Povestea familiei care l-a adus în fotbal pe Paszkany
- Adam Popescu
- 30 decembrie 2010, 13:07
Patronul de la CFR a venit în Gruia la îndrumarea lui Marcel Lăzăreanu, fost portar la "U" Cluj. Fiul acestuia, Filip Lăzăreanu, i-a călcat apăsat pe urme, iar din 2007 apără în campionatul Ungariei.
Despre Arpad Paszkany se ştiu puţine lucruri. Patronul de la CFR Cluj, campioana Ligii I, a intrat discret în fotbal, dar a avut un impact devastator asupra competiţiei, mutând, aproape peste noapte, capitala fotbalului românesc de la Bucureşti la Cluj. Paszkany continuă să stea în umbră. Spre deosebire de Gigi Becali şi Marian Iancu, patroni cu gură mare şi fapte mici, iese rar din "vizuină", şi atunci doar când are ceva de transmis.
EVZ a aflat cine l-a adus în fotbal pe şeful "feroviarilor". Este vorba despre familia Lăzăreanu: seniorul Marcel şi juniorul Filip. S-a întâmplat în perioada în care copilul era legitimat la CFR, iar părintele venea să-l vadă la antrenamente. "Tata nu ocupa nicio funcţie oficială la CFR. Venea acolo să mă vadă pe mine. Îl cunoştea pe Paszkany şi l-a adus la echipă. Mai întâi ca sponsor mic", ne-a dezvăluit Filip Lăzăreanu.
Portarii fără păr
Filip Lăzăreanu are 29 de ani, dar apără parcă de când lumea. Eventuala confuzie care s-ar putea produce de la numele de familie pleacă de la faptul că Filip este fiul lui Marcel Lăzăreanu, fostul portar al Clujului din anii '80, cel care adeseori ieşea pe teren cu o şapcă sau cu un fes pe cap, indiferent de anotimp, fiind poreclit de microbişti "portarul fără păr".
"Tatălui meu i-a căzut părul la 17 ani, aşa, dintr-odată!", povesteşte Filip, care nici el nu are o podoabă capilară prea bogată. "Noi, ăştia din familia Lăzăreanu, am rezolvat o problemă. Nu mai mergem la frizer, nu mai cumpărăm şampon", glumeşte mezinul.
Fost internaţional de juniori, unde a fost coechipier cu Mirel Rădoi, Marius Niculae, Sorin Paraschiv, Paul Codrea şi Tibi Bălan, clujeanul a apărat în ultimii patru ani în Ungaria. În 2007, a plecat la NyÃregyháza, o micuţă localitate din nord-estul Ungariei, iar după numai şase luni a fost desemnat cel mai bun portar din campionat!
Filip este un interlocutor agreabil, cu un vocabular cu mult peste cel al jucătorilor din Liga I. A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" şi are un master terminat (Managementul în sport). Stăpâneşte câteva limbi străine (maghiara, engleza, franceza şi germana), iar povestea lui începe la "U" Cluj, după mulţi echipa-fanion a Ardealului.
A debutat la 17 ani în Divizia A
Ardeleanul dă dovadă de o memorie remarcabilă atunci când vorbeşte despre debutul său în prima echipă a "şepcilor roşii".
"Aveam 17 ani. Am intrat în repriza a doua a meciului «U» Cluj - FC Naţional, scor 2-4. N-am luat însă niciun gol. Mai mult, îmi amintesc de o intervenţie foarte bună, la un şut expediat de Gică Butoiu, de la FC Naţional. Parcă îi văd şi acum ghetele verzi! A tras tare, dar am scos mingea de sub bară. Nici nu ştiu cum am făcut", se minunează Lăzăreanu.
Universitatea a retrogradat în acel sezon, dar Filip a continuat să apere poarta studenţilor şi în "B", problemele financiare trimiţând apoi echipa în liga a III-a.
"Nu contau banii. La Universitatea era voluntariat îmbibat în alb şi negru, culorile clubului. Făceam totul din suflet, eu şi colegii mei de generaţie. Eram îndoctrinaţi cu spiritul lui «U»", îşi aminteşte Lăzăreanu, care în cele din urmă a fost nevoit să părăsească echipa la care crescuse.
"Trei zile şi trei nopţi am plâns la despărţirea de «U» Cluj", îşi aminteşte, cu tristeţe, Filip, care, după ce apele s-au liniştit, a semnat cu CFR Cluj. "Nu era rivalitate pe vremea aia între «U» şi CFR. Nu avea cum să existe", spune portarul.
Dă cu pieptul în transversală!
În toamna anului 2007, Lăzăreanu a plecat în Ungaria, la NyÃregyháza. Nu cunoştea niciun cuvânt în limba maghiară, dar a fost însă primit cu braţele deschise, iar la sfârşitul turului a fost votat cel mai bun portar din campionatul maghiar şi al doilea cel mai bun stranier, după brazilianul Leandro, care ulterior a primit cetăţenie şi a jucat pentru naţionala Ungariei.
La cei 181 de centimetri pe care îi măsoară, Filip Lăzăreanu nu se consideră un portar mic de statură: "Ce înseamnă să fii un portar mare? Am picioare bune, o detentă OK. Sar de pe loc, lejer, 90 de centimetri! În Ungaria făceam pariu la antrenamente că lovesc cu pieptul bara transversală. Oamenii râdeau, dar când vedeau cât de sus sar, rămâneau cu gura căscată. Ca portar trebuie să-ţi faci treaba cu cap. Până la 25 de ani a apărat «animalul» din mine. După 25 de ani am apărat cu mintea. Un portar nu se fabrică, ci se naşte. Trebuie să aibă în sânge meseria asta. Uneori îmi pare rău că românii mei mă cunosc prea puţin sau deloc".
PORECLE
"Pantera neagră" şi "Laser"
Periodic, Filip se pregăteşte cu tatăl său. "El mă bagă în mână, fiindcă mă cunoaşte cel mai bine. M-a învăţat o tehnică clasică, ce nu se mai predă portarilor de astăzi. Nu lucrăm pe intensitate, ci pe corectitudine, extensie, picior, mână, priză, plasament, sărituri. Le ducem uneori la extrem. În meci nu ai timp să stai prea mult pe gânduri, ci trebuie să ai reacţia necesară, reflexul salvator. Aş vrea să devin antrenor, dar nu cu portarii. Antrenorul cu portarii este deseori trimis să cumpere ţigări, să stingă lumina", spune juniorul.
Filip n-a fost singurul portar din familia Lăzăreanu. Filip a mai avut un frate, mai mare decât el, care a murit în 1995, din pricina unei anemii aplastice. Avea doar 16 ani. "Tot portar era", oftează Filip.
După doi ani petrecuţi la Spartacus NyÃregyháza, Filip Lăzăreanu a semnat cu formaţia Kecskeméti TE. Acum e liber de contract. "Aştept provincia".
EVZ l-a găsit pe Lăzăreanu la Kecskemét, un oraş aflat în centrul Ungariei, acasă la prietena lui, Fruzsina, o unguroaică şarmantă. "Aţi văzut voi unguroaice urâte?", întreabă, râzând, românul poreclit de unguri "Pantera neagră" şi "Laser".
CUPLU. Filip şi Fruzsina, dovada clară că românii îi iubesc pe unguri FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
REPROFILARE
Lăzăreanu senior este acum avocat
Marcel Lăzăreanu, tatăl lui Filip, a apărat la "U" Cluj, CFR Cluj, Armătura Zalău, FC Bihor, UTA, iar după Revoluţie a prins un contract în Coreea de Sud, unde a jucat timp de doi ani. Marcel a fost unul dintre primii fotbalişti români plecaţi peste hotare după 1989.
De asemenea, Lăzăreanu senior (56 de ani) a făcut senzaţie în anii '80 cu particularitatea sa. Lăzăreanu se deosebea vizibil de ceilalţi jucători: nu avea păr! În aceeaşi situaţie se mai afla un alt goalkeeper al acelor ani, Dorin Naste, care a apărat buturile echipelor Poli Iaşi şi FCM Târgu Mureş.
Marcel Lăzăreanu este acum avocat de profesie. Împreună cu soţia sa, Marcel deţine un cabinet de avocatură în Cluj.