În 2004 a extirpat o tumoră gigant, de 72 de kilograme, iar trei ani mai târziu a făcut vestita operație a „omuluipasăre. Vestitul chirurg plastician Ioan Lascăr crede în conceptul conform căruia patologia umană şi terapia medicală se corelează cu patologia şi terapia spirituală. Într-un interviu acordat Evenimentului zilei, fostul manager de la Spitalul Floreasca vorbeşte despre problemele Sănătății româneşti, despre intervenția de la Colectiv, despre relația dintre medicină şi credință, dar şi despre dorința arzătoare de a deveni bunic.

- Ileana Ilie Ungureanu: Vă propun să începem cu ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi. De mic ați fost fascinat de medicină?

- Dr. Ioan Lascăr: Nu mă vedeam medic. Am avut o oarecare înclinație către științele exacte: matematică și fizică. Eram olimpic la fizică și intenția mea era să urmez specialitatea Fizică Atomică. Pe vremea aceea, cei care se îndreptau către Facultatea de Medicină nu plecau din licee cu profil real și de științe exact. Faptul că am făcut Medicină a fost meritul și influența mamei.

- Pe-atunci medicina era mai degrabă o artă, acum e mai mult știință.

- Pentru că medicina actuală, care este dependentă practic 100% de tehnologie, nu mai poate fi practicată decât având cunoștințe în domeniile exacte.

- Sunt specialități care au un grad mai mare de exactitate și altele în care e mult mai mult haos. Nu e o știință exactă, totuși.

- Și eu obișnuiesc să le spun rezidenților că, în Medicină, 1 plus 1 nu fac întotdeauna 2. Poate să facă și zero și patru. Însă pe măsură ce impactul tehnologic în domeniu este tot mai pronunțat, medicina devine cât mai tehnologizată.

- De ce, dintre toate disciplinele, ați ales tocmai chirurgia plastică?

- Chiar din anul II am agreat specialitățile chirurgicale. Sunt vreo 50 de ani de când am intrat pentru prima dată în sala de operație, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde lucrez și acum. Pregătirea în specialitate am început-o ca medic secundar la Magistrul meu, renumitul Prof. Dr. Agrippa Ionescu, care a fondat specialitatea de de chirurgie plastică și reparatorie la începutul anilor ’60. Floreasca rămâne spital de ultim eșalon în țara asta. Dacă nici aici nu rezolvi problema, nu mai ai unde să te duci. De aici mergi în pământ. Eu nu-mi amintesc să fi trimis pacienți în altă parte.

- Între timp ați înființat Clinica de chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă din cadrul Spitalului Clinic de Urgență București. S-a schimbat mult spectrul patologiei întâlnit în spital?

- Foarte mult. Pe vremea aceea se operau frecvent ulcere, se făceau rezecții la foc continuu, apendicectomii, se mai operau câțiva coleciști. În prezent aproape au dispărut aceste operații, dar a devenit dominant cancerul. Problemele de oncologie au devenit majore în ultimul timp și în specialitatea mea.

- Ca să ne dăm seama de dimensiunea reală a fenomenului, câte operații de cancer se faceau în urmă cu 50 de ani și câte azi?

- Când eram secundar la profesorul Agrippa Ionescu, dacă vedeam unul-două cancere din sfera specialității mele pe lună. Acum, doar la Floreasca, eu operez aproape zilnic câte un cancer. Și gândițivă că mai sunt vreo 10-12 clinici în țară care fac intervenții de acest gen.

„Credința e un bun aliat în lupta cu boala. Cuvintele au valoare de tratament”

- Ileana Ilie Ungureanu: Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Credeți și dvs. că am putea fi mai sănătoși doar prin puterea gândului?

- Dr. Ioan Lascăr: Ne dorim să ne influențăm existența și poate acum suntem mai aproape de traducerea în fapte a acestei dorințe, pentru că avem cunoștințe mult mai profunde referitoare la ce suntem noi, cum funcționează organismul, funcțiile superioare ale creierului, cum reacționăm și interacționăm în diferite circumstanțe. S-a creat și paralelismul între inteligența biologică, în vârful căreia stă creierul uman (căruia i-au trebuit vreo 2 miliarde de ani să ajungă în etapa asta de evoluție), și inteligența artificială, care are doar câteva decenii și care aleargă serios pe cea de-a doua linie. Se estimează că în 2040 inteligența artificială va putea egala ca și performanță operațională inteligența biologică. Un computer va putea performa atâtea operații pe secundă câte sunt specifice creierului neegalat până acum.

- Sunteți un om cu frica lui Dumnezeu?

-Sunt fiu de preot, iar cei 7 ani de acasă – în care așezăm fundamentul conceptelor noastre de viață - nu se pot șterge niciodată. Mă rog și dimineața, și seara.

- Vă rugați și când intrați în sala de operație?

-De multe ori. Chiar și când discut cu pacientul probleme grave atingem subiectul, pentru că ne poate alimenata, ne poate hrăni spiritual. Credința e un bun aliat în lupta cu boala. Cuvintele au și ele valoare de tratament.

- Ca medic, aţi împărtăşit vreodată pacienţilor dvs. convingerea că medicul tratează, dar Dumnezeu este Cel care vindecă?

-Chirurgia este o profesiune extrem de responsabilă. Și faci asta numai pentru că îți dă voie Creatorul. Noi nu vindecăm, ci tăiem, punem lucrurile la locul lor, dar vindecarea este un proces pe care nu-l controlăm. Felul în care se vindecă o incizie aparține Divinițății. Noi nu avem niciun merit. Noi doar creăm condiții ideale de desfășurare a procesului natural de vindecare.

„Condiționarea actului medical de plicul cu bani este crimă”

- Ileana Ilie Ungureanu: Trăim vremuri în care medicii pleacă pe capete din România. Și - dacă n-au prins încă un avion către țările din vest - fug din sistemul public către cel privat. Pe dvs. ce v-a ținut în țară?

- Dr. Ioan Lascăr: Am avut momente când am cochetat și eu cu plecarea, mai ales când eram tânăr și lucrul acesta nu era posibil. Se putea, dar în condiții absolut ilegale. Conexiunile de familie, faptul că sunt un patriot și îmi iubesc locurile natale, m-au ancorat.

- Țineți o evidență a intervențiilor chirurgicale pe care le-ați realizat până acum?

- Am peste 40.000 de operații în cariera mea, din toată gama, și sute de mii de pacienți consultați.

- Care considerați că e boala Sănătății de astăzi?

- Subfinanțarea. Banul este „nervus rerum”, nervul ce mișcă toate lucrurile. Ca să poți să apelezi la tehnologie, pentru că medicina actuală fără tehnologie nu mai este de conceput, ai nevoie de finanțare corespunzătoare. În stadiul de dezvoltare în care suntem noi, evident că nici Sănătatea nu poate fi ca în America sau în Germania.

- Salariile din sistemul sanitar au crescut și vor creşte din nou, de la 1 ianuarie 2018, cu 110-120%. E suficient să-i ținem pe medici și asistenți în țară?

- Urmează să ne convingem. Oricum, e un pas înainte. Și putem să-l apreciem.

- Nu generalizăm, dar o parte dintre medicii români au ajuns la cinismul de a refuza să trateze un pacient dacă nu le dă șpagă.

- Începe să devină din ce în ce mai puțin evidentă acestă problemă. Mai ales acum, odată cu creșterea salariilor. Dacă ne referim la cei care condiționează actul medical, atunci e absolut condamnabil. Condiționarea este crimă.

„Momentul Colectiv”

- Ileana Ilie Ungureanu: V-ați simțit vreodată nedreptățit? Care este primul lucru care vă vine în minte acum, când vă gândiți la tragedia din Colectiv, de exemplu?

- Dr. Ioan Lascăr: Momentul Colectiv a fost unul în care și decidenți și media și societatea au conștientizat că în țara asta e nevoie să fie îmbunătățită calitatea asistenței îngrijirii arșilor, adică proiectul pentru care eu m-am luptat timp de 25 de ani.

- Țipa lumea pe hol la medici, îi făcea în toate felurile. V-a afectat?

- M-a afectat, dar nu am cedat calității. Asta nu m-a împiedicat sămi duc proiectul până la capăt.

- Ați fost chemat din nou în fața procurorilor anticorupție pentru a da explicații în dosarul achiziționării barocamerei pe care statul ar fi plătit nejustificat milioane de lei, în condițiile în care nici măcar nu funcționează. Ce leați spus?

- Nu pot să abordez problema aceasta pentru că face parte dintr-un dosar în curs de cercetare.

- Cum comentați ultimele scandaluri sonore din Sănătate: bombardamentul inspecțiilor abătut asupra lui Narcis Copcă, managerul de la „Sfânta Maria“, apoi a venit rândul lui Gheorghe Burnei, „zeul“ ortopediei pediatrice din România, să fie dat jos de pe soclu. Vi se pare că se face o prapaganda contra medicilor?

-Nu știu. Nu am aprofundat această problemă. Nu e plăcut. Sunt medici care ajută mulți oameni, dar necunoscând contextul nu-mi permit să fac aprecieri. Am fost mulți ani președinte de comisie de disciplină în București, mulți ani președintele Colegiului Medicilor, și m-am confruntat cu nenumărate situații. Mă străduiesc doar să înțeleg ce este în mintea celui care nu înțelege.

„Până acum am operat cinci transexuali”

- Ați făcut și prima intervenție de schimbare de sex din România.

- Transexualitatea e singura boală psihică ce se tratează chirurgical, cu bisturiul. Fiecare dintre noi avem o imagine personală despre corpul nostru, despre ce reprezentăm în relația cu cei din jur și dacă ai pe cineva care e cu corp de bărbat, dar se percepe în relațiile cu ceilalți ca fiind de sex opus, sigur că apare o problemă.

- Fiind fiu de preot, nu v-ați întrebat dacă e bine sau rău?

- M-am dus și m-am sfătuit cu tatăl meu. Și mi-a dat aprobarea. Mi-a spus că dacă Dumnezeu permite să facem aceste lucruri, dacă asta este spre beneficiul pacientului și eu sunt capabil să fac intervenția, atunci să o fac. Am acceptat provocarea doar când, din punct de vedere juridic, problema era rezolvată. Până acum am operat cinci transexuali, și din bărbat în femeie și invers, iar trei sunt căsătoriți.

-Vi se pare că s-a intrat în partea de grotesc?

-Sunt profesiuni în care trebuie să arăți bine și atunci chirurgia estetică are rolul ei. Pe partea asta, eu fac frecvent liftinguri faciale, mamoplastii de toate tipurile, remodelări corporale.

- Și piața de anti-aging este din ce cea mai avansată.

-Injecțiile sunt abordate de cei care petrec mai puțin timp în sala de operație. Eu fac printre picături. Astea sunt o virgulă în domeniul chirurgiei estetice. De fapt nu e chirurgie. Iar ceea ce vedem pe la televizor, adică unele dive care sunt monstruoase, arată lipsa de experiență a celor care se apucă să facă asemenea intervenții. Nu au competență. Poate cadrul legislativ trebuie puțin armonizat. Aceste procedee trebuie responsabilizate.

„Invidia medicilor e cea mai rea”

- Ileana Ilie Ungureanu: Au fost situații în care succesul s-a întors împotriva dvs.?

- Dr. Ioan Lascăr: Nu aș putea spune asta. Dacă vorbim de „invidia medicorum pessima”, e adevărat că invidia medicilor e cea mai rea. Dar niciodată nu am invidiat un coleg că a avut ca pacient pe personalitatea X sau Y. Întotdeauna am considerat că fiecare medic are pacienții pe care îi merită, și că fiecare pacient are doctorul pe care îl merită.

- Citisem despre dumneavoastră că de când vă știți aveți un program foarte aglomerat. Unde a mai încăput și viața de familie?

-Există și weekend-urile. Când muncești cu plăcere, munca poate să devină un drog. E o profesiune pe care nu o practici după ceas. Pentru un chirurg, în general, sărbătorile sunt un lux. Ți le permiți doar atunci când e posibil. Soția este chirurg- ginecolog și fiind doi medici în familie nu ne facem iluzii. Am renunțat să ne mai facem planuri, ne organizăm pe moment.

- Ce vă relaxează cel mai mult și mai mult?

- Muzica mă acompaniază în permanență, este numitorul comun pentru toate tipurile de activități pe care le desfășor, dacă vreți. Mi se pare că bijuteriile muzicale ale lui Mozart se potrivesc foarte bine cu finețea și delicatețea numeroaselor intervenții din specialitatea mea.

- Nu mai fumați și nu mai beți cafea, dar trebuie să aveți totuși un viciu?!

- Sunt vânător de multe decenii, iar prin prisma celor care urăsc vânătoarea acesta poate fi un viciu. Dar viciul ăsta nu e chiar cum mi l-aș dori eu ca dimensiune, pentru că dacă ajung o dată sau de două ori pe an și atunci poate doar să admir peisajul.

- Pasiunea aceasta a dvs. nu se bate cap în cap cu profesia?

- Este o ocupație la fel de veche ca societatea umană. Eu nu-i înțeleg pe cei care sunt dușmani ai vănătorii, pentru că face parte din ciclul existențial normal. Să mergi la vânătoare nu înseamnă neapărat că ai făcut un măcel acolo. Ieșitul în natură, chiar privitul animalelor, contactul cu natura, cu viața, cu clorofila, îmi place.

- Îmi spuneați că ați fumat 25 de ani. Cum ați reușit să vă lăsați?

- Mi-a fost frică. Eram după o gardă foarte grea, în care am băut kilograme de cafea, am fumat vreo trei pachete de țigări și a doua zi m-am simțit groaznic. Așadar, am renunțat de nevoie. Brusc. Și au trecut 20 de ani de atunci.

- De citit vă mai rămâne timp?

- Literatura de specialitate nu poate fi abandonată, pentru că vrând-nevrând trebuie să-ți reînnoiești cunoștințele. În concedii mai citesc și de plăcere. Fiul meu, care este artist plastic, este un cititor înrăit și el mă aprovizionează cu cărți. Acum citesc o carte de sorginte filosofică, „Gânduri către Sine Însuși”, de Marcus Aurelius.

- Aveți de toate, ce ați mai putea să vă doriți de-acum înainte?

-Aș dori să am nepoți.