Orbul care și-a pierdut oglinda. Editorial de Ingrid Mocanu

Orbul care și-a pierdut oglinda. Editorial de Ingrid Mocanu

Diasporenii! Este un eveniment extraordinar, vin diasporenii. Mulți se uită la ei ca la niște zei, considerând străinătatea un fel de El Dorado. Susțin sus și tare că „vor o țară ca afară”.

Ce este „afară”? E civilizație? Destul de multă. Oamenii vorbesc și scriu destul de decent în public, pe Facebook, pe site-uri și în presa online. Oare de ce? Pentru că ei nu au avut o Macovei. Acolo, jignirile și defăimarea publică te costă: penal și civil. În Spania, de exemplu, dar și în alte țări europene, insulta și calomnia publică sunt sancționate penal și nimeni nu are curajul să își bălăcărească semenii ca la ușa cortului, pentru că imediat poate primi inclusiv cazier. În România, pentru că strategia lui Macovei și a Sistemului includeau o serie de culoare de presă, de invenții și campanii publice de denigrare la adresa „țintelor” lor, au abrogat insulta și calomnia.

Degeaba, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională dezincriminarea, ca fiind vătămătoare a demnității umane (și câtă dreptate a avut atunci), nimeni nu a avut curajul de a reveni la modalitatea eficientă de protejare a demnității umane. Că aceiași judecători și procurori făceau excese și, atunci, asta este altă discuție. Așa distrugem noi valori democratice în loc să eliminăm cauzele reale ale anomaliei născute de niște defecți: de exemplu, prin eliminarea acelor magistrați – problemă! Dacă vrem o țară civilizată, ca afară, să începem cu diasporenii: ce-ar fi să se comporte decent și să nu mai înjure birjărește?

Mai vrem drumuri, spitale sau școli … tot „ca afară”. Păi să începem cu cauzele: de ce ar semna un funcționar care nu ia șpagă acte de cheltuire a milioanelor din buget? Că luarea de mită are maximul de 10 ani, iar abuzul în serviciu cu „folos” pentru necunoscuți (adică pentru constructori) are un maxim de peste 14 ani (pe legea nouă), respectiv de 15 ani (pe legea veche)? Există vreo țară „afară” care să incrimineze așa ceva? Nu, evident. Și nici una care să interpreteze legea în halul în care procurorii și judecătorii macoviști o fac în România.

Ne puteți urmări și pe Google News

Vrem salarii ca afară, bogății ca afară, firme ca afară. De ce nu avem? Pentru că „din afară”, prin medalieri, petreceri și vizite pe la sedii de Ambasade, ni s-a impus să rămânem sclavi ai unor multinaționale ale Lor, ale celor ce nu plătesc taxe în țară. Bogățiile ni s-au luat prin rapt, pe doi lei, fără nicio consecință penală pentru cei „de afară”. Iar firmele noastre, cu excepția celor securiste, au fost eliminate pur și simplu prin execuții operate în stil mafiot de cei medaliați ori lăudați în presa străină și proslăviți prin cancelariile de „pe afară”.

Și totuși, de ce nimeni nu o votează pe Macovei, după ce ne-a construit o țară după chipul și asemănarea ei, înfățișare pe care toți o aplaudă, dar totuși „vor o țară ca afară”? Hidoșenia țării pe care le-a construit-o îi înfioară în sinea lor și pe ei, pe toți acei ce țin discursuri sforăitoare. Toți sunt conștienți că „urâțenia” acestei țări, pe care vor să o schimbe, este adusă de Ea și, în adâncul sufletului lor, o urăsc din toate străfundurile. De aceea, nu se pot uita în oglindă și nu se pot oglindi în chipul și ființa ei. O detestă în sinea lor pentru ce i-a obligat să devină și niciodată nu îi vor da votul. Se tem, se simt tentați să devină demagogi cu mesajul ei, dar nu se pot identifica cu așa ceva.

Același lucru va păți și Kovesi. Nimeni niciodată nu va dori ca, uitându-se în oglindă, să se regăsească în urgia ce a fost adusă în țara lor de această ființă, nu va dori să vadă în luciul pupilelor lor suferințele celor distruși, ce se reflectă în privirea injectată de ură a acestui monstru de malițiozitate, dispreț și spirit vindicativ.

Nu vrem să le vedem niciunul dintre noi pe cele două când ne privim în oglindă! Voi toți, ei și noi, vreți de fapt o țară ca a noastră, nu „ca afară”. Vrem să ne privim în oglindă și să ne regăsim toți, pe noi, cei buni, cei drepți, cei viteji, cei înțelepți… pe noi, cei „români”.