Aproape că nu trece luna de zile să nu vedem o nouă ştire care descrie în esenţă aceeaşi situaţie: câte un şmecher împarte pumni şi calcă în picioare pe cineva, iar poliţia se preface că nu îl găseşte.

 Se întâmplă constant într-un judeţ în care Poliţia Română pare mai mult casă de avocatură a interlopilor, decât instituţie care ar trebui să combată violenţa.

Despre Hunedoara este vorba, judeţul unde în urmă cu scurt timp o salvamontistă a fost lovită cu pumnii în plină figură de un interlop local, imun la orice autoritate judiciară din judeţ. Bătăuşul a suportat puţin rigorile legii, abia după ce presa a relatat cazul. Când a trecut ceva timp şi presa centrală a uitat de subiect, lucrurile s-au rezolvat imediat.

Victima a fost „convinsă” să-şi retragă plângerea şi agresorul a reuşit să scape fără nicio consecinţă, deşi a comis un act de o violenţă ieşită din comun în public.

Prima parte a scenariului de mai sus s-a repetat identic de Paşti. De data aceasta, în rolul principal este fiul manelistului Nicolae Guţă, alt şmecher din Petroşani plin de bani şi mai ales bine înfipt în lumea interlopă. Nu degeaba lălăie tata pe la toate parangheliile cu milionari analfabeţi şi interlopi cu ceafă de mistreţ. Guţă junior, bărbat puternic şi el ca interlopul Palesică, a luat la bătaie o tânără pentru că i-a refuzat avansurile. Mă rog, asta e o formă elegantă de exprimare. Mama victimei a povestit că beizadeaua manelistului i-a pipăit fata în cele mai intime locuri şi apoi a bătut-o pentru a a îndrăznit să opună rezistenţă.

În orice ţară cât de cât civilizată autorităţile reacţionau ferm la o astfel de agresiune. Autorul ajungea urgent după gratii, era judecat rapid şi scăpa de acolo numai după ce şi-a ispăşit pedeapsa. În România, Poliţia Judeţului Hunedoara s-a prefăcut iniţial că nu-l găseşte pe agresor.

L-a „prins” după 36 de ore de la comiterea faptei şi numai după ce televiziunile centrale au relatat cazul. Îmi şi imaginez poliţiştii vorbind timizi cu derbedeul. Poate că şi-au cerut chiar şi scuze, cu capul plecat umil, pentru că trebuie să aplice legea. Ei nu ar fi vrut nici în ruptul capului să-l deranjeze pe şmecherul oraşului, dar „şefii de la Bucureşti” i-au „obligat”, pentru că „s-a dat cazul la televizor”.

Parcă îl şi aud pe şeful Poliţiei Petroşani însuşi cum explică şmecherului situaţia. „Lasă măi, ne agităm şi noi acum puţin, până uită lumea. Apoi mergeţi să o căutaţi pe fată, îi daţi ceva să-şi retragă plângerea şi o rezolvăm cu procurorul, că e băiat bun”. Doar au „rezolvat” multe alte lucruri în acelaşi mod, ca nu e cineva atât de naiv încât să-şi imagineze că într-un oraş unde poliţiştii sunt corecţi nu e găsită imediat o astfel de maimuţă.

Cam aşa a funcţionat treaba în cazul Palesică, aşa va funcţiona şi în cazul beizadelei manelistului Guţă. Şi nu vorbim aici numai de Hunedoara, unde lucrurile par ceva mai grave. În Hunedoara situaţia e mai gravă pentru că un fenomen naţional se intersectează, cu siguranţă, cu persoane foarte corupte şi instituţii putrede din pricina mitei sau traficului de influenţă.

Dincolo de corupţie însă, vorbim de un fenomen naţional care a produs şi crima înfiorătoare de săptămâna trecută, de pe Calea Victoriei. Biata femeie înjunghiată sunase într-o zi de 30 de ori la Poliţie pentru a reclama agresorul. A fost ignorată şi aşa s-a ajuns la o moarte oribilă care era evitată în orice ţară civilizată. Vorbesc de ţările cu sisteme judiciare care acţionează ferm şi urgent împotriva persoanelor violente. În România, violenţa este un fenomen tratat foarte lejer de poliţişti, procurori şi unii judecători, deşi teoretic avem legi care ar permite o reacţie mai dură. Un alt exemplu elocvent este pedeapsa de 3 ani aplicată altui interlop. Este vorba despre un bişnişar care a tras cu un pistol cu bile într-un magazin din cartierul bucureştean Militari şi a lăsat o fată fără un ochi. O mutilare gravă pentru care servea ani grei de puşcărie în orice ţară cât de cât civilizată a fost sancţionată ca un furt din aprozar.

Este adevărat, legea permite victimei retragerea plângerii, dar poliţiştii şi procurorii pentru care violenţa e ceva banal, dacă nu vorbim de corupţie, permit interlopilor să acţioneze nestingheriţi pentru a presa victimele să renunţe. Unii o fac pentru că au fost ani de zile miliţieni şi băteau la rândul lor la greu. Alţii o fac pentru că primesc pur şi simplu mită de la interlopi.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor