sistemul care ne aranjează viețile

Simona Ionescu
Autor: | | 0 Comentarii | 3238 Vizualizari

Din ce în ce mai des vi se spune că presa scrisă moare, că nu mai există viitor pentru ea în România, acesta fiind atribuit televiziunilor, că-i aproape gratuit privitul, sau internetului de pe telefoane și tablete.

De fapt, Sistemul despre care tot vorbim în aceste zile că ne aranjează viețile este cel care a gândit diminuarea și apoi eliminarea presei tradiționale, pentru a reuși mai ușor manipularea colectivă. Am să și explic pe baza căror fapte și situații am ajuns la concluzia aceasta.

Mă bucur că tot mai mulți jurnaliști încep să-și informeze cititorii și despre problemele cu care se confruntă cei din redacțiile ziarelor. Ba chiar am dat măștile jos și vorbim despre distrugerea presei chiar de către unii jurnaliști, prinși în simbria unor moguli care au avut misiune tot de la Sistem ca să controleze libertatea informației! Scenariul distrugerii presei scrise, cea care prin suportul tipărit păstrează istoria cotidiană a unei țări, a început în anii 2006-2007, iar consecințele se văd astăzi. Hulitele tabloide, care prin tirajul lor imens erau preferatele publicului, au fost încet- încet curățate de paginile alocate politicii și investigațiilor, iar ziariștii cu experiență au fost nevoiți să plece. Ziarele naționale generaliste, fie au dispărut (vezi cotidianul Ziua, a cărui arhivă a fost ștearsă și de pe net!), fie au încăput pe mâna mogulilor al cărui interes politic îl neagă azi doar unii dintre cei chemați să conducă aceste publicații contra unor salarii imense. Cu toate frânele, jurnaliștii neinfectați își făceau datoria și era destul de greu să fie cenzurați. De aceea… În anul 2009, presa scrisă era deja bine controlată de Sistem și se pregătea deja noua etapă a îngenuncherii ei prin transferarea către suportul electronic.

Dezvoltarea site-urilor ziarelor a venit ca o măsură firească, în pas cu evoluția la nivel mondial, internetul câștigând teren pretutindeni, odată cu apariția laptopurilor, a telefoanelor mobile, a tabletelor.

Suntem în momentul în care asupra redacțiilor din România s-a abătut valul schimbării prin măsuri economice. S-a strâns șurubul cheltuielilor, unii moguli au schimbat garniturile de conducere, alții au refuzat să mai investească, alții au vândut publicațiile sau le-au închis, sau au ales să rămână doar în mediul online. Anii 2010-2011 au însemnat cotitura cea mai mare din istoria post-decembristă a presei libere. Mii de ziariști din întreaga țară au rămas fără job-uri, iar pe tarabe au rămas 5-6 titluri de ziare naționale, în timp ce publicațiile locale erau majoritatea controlate de puterea politică a baronilor.

Cititorilor, care au sesizat întrucâtva aservirea presei, li s-a oferit teoria evoluției informative prin cel mai modern și accesibil suport: internetul. Occidentul, deja pățit, își luase măsurile de protejare a presei tradiționale. Facebookul a fost fascinația care a venit să completeze nevoia de comunicare și de informare a românilor, rețeaua de socializare fiind, în opinia mea și a multor specialiști în sociologie, mijlocul cel mai bine exploatat de Sistem pentru o manipulare discretă dar eficace. Informația verificată de un jurnalist cu responsabilitate nu este totuna cu o informație aruncată pe facebook de oricine. Lucrurile însă se amestecă, iar reprezentanții Sistemului știu să manipuleze, atunci când interesele o cer. Așa s-a ajuns ca azi toată viața românilor să se desfășoare mai mult pe Facebook. V-ați întrebat vreodată cum se face că România are cel mai rapid internet din aproape toată lumea? Suntem noi mai tari decât informaticienii mapamondului? Eu m-am tot întrebat cum de germanii, francezii, austriecii, americanii, englezii etc. recunosc că netul la ei e destul de greoi ca viteză. Am deslușit răspunsul într-o călătorie la Istanbul, acolo unde netul pică atunci când ți-e lumea mai dragă, așa cum se întâmplă în Europa. Ei bine, într-o țară unde se vorbește de dictatura lui Erdogan se tipăresc o mulțime de ziare, și pro și contra regimului de la Ankara, iar turcii le cumpără de la tarabe sau se aboneză. Nu-i vezi stând în cafenele citind presă pe telefoane fiindcă, spun ei, le pică netul și se enervează.

Concluzia mea e că, în România, Sistemul a descoperit că o canalizare a informației către net este un mijloc mult mai ușor de controlat decât presa tradițională, aceea în care ziaristul își face pe teren propria documentare și aduce în atenția publicului ceea ce a descoperit. Redacțiile s-au cam curățat de ziariștii care veneau cu subiecte servite, iar puținii jurnaliști independenți și corecți, care au ales să se exprime pe blogul personal sau au construit un site, nu au audiența care să sperie Sistemul. Iar acest Sistem, dacă îl vom lăsa în pace, o să continue să ne contoleze viețile. P.S. Dialog între preşedintele Cehiei, Miloš Zeman și Vladimir Putin, ieri, la o întâlnire cu presa. Zeman: „Sunt prea mulţi jurnalişti (n.r. prezenţi). Ar trebui lichidaţi”. Putin i-a răspuns: „Nu e nevoie să fie eliminaţi, însă poţi să îi limitezi”.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate