Teatrul Naţional Iaşi vine cu o propunere de primăvară veselă: comedia „Colivia”, o piesă de Georges Feydeau.
Premiera piesei „Colivia” va avea loc pe 23 aprilie, la ora 19.00, la Sala Mare. Următoarea reprezentaţie va fi pe 24 aprilie. Un text celebru, care a făcut istorie, un scriitor celebru, recompensat cu titlul de Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare, după prima reprezentaţie din 1894.
Regia spectacolului de la Iaşi este semnată de Cristian Hadji-Culea, decorurile au fost imaginate de Ştefan Caragiu, ideea costumelor îi aparţine Rodicăi Arghir, iar aranjamentele muzicale suntr asigurate de Dragoş Cohal.
Distribuţia este minunată: Haruna Condurache, Petronela Grigorescu, Puşa Darie, Ada Lupu, Irina Răduţu Codreanu, Catinca Tudose, Brânduşa Aciobăniţei, Delu Lucaci, Ionuţ Cornilă, Călin Chirilă, Daniel Busuioc, Constantin Puşcaşu, Horia Veriveş, Gelu Zaharia, Emil Coşeru, Andrei Sava, Constantin Avădanei, Sorin Cimbru, Radu Homiceanu.
Echipa Teatrului Naţional din Iaşi promite două ore de râs. Fără pauză.
„Colivia” este un model exemplar de vodevil, ne spun cei de la Iaşi. „Colivia (în franceză, «Un fil à la patte») a avut premiera în 1894 chiar în regia lui Feydeau, la Palais-Royal, avându-i în distribuţie pe cei mai buni actori ai trupei. Încă de la primele reprezentaţii piesa a înregistrat un succes enorm iar autorului i se conferă, a doua zi, titlul de Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare. De atunci şi până în prezent piesa a făcut înconjurul teatrelor pariziene ( şi nu numai). (...) Numeroasele adaptări cinematografice şi pentru televiziune sunt dovada succesului acestui model exemplar de vodevil.”
De unde vine un asemenea succes? „Secretul constă în calitatea unui intrigi construite cu minuţie şi în ţesătura de cauze şi efecte care învăluie personajele. Înlănţuirea vertiginoasă a quiproquo-urilor şi folosirea inteligentă a tuturor elementelor din panoplia vodevilului( amantul ascuns în dulap, cheile pierdute, umbrela uitată etc.) se găsesc în miezul acestui microcosmos burghez în care totul se supune logicii demente a unui destin implacabil. Ritmul este extrem de alert (şi asta este una dintre preocupările de căpătâi ale dramaturgului) iar personajele care traversează stările cele mai contradictorii, trăiesc fără încetare “sentimentul de urgenţă” care le interzice ( ca şi spectatorului dealtfel) orice moment de reflexie. Scriitura pare să-şi exploreze la maximum limitele şi trimite la o estetică generală a excesului, o atmosferă saturată, foarte animată, în care nu puţinii protagonişti te prind, de voie, în alaiul numeros al hohotelor de râs,” scrie Céline Hersant, un cunsocut teatrolog francez, despre „Un fil à la patte”.
Vizionare plăcută!
Recomandările noastre
