Mi-aș fi dorit ca pentru tine să fi fost mai bine. Speram că generația care va veni după noi va avea parte de un context cultural minunat, un mediu care să inspire și care să te invite să creezi, și că singura grijă a scriitorului tânăr va fi cum săși aleagă punctul de vedere narativ.
Dar lucrurile s-au complicat în ultimele două decenii, și despre asta aș dori să-ți scriu. Când vei ajunge la sfârșitul manuscrisului și-ți vei încheia munca strict literară, vei avea serioase probleme ca să o publici. Te rog nu te gândi să publici în edituri de gang, bucurându-te că-ți vezi numele pe o copertă: mai bine așteaptă câțiva ani și propune-ți cartea unei edituri care ar putea să-i asigure vizibilitatea. Caută un program editorial care să beneficieze de o reală audiență. Apoi, după publicare, ai o mare responsabilitate: să explici ce înseamnă literatura azi, pe fiecare canal media, în fiecare context. Orice interval de timp petrecut ca să demonstrezi că literatura e expresia supremă a inteligenței reprezintă timp bine investit. Unii autori zic: „am scris cartea, restul nu mai e treaba mea“. Poate așa o fi fost prin secolul al XIX-lea, acum cred că e altfel. Ai grijă să nu treci cu promovarea cărții tale în spațiul politic, și să crezi că-ți promovezi literatura dacă ajungi ministru. Nu fă ca alții. E adevărat că nimic nu e mai profund românesc decât amestecarea chestiilor, dar tu nu păși în Valea Plângerii de la recepțiile oficiale. Să știi că n-a mai rămas în România nici un premiu literar dezirabil, și nu există forme oficiale de recunoaștere de care tu să ai nevoie. Nu ai nevoie de ei. Nu-ți trebuie demnități, nu decorații. Pune-te la adăpost de nevoia de recunoaștere, pentru că majoritatea actelor de receptare au fost atât de corupte în ultimele decenii încât nu știu dacă mai înseamnă mare lucru. În schimb, ai nevoie de public. Datoria ta e numai față de cei care investesc în tine speranță, interes literar, așteptări. Pentru cei care arată respect față de literatură, tu să ai profesionalism și respect. Nu-ți dori să devii membru al vreunei uniuni de creație; eu am făcut greșeala aceasta și m-am îndepărat de ei deopotrivă amuzat și dezgustat (ce parfum profund bucureștean e în melanjul acesta de sentimente). Premiile de la București nu vor ajuta cărțile tale să afle editori din afara României interesați de traducerea lor. Premiile românești nu reprezintă o garanție de calitate, nu-ți trebuie. Ai nevoie doar să te pui la adăpost de furtună și să scrii. Dacă ceea ce-ți spun acum nu te descurajează, atunci succes! Dacă ai nevoie de mai mult decât literatură atunci când faci literatură, atunci poate că ai stofă de politician; și cine știe, poate tehnocrația va avea nevoie și de fraze frumoase, nu doar de automate de lut.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor
Recomandările noastre
