România este țara în care politicienii visează să devină securiști. Sau cel puțin fac tot posibili să fie acceptați în marea familie a instituțiilor de forță. Dând legi, semnând protocoale, fugind de repsonsabilitate.

Atunci când am început să scriu serialul Operațiunea " Noi Suntem Statul", aprilie 2017, aveam o idee generală asupra a ceea ce se întâmplase în România, perioada 2010-2015, deși aveam informații peste nivelul unui gazetar. Cred că după un an și câteva luni de la debutul serialului, putem avea o imagine mult mai exactă a ceea ce s-a întâmplat. 

Așa cum descriam la începutul acestor dezvăluiri, este dincolo de orice îndoială că un grup de politicieni și înalți funcționari ai Statului au conceput un mecanism prin care foloseau instituțiile pe care le conduceau în scopul păstrării puterii politice.

Inima grupului era formată din George Maior (director SRI) - Victor Ponta (președinte PSD și prim-ministru) - gen. Florian Coldea (prim-adjunct al directorului SRI) - Laura Codruța Kovesi (procuror general al României și șefa DNA) - Liviu Dragnea (ministru și președinte executiv al PSD) - Gabriel Oprea (minstru și viceprim-ministru). Gravitau în jurul lor o mulțime de oameni, dar se remarcau Sebastian Ghiță (deputat PSD), Horia Georgescu (ANI), Livia Stanciu (președinta ICCJ), Antena CIA la București și încă câțiva, folosiți în diverse momentele ale jocului. După care, o parte din ei, au fost aruncați în gura "leilor" DNA.

Relațiile între membrii Operațiunii "Noi suntem Statul" erau cimentate prin legăturile de rudenie, de prietenie și interese (politice și de afaceri) comune. Se întâlneau săptămânal, jucau tenis, luau masa împreună, periodic participau la diverse evenimente, adevărate team-buildinguri în care erau adunați sub același acoperiș procurori, judecători, politicieni, ofițeri de informații.

Toate mișcările erau făcute doar pentru a li se da tuturor sentimentul că fac parte dintr-o mișcare de reformare/asanare profundă a României. Numai că aceștia făceau parte dintr-o pânză de păianjen țesută cu multă abilitate de doi dintre cei menționați. 

Cel mai corect a descris această situație Ion Cristoiu atunci când i-a definit pe gen. SRI Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi ca având apucăturile unor sergenți majori mesianici. Cultură modestă, putere mare, abuzuri pe măsură. Eu le-am spus Binomul Coldea-Kovesi, folosind o sintagmă pe care am găsit-o pentru prima dată în raportul de activitate al SRI pe 2013, pentru că din toți cei menționați mai sus, cei doi au acționat împotriva tuturor.

Bilanțul rapid: George Maior - "exil" în SUA, după ce a fost silit să demisioneze în urma unei manevre a lui Florian Coldea, Victor Ponta - dosare deschise de DNA, Sebastian Ghiță - dosare deschise de DNA, Liviu Dragnea - dosare deschise de DNA, Gabriel Oprea - dosare deschise de DNA, Horia Georgescu - dosare deschise de DNA, iar lista poate continua. O parte din ei au fost achitați de instanțe, alți sunt în curs de judecată, neavând "norocul" generalului Florian Coldea împotriva căruia un denunț a fost clasat în trei zile!

Nu o să reiau aici întreaga serie de dezvăluiri din sânul luptei împotriva corupției, nici nu o să vă mai plictisesc cu modul grotesc în care Laura Codruța Kovesi s-a agățat de scaunul de la DNA, deși a fost cel mai corupt și prost manager pe care l-am văzut în fruntea unei instituții de forță. 

Numai că vina nu trebuie pusă doar în cârca Binomului Coldea - Kovesi pentru că fără colaborarea entuziastă a politicienilor aceste întâmplări nu ar fi avut loc, iar abuzurile ar fi fost excepția, nu regula.

Codul Penal și Codul de Procedură Penală a fost schimbat prin OUG în timpul lui Dacian Cioloș, fără să stârnească vreo reacție din partea politicienilor sau a societății civile. Acum, Dacian Cioloș are tupeul să stârnească masele de pe rețelele sociale, acuzând actualul guvern că vrea să procedeze la fel. Atitudine tipic securistică de manipulare a realității!

Schimbările legislative din timpul mandatului de prim-ministru al lui Victor Ponta, finanțarea uriașă a instituțiilor de forță, acordarea de privilegii (case, salarii, pensii speciale) și crearea un mecanisme de colaborare în afara cadrului legislativ (vezi celebrele protocoale secrete), a dus la acumularea unui potențial de putere uriaș. Pe timpul guvernării PSD au fost semnate sute de protocoale între instituțiile statului și serviciile de informații. Fără să stârnească nici cel mai mic semn de întrebare din partea Parlamentului, sau al comisiilor de control. 

Sute de protocoale?, o să vă întrebați. Deși este o estimare aproximativă, plecând de la ultimul caz, cel al lui Liviu Dragnea și al Minsterului Dezvoltării, unde există cel puțin trei protocoale semnate cu SRI, sunt convins că la nivelul Statului vorbim de sute de protocoale. A știut Liviu Dragnea de ele? Sunt convins că da, chiar dacă nu le-a semnat pe toate, așa cum sunt convins că a știut și Victor Ponta sau orice alt demnitar din guvernarea PSD. 

Fuga de răspundere în acest moment nu face altceva decât să ne îndepărteze de soluțiile crizei de încredere prin care trec politicienii și magistrații.

Atitudinea securistică de care vorbeam în cazul lui Dacian Cioloș se manifestă și acum, când se preferă loviturile pe sub masă și jumătățile de adevăr, în locul unei dezbateri reale. 

În final, aș adresa o întrebare publică atât SRI, cât și Guvernului, în afara obișnuitei cereri 544, pentru celeritate rugându-i să ne spună câte protocoale secrete au fost semnate în perioada 2010 - 2015. Și ulterior, dacă li se pare că nu este suficient. 

Când s-au semnat, cine le-a semnat, dacă mai sunt în vigoare. 

Pentru că soluția ca să ieșim din această vânătoare de vrăjitoare este asumarea răspunderii, analizarea consecințelor, stoparea exceselor, nu lupta de tip securistic.

Dacă vrem să mai construim ceva viitor în România. 

P.S. Vreau să mai precizez încă o dată, eu nu am participat la aceste întâlniri vreodată, iar tot ceea ce am scris s-a bazat pe informațiile obținute de la unii din participanții la aceste evenimente. Am avut o relație de prietenie cu George Maior, Sebastian Ghiță și Gabriel Oprea, pe restul i-am cunoscut de-a lungul timpului, dar n-am fost niciodată la K2 sau T2, cum s-ar numi sediile lor în care aveau loc aceste reuniuni.