Comisia Europeană a anunțat pe 31 mai un nou cod de conduită în mediul online, privind discursul incitatator la ură („hate speech”), în parteneriat cu Facebook, Twitter și YouTube. Aceste companii au acceptat să cerceteze plângerile legate de anumite postări, în termen de 24 de ore, și să le îndepărteze sau să blocheze accesul la ele, în cazul în care consideră necesar.

Noul cod de conduită a fost oficializat fără ca în prealabil să fi avut loc vreo consultare publică sau măcar o discuție cu liderii politici aleși democratic din țările membre ale UE. Și aceasta, în ciuda faptului că va afecta peste 500 de milioane de cetățeni europeni.

Problema cu „hate speech” este că e greu de definit. Noul Cod arată că temeiul juridic pentru definirea conținutului ilegal online este „Decizia-cadru privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal” a Consiliului JAI din 28 noiembrie 2008. În acest document este incriminată „incitarea publică la violență sau la ură împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendență sau origine națională sau etnică”.

Dacă „incitarea la violență” este limpede, „incitare la ură” este mult mai vagă și, deci, interpretabilă. În altă parte, Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale, definește „discursul incitator la ură” drept un „discurs lipsit de respect”.

Vera Jourova, Comisarul european responsabil de acest Cod, a oferit anul trecut o idee despre viziunea Bruxelles-ului în această chestiune:

„Observăm de asemenea existența unui discurs care subminează drepturile LGBTI (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali, Intersexuali – n.r) și care se răspândește pe discret, fiind adeseori deghizat în așa-zise principii religioase.”

Felix Ngole, student în anul II la un Masterat la Universitatea din Sheffield, a fost pârât în noiembrie 2015 la conducerea universității și i s-a interzis accesul la cursuri pentru că, în septembrie, și-a exprimat pe contul său personal de Facebook adeziunea față de învățăturile din Biblie legate de căsătorie. Conducerea Universității i-a spus că afirmațiile sale „ar putea ofensa anumite persoane”.

Felix Ngole citase preceptele biblice ca sprijin față de Kim Davis, funcționara de la Oficiul stării civile din statul Kentucky, care a refuzat să oficieze o căsătorie homosexuală drept care a fost trimisă la închisoare.

Comisarul european Vera Jourova dădea cu aceeași ocazie, drept exemplu de discurs incitator la ură „islamofobia” și preciza:

„Vom colabora cu furnizorii de internet pentru a face ca incitarea la ură să fie îndepărtată de pe online imediat ce este raportată.”

În ultimele luni, în mai multe țări europene s-au înregistrat cazuri în care autoritățile au acționat cu mai multă sau mai puțină brutalitate împotriva site-urilor și a autorilor unor postări critice la adresa imigranților.

Ultimul caz se înregistra chiar la începutul acestei luni, când poliția germană a început cercetările pentru a identifica grupul anonim ce a creat site-ul „4chan”, acuzația fiind de „revoltă” și incitare publică la infracțiuni.

Procurorul din Erfurt nu a dat prea multe detalii în ceea ce privește acuzațiile, susținând doar că site-ul populariza vederi de „extremă dreapta”.

La începutul anului, pagina „Anonymous. Kollectiv” a fost închisă de Facebook, în cadrul unei acțiuni desfășurate în colaborare cu autoritățile germane, de a suprima paginile persoanelor și grupurilor critice la adresa imigranților și care exprimă opinii „incitatoare la ură”.

Coincidență (!?), pagina a fost închisă la scurtă vreme după ce grupul a publicat documente privind planurile guvernului german de a-i spiona pe utilizatorii de internet și a-i depista pe cei cu opinii critice. Documentele demonstrau cooperarea guvernului de la Berlin cu o fostă agentă STASI, Anetta Kahane, și cu Fundația Amadeus Antonio, aflată într-un război penal cu Mișcarea pentru Identitate din Berlin.

Noul Cod de Conduită capătă accente de-a dreptul orwelliene, atunci când vorbește despre „ziariști de încredere” care vor sesiza companiile IT în legătură cu postările ofensatoare.

Iar documentul Comisiei Europene nu a întârziat să-și facă efectul. A doua zi după publicarea Codului de Conduită, unul dintre contributorii la prestigiosul Gatestone Institute, s-a trezit cu contul de Facebook șters. Ingrid Carlqvist scrisese despre spectaculoasa creștere a numărului de violuri și agresiuni sexuale în Suedia, având ca autori imigranții musulmani. Abia după ce s-a înregistrat un val de indignare, contul ziaristei a fost reactivat, fără a i se oferi însă nici o explicație sau scuză.