Dacă tot se apropie campania electorală în România, mi-aș îngădui aici o mărturisire: în general nu-mi plac CV-urile politicienilor români.
A trecut mai mult de un sfert de secol de la schimbarea de regim politic din România și am sperat că toți acești ani vor aduce un alt stil de a face politică la București, incluzând aici și felul cum oamenii se pregătesc ca să devină politicieni. Nu e vorba despre un partid anume sau despre un om anume, ci despre o maladie care pare să afecteze toate partidele: omul nostru e bun, hai să-l împingem înainte, chiar dacă nu prea are studii, chiar dacă nu e foarte clar la ce se pricepe. România ar merita oameni care să fie realmente buni la ceva, care să știe foarte bine o meserie, și care să dea semne că sunt dispuși să-și pună experiența în folosul unui bine comun. De exemplu, îmi e greu să discut cv-urilor dlor Vasile Blaga sau Liviu Dragnea, pentru că nu știu în ce au excelat dânșii și nici de ce merită să apară la televizor. În cv-ul dlui Dragnea apar studii de management și administrație publică la Universitatea Ecologică, după ce inițial a studiat Transporturile înainte de 1989. Întrucât nici una dintre aceste experiențe nu a inspirat vreo performanță profesională, chiar nu mi se pare că domnia sa are o solidă pregătire universitară demnă de un politician. Parcurg cv-ul dlui Dragnea și mă gândesc: România ar merita mai bine. Dar sunt și exerciții de imagine care pot fi folosite în perioada electorală și bănuiesc că principalul lor rost e tocmai acela de a servi drept exercițiu electoral. În cvul dnei Alina Gorghiu apare absolvirea științelor juridice la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, cu licența dată la Universitatea din București, probabil pentru că pe atunci Dimitrie Cantemir nu oferea examene de licență. Câtă carte s-o fi făcut acolo? Nu știu nici câtă substanță are masterul de la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice David Ogilvy, pe care dna Gorghiu în are n cv; dar lucrul care mi se pare cel mai curios și care e inclus în cv-ul dnei Gorghiu e programul intitulat Public Leaders in Southeast Europe, care ar fi fost administrat de Harvard University în 2011. E vorba de un program scurt de Executive Education (a durat patru zile), iar nu de un program unde studentul e admis pe baza unui filtru selectiv și unde ar fi evaluat așa cum sunt evaluați studenții obișnuiți. Cât de extraordinare din punct de vedere universitar trebuie că au fost acele patru zile încât să merite includerea lor în curriculum vitae? E foarte bine că dna Alina Gorghiu și-a îmbogățit experiența academică trecând prin acest program, dar asta nu înseamnă că și-a îmbunătățit pedigree-ul academic. Includerea unui eveniment ca acesta în cv-ul oficial, la rând cu un master și cu un doctorat, denotă o oarecare disponibilitate pentru amestecarea categoriilor care nu mi se pare a reprezenta un moment de corectitudine. Oare am văzut prea multe biografii universitare în ultimii ani și compar politicienii cu universitarii? Oare e firesc ca politicienii să nu exceleze prin nimic? Oare am citit prea multe dosare universitare de partea cealaltă a Atlanticului? Dacă e pe așa, atunci greșeala de înțelegere e a mea, dar tot rămân cu sentimentul că societatea românească ar merita ceva mai bine.
Recomandările noastre
