Sistemul de urgenţe din România s-a dovedit încă o dată ineficient. Micuţul dispărut în staţiunea Geoagiu Băi a fost găsit de un jandarm montan, însă dacă n-ar fi fost spiritul de observaţie al unor reporteri, copilul ar fi murit singur în pădure.

Rareş Ştefan Cherciu, în vârstă de doi ani şi nouă luni a fost dat dispărut duminică în jurul orei 13.30. Plecase din restarantul hotelului la care bunica lui era cazată în Geoagiu Băi, unde venise la tratament. Operaţiunile de căutare de pe parcursul zilei au fost fără rezultat. Abia în jurul orei 20.00, Poliţia şi Jandarmeria au mobilizat efective mai numeroase, câini de urmă şi un elicopter cu echipamente pentru termoviziune. Căutarea ar fi fost mai scurtă şi mai uşoară, dacă poliţiştii din Geoagiu n-ar fi făcut ei pe atotştiutorii.

Indiciul refuzat de poliţişti

Rareş Cherciu a ajuns duminică la Geoagiu unde venise cu părinţii să-şi viziteze bunica aflată în staţiune, la tratament. Părinţii au mers la ştrand, iar pe Rareş l-au lăsat să meargă împreună cu bunica la hotelul Aida, unde era cazată, situat pe o străduţă secundară a staţiunii, aproape de dealul împădurit ce domină zona. Bunica a coborât apoi, împreună cu cel mic, în restaurantul hotelului pentru a lua prânzul. Copilul s-a făcut nevăzut. Imediat au fost anunţaţi părinţii. L-au căutat pe holuri, prin camere, prin împrejurimile hotelului şi… nimic. La 13.30 a fost anunţată poliţia. Un echipaj a venit la hotel iar părinţii le-au spus poliţiştilor: “Hotelul de alături are camere de supraveghere. Uitaţi-vă pe înregistrări, măcar să vedem încotro a luat-o”. Poliţiştii le-au răspuns însă că hotelul de lângă “Aida” e închis de patru ani şi că n-are niciun rost să întrebe de înregistrări video pentru că nici camerele de supraveghere nu merg. Copilul a fost apoi căutat prin staţiune. Spre seară, poliţiştii şi jandarmii din Geoagiu s-au recunoscut depăşiţi de situaţie. Sunt chemaţi în ajutor oameni de la Postul de Jandarmi Montani de la Costeşti. La 20.30 IPJ Hunedoara anunţă oficial dispariţia şi semnalmentele micuţului. Ceva mai târziu ajung în zonă şi echipaje de la Sibiu cu câini de urmă. Câinii sunt şi ei derutaţi, reuşesc să urmeze doar traseul copilului de la ştrand spre hotelul Aida şi invers. Localnicii şi turiştii se mobilizează şi ei.

Ochiul unui profesionist…

În jurul orei 20.00 ajung în Geoagiu şi echipele televiziunilor. Reporterii ajung să se implice şi ei în demersurile de căutare. Tiberiu Mariş, cameraman la Digi 24, aude povestea de la amiază cu camerele de supraveghere ale hotelului închis din apropiere, pune mâna pe camera lui “dă un zoom” şi constată că acestea funcţionează: pâlpâitul ledurilor camerelor de pe clădirea respectivă îl fac să creadă asta. Reporterii anunţă poliţia. De data asta poliţiştii ascultă. Mai trec minute bune până când reuşesc să facă rost de numărul proprietarului hotelului închis. Sunt apoi nevoiţi să-l aştepte pe acesta să vină tocmai de la Timişoara ca să le faciliteze accesul la instalaţia de supraveghere video. Abia aproape de miezul nopţii, poliţiştii şi jandarmii au un indiciu valoros pentru căutări: pe imagini se vedea cum copilul, imediat ce a ieşit din hotel, nu a coborât pe străduţă spre staţiune, ci a apucat-o direct spre dealul împădurit.

… şi norocul unui obişnuit al pădurii

După vizionarea imaginilor, la miezul nopţii, lucrurile par să se organizeze. Se formează echipe de căutare. La operaţiune participă, pe lângă jandarmi şi poliţişti, şi localnici dar şi turişti aflaţi în staţiune. Nici reporterii de televiziune nu se lasă invitaţi. Dealul împădurit este luat la pas pe mai multe sectoare. Echipa care a mers pe drumul forestier din zonă găseşte, după doi kilometric de mers o săndăluţă a copilului. Părinţii confirmă că-i aparţinea lui Rareş. Elicopterul cu termoviziune încearcă să facă ce poate, dar cu peste 100 de oameni în zona de căutare nou stabilită e greu de distins “obiectivul”. De la locul în care s-a găsit săndăluţa, echipa în cauză mai urcă strigând numele băiatului încă aproape un kilometru. Jandarmul din grup, venit de la Costeşti, roteşte necontenit fasciculul lanternei. La un moment dat, de lângă un tufiş, chipul băieţelului apare buimac: “Mama? Tata?”. Rareş e nevătămat. Adormise în pădure. 30 de minute dacă era găsit mai târziu, copilul ar fi fost surprins acolo de o furtună năprasnică ce s-a abătut asupra zonei.

Momentul fericit

Jandarmul care l-a zărit primul pe Rareş se numeşte Petru Bruzan, este plutonier major şi activează de ani buni la Postul de Jandarmi Montani din Costeşti, având în aria sa de acoperire mai toate cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Bărbatul spune că micuţul nu părea deloc speriat şi este aproape convins că băieţelul adormise. “Noi îl strigam într-una, pe nume, dar n-am primit niciu răspuns, nici când eram la 30 de metri de el. Copilul a urcat pe drumul forestier trei kilometri, dacă nu mai bine. În stânga drumului era un luminiş. Acolo l-am găsit, lângă un tufiş, culcat pe burtă, pe iarba uscată. M-a întrebat “Mama? Tata?”, i-am spus că imediat vin şi mama şi tata, l-am luat în braţe, i-am învelit picioruşele într-un tricou, că era deja desculţ la ambele picioare, apoi un coleg a venit cu o bluză de trening şi aşa l-am dus jos, spre părinţii lui. Nu părea nici traumatizat, nici foarte speriat”, povesteşte jandarmul.

Altă intervenţie cu poticneli

În conştiinţa publică este încă proaspăt eşecul evident al autorităţilor în cazul avionului căzut în Apuseni (la 20 de kilometri distanţă aeriană de Geoagiu Băi). Primele ore ale intervenţiei de la Geoagiu amintesc de eşecul de atunci. Refuzul poliţiştilor de a verifica şi “pista” înregistrărilor video de la hotelul din apropierea unităţii turistice din care please micuţul pare să fi fost hotărâtor în prelungirea intervenţiei cu cel puţin 10 ore mai mult decât ar fi fost necesar. Un specialist în acţiuni de salvare, angajat al “sistemului”, ne-a mărturisit, sub protecţia anonimatului: “S-au făcut iarăşi de minune, toţi. Ştiţi care este problema? Orgoliul. Unii nu se anunţă pe ceilalţi de teamă ca nu cumva cei chemaţi în ajutor de la alt serviciu sau de la altă unitate să nu resolve problema iar «localnicii» să pice prost în faţa şefilor. Apoi mai este şi lipsa de coordonare. La mai toate cazurile de acest fel nu există niciodată un om care să dea ordine tuturor, să coordoneze totul. E o buimăceală generală. La Geoagiu, din câte am înţeles, mobilizarea de forţe s-a făcut abia seara, când s-ar fi putut să fie prea târziu. Din fericire, n-a fost cazul şi acum”.