Războiul din Ucraina, care a căscat o prăpastie între Rusia și Occident, se poartă nu doar cu tancuri, artilerie și infanterie. Tot mai mult, Moscova folosește alte tipuri de arme: banii, ideologia și dezinformarea. O analiză a New York Times.

În timp ce administrația Obama și aliații săi europeni încearcă să contracareze acțiunile militare ale Rusiei în spațiul ucrainean, sunt nevoiți să lupte acasă la ei cu acțiunile concertate ale Moscovei de a-și utiliza influența economică, de a finanța partide și mișcări politice și de a răspândi versiuni false despre conflict.

Scopul Kremlinului pare a fi să semene discordie, să destabilizeze Uniunea Europeană și, pe cât posibil, să producă o fractură în ceea ce până acum părea consensul față de agresiunea Rusiei.

Până la urmă, dacă Rusia reușește să deturneze fie și un singur membru al Uniunii Europene, atunci teoretic poate împiedica reînnoirea a sancțiunilor economice, care expiră în această lună și care se decid doar cu unanimitatea statelor membre.

Președintele Obama a ajuns duminică la summit-ul G7 din Germania cu gândul de a-i mobiliza pe aliații europeni să adopte o poziție hotărâtă împotriva Rusiei, cu atât mai mult cu cât violențele au reizbucnit în Estul Ucrainei în ciuda acordului de încetare a focului.

Înaintea summit-ului din Alpii Bavariei, oficiali americani și europeni și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu eforturile subterane - și uneori la lumina zilei- ale lui Putin de a-și găsi aliați în Vest.

Luna trecută, într-un discurs ținut la Institutul Brookings din Washington, vicepreședintele Biden declara:

„Kremlinul încearcă din răsputeri să cumpere și să racoleze forțe politice europene, să finanțeze atât Stânga cât și Dreapta anti-sistem din toată Europa. Președintele Putin consideră că aceste forțe politice sunt unelte folositoare care pot fi manipulate pentru a crea fisuri în corpul politic european.”

Aceeași concluzie este împărtășită și de guvernul britanic. Secretarul de stat de la Ministerul de Externe, Philip Hammond, declara săptămâna trecută:

„În ceea ce privește banii Rusiei, sigur că suntem îngrijorați de ceea ce este evident o strategie a Kremlinului de a-i alege, să spunem așa, pe frații care pot fi mai puțin hotărâți sau mai vulnerabili în demersul din iunie. Kremlinul știe foarte bine că este vorba de o decizie care trebuie luată în unanimitate și că nu au nevoie decât de unul dintre ei.”

Rămâne de văzut de cât succes se vor bucura demersurile Rusiei.

Oficiali americani și europeni au declarat că sunt încrezători că sancțiunile vor fi reînnoite la summit-ul Uniunii Europene care se va ține la Bruxelles pe 25 și 26 iunie.

Germania, cel mai puternic membru al UE, sprijină extinderea sancțiunilor până în ianuarie viitor, iar statele mai mici nu sunt prea doritoare să se pună rău cu Berlinul. Însă nu există nici dispoziția pentru a institui sancțiuni suplimentare, așa cum și-ar dori Statele Unite.

Eforturile Rusiei de a influența Occidentul îmbracă multe forme.

Moscova și-a folosit în mod tradițional statutul de mare furnizor energetic pentru a-și influența clienții din Europa. Acum, ea face presiuni asupra țărilor din sud-estul continentului, inclusiv dârza Grecie, să sprijine construirea unei noi conducte de gaze, promițând multe beneficii. Iar oligarhii ruși își țin de atâta vreme banii în băncile din Cipru, încât insula este văzută ca un avanpost financiar al Moscovei.

De câțiva ani, Rusia plătește de la buget pentru a publica articole în ziare și pe site-uri din 26 de țări (inclusiv în New York Times, care publică această analiză).

De curând, și-a propus să extindă Russia Today (inclusiv în România), canalul său internațional de televiziune, care transmite în engleză și alte trei limbi, și care face dezvăluiri despre toate racilele din Occident.

Oficiali americani și europeni au acuzat Moscova că finanțează mișcările ecologiste din Europa pentru a protesta împotriva exploatării gazelor de șist, o manevră menită să protejeze producția rusă de gaze naturale.

Iar o „fabrică de troli” din Sankt Petersburg folosește Twitter pentru a propaga povești false despre scurgeri de substanțe sau epidemii Ebola în Occident.

Cu mult înainte de izbucnirea crizei din Ucraina, banii au fost un mijloc prin care Vladimir Putin a încercat să influențeze evenimentele din Vest.

După demisia în Germania a cancelarului Gerhard Schröder, Putin i-a oferit o poziție importantă în Gazprom, gigantul energetic rus. Când președintele George W. Bush era în funcție, Putin l-a întrebat „dacă l-ar ajuta” ca lui Donald L. Evans, un prieten apropiat al lui Bush și fost secretar al Comețului, să i se ofere o slujbă bănoasă într-o corporație rusească. Bush a respins propunerea.

Rusia pare să câștige teren în țări precum Grecia, Ungaria, Cehia și chiar Italia sau Franța. Nu doar prin sprijinirea Stângii, tradițional afiliată Moscovei încă din timpul Războiului Rece, ci și prin frontul comun cu forțele de extremă dreapta, care se împotrivesc întăririi Uniunii Europene și care vorbesc aceeași limbă cu Putin, acuzând declinul moral al Vestului.

Cel mai proeminent exemplu este Frontul Național din Franța, care, sub conducerea Marinei Le Pen, a confirmat primirea unui împrumut de 11,7 milioane de dolari, de la First Czech-Russian Bank din Moscova, care are legături strânse cu Kremlinul.

Marine Le Pen a dezmințit însă un articol care afirma că acesta făcea parte dintr-un credit total de 50 de milioane, care să finanțeze campania electorală pentru prezidențialele din 2017.

Partidul Libertății de extremă dreapta din Austria respinge acuzațiile de dependență de Moscova, făcute de principalul său rival de stânga, Partidul Social Democrat, după ce liderul Libertății, Heinz-Christian Strache, a publicat fotografii cu el și alți patru lideri ai partidului la o conferință de la Moscova, unde au cerut o suspendare a sancțiunilor.

Într-o declarație de presă, Strache a spus:

„Suntem categoric neutri  și nu primim donații financiare sau credite din Rusia.”

Tabloidul german Bild a scris că Partidul Alternativa pentru Germania a beneficiat de pe urma vânzării de aur la preț mic din Rusia, dar partidul a negat.

De asemenea, au fost anchete care au vizat anumiți membri ai partidului de extremă dreapta maghiar Jobbik și legăturile lor financiare cu Rusia.

Acuzații și anchete similare au fost și în Bulgaria, cu Partidul Atac, în Slovacia, cu Partidul Poporului, și în statele baltice, mai ales în Letonia, cu partidul pro-rus.

Partidele de extremă dreapta aliate cu Moscova votează împotriva rezoluțiilor din Parlamentul European care critică Rusia și au trimis observatori la referendumurile și alegerile din regiunile separatiste din Ucraina, alături de membri ai stângii extreme, Die Linke din Germania și KKP din Grecia.

Carl Bildt, un fost premier și ministru de Externe al Suediei, a declarat că acest curent reprezintă o îngrijorare serioasă pentru Europa:

„Este clar că Kremlinul are tot interesul să fractureze Europa în orice mijloc posibil. Și are de gând să acționeze la orice fisură care apare.”

Generalul Martin E. Dempsey, șeful Marelui Stat Major american, spunea:

„Președintele Putin consideră NATO o amenințare și va căuta oportunități pentru a dicredita și în final a submina Alianța. Obiectivul final al lui Putin este să diviă NATO.”

Însă Fiona Hill, un fost ofițer de informații în spațiul rus, și acum expert la Brookings Institution, declară că, exceptând Frontul Național din Franța, afirmațiile despre finanțarea de către Rusia a partidelor europene pare să se bazeze mai mult pe speculații decât pe fapte:

„Problema este cât de puternice dovezi există. Pentru ruși este folositor să nu dezmintă zvonurile și uneori chiar să le lanseze ei înșiși. Ei își doresc să dea de înțeles că toată lumea este coruptă, că toată lumea poate fi cumpărată.”

Și David Kramer, fost secretar de stat adjunct sub George W. Bush, și acum expert la McCain Institute, spune că finanțând partide europene, Rusia ar obține rezultatul contrar, îndepărtându-și elita europeană:

„Este o mare îngrijorare, însă mă întreb dacă sunt dispuși să se împuște singuri în picior și să irosească acești bani.”