Președintele Turciei și cel al Franței încearcă să folosească în interes propriu „intifada” internațională declanșată de gestul lui Trump de a recunoaște Ierusalimul. În NATO a apărut o fi sură lungă cât Europa

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi omologul său francez Emmanuel Macron vor depune eforturi comune pentru a încerca să convingă Statele Unite să-şi reconsidere decizia de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului, declara sâmbătă o sursă prezidenţială turcă citată de Reuters.

Cu ocazia unei discuții telefonice, liderii francez și turc au convenit că decizia lui Trump este îngrijorătoare pentru regiune, a precizat sursa, adăugând că cele două părți vor acționa împreună pentru a determina Washingtonul să-și revizuiască poziția.

Erdogan s-a arătat extrem de activ după anunțul lui Trump. A avut multe consultări telefonice, iar miercuri a cerut organizarea unei reuniuni de urgenţă a Organizaţiei Cooperării Islamice în Turcia săptămâna viitoare.

Când NATO somează SUA

Recunoașterea de către Trump a Ierusalimului a provocat reacţii de nemulţumire în rândul aliaţilor occidentali ai SUA. La ONU, Franţa, Italia, Germania, Marea Britanie şi Suedia au somat Statelor Unite „să prezinte propuneri detaliate pentru un plan de pace israeliano-palestinian”. Primele patru sunt membre NATO.

La rândul său, Macron a afirmat că nu susţine decizia „unilaterală” a lui Trump de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului şi a lansat un apel la calm în Orientului Mijlociu, dând clar de înțeles că nu acceptă să fie exclus de la masa deciziei.

„Este o decizie regretabilă pe care Franţa nu o aprobă şi care este contrară dreptului internaţional şi tuturor rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Statutul Ierusalimului este o chestiune de securitate internațională care privește întreaga comunitate internațională. Statutul Ierusalimului trebuie să fie decis de israelieni și palestinieni în cadrul negocierilor sub auspiciile Națiunilor Unite’’, a declarat Macron.

A apărut un „Erdogan” și pe flancul vestic

Turcia și Franța sunt „oile negre” ale NATO: regimul Erdogan și-a făcut un obicei din a juca la două capete, șantajându-și aliații cu „relații alternative”, în funcție de propriile interese. Nu s-a ferit să se apropie de Rusia în plin conflict rece al Moscovei cu Occidentul, de jihadiști în plină campanie anti-ISIS în Orient, de China, în plin conflict strategic mocnit al Beijingului cu Washingtonul în Marea Chinei de Sud, pentru controlul celei mai importante rute navale din lume.

Metoda de albire a lânii

Relațiile Ankarei cu Washingtonul sunt aproape de îngheț, ca urmare a refuzului administrației Trump de a-l extrăda pe clericul Fethullah Gülen, acuzat de Erdogan ca fiind creierul care a pus la cale puciul ratat din iulie 2016.

Nici cu UE nu are Erdogan relații mai bune: acuzațiile Bruxelles-ului la adresa totalitarismului și a abuzurilor Ankarei, care folosește puciul ca pretext pentru o epurare politică, socială și religioasă nemaivăzută până acum, l-au înfuriat pe cel căruia i se spune „Sultanul”. Acesta amenință periodic că „ridică zăgazurile” pentru ca trei milioane de imigranți, aflați în prezent în taberele speciale din Turcia, să năvălească în Europa. Sistarea de facto a negocierilor pentru aderarea Turciei la UE este însă principala supărare a lui Erdogan, care se vede privat de „arma” la care visează de mult: 70 de milioane de cetățeni turci circulând liber prin Europa. Or, un război anti-Trump îl poate readuce în grațiile europene.

La rândul său, Franța s-a retras încă din 1966 din Structurile de Comandă Integrată a NATO, provocând în plin Război Rece o fisură strategică și o lovitură de imagine blocului militar occidental, care se confrunta cu expansionismul sovietic agresiv.

Fiecare cu „intifada” lui

Tot Franța este principalul militant pentru crearea unui organism de apărare de sine stătător al UE, ceea ce ar însemna fracturarea în două a NATO și punerea sub semnul întrebării a rolului de lider al Statelor Unite.

Nici pe Macron, nici pe Erdogan nu îi dau scrupulele afară din casă: ei nu vor ezita să folosească Ierusalimul ca pretext pentru a-și consolida relațiile în lumea arabă (unde Parisul și Ankara au uriașe interese politice și economice) și a încerca să-și subordoneze politic„intifada” declanșată prin recunoașterea de către Trump a Orașului Sfânt drept capitală a statului evreu.

Nu era de ajuns un Erdogan, în flacul estic al NATO: a apărut unul și în flancul vestic.

„Liderii UE sunt niște lași, sprijină teroriștii”

„Liderii UE, lași, fac tot ce pot pentru ca o mișcare teroristă pro-palestiniană să obțină supremația asupra unei mișcări pro-Israel”, a declarat sâmbătă președintele Cehiei, Milos Zeman. Șefa diplomației UE, Federica Mogherini, avertiza joi că anunțul lui Trump are „un potențial impact foarte îngrijorător” și ar putea târî regiunea „înapoi în vremuri și mai întunecate decât cele pe care le trăim azi”. Pe 24 mai, anul acesta, când Israelul a sărbătorit 50 de ani de la unficarea Ierusalimului, Parlamentul de la Praga a recunoscut printr-un vot zdrobitor (112 pentru, 44 contra) Ierusalimul drept capitală legitimă a statului Israel. Tot în primăvara acestui an, Rusia a făcut și ea o concesie importantă, recunoscând într-un document oficial al Ministerului său de Externe că Ierusalimul de Vest ar trebui să fie capitala Israelului, iar Ierusalimul de Est (unde se află locurile sfinte) capitala viitorului stat Palestina.