„Urla lumea pe hol la medici, îi făcea în toate felurile. Rămâneau stupefi ați de ce auzeau”, își amintește fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, de primele zile după tragedia din clubul Colectiv. „Era greu de făcut față zvonisticii (...). Inutil să vă spun că zilele alea nu s-a dormit nicăieri în structurile din subordinea MS”, povestește el, într-un interviu acordat Evenimentului zilei. Și acum, la mai bine de un an de la tragedie, crede că despre Colectiv ar trebui să se vorbească obiectiv „după ce se mai stinge patima și după ce România va înțelege că oamenii ăia au acționat cu bună credință”

- Ileana Ilie Ungureanu: Ați avut timp să trageți linie, cum ați descrie mandatul dvs. la Ministerul Sănătații? Sunteți mulțumit de ceea ce ați realizat?

- Nicolae Bănicioiu: Sunt mulțumit de lucrurile pe care am apucat să le finalizez, sunt foarte nemulțumit că nu am putut să realizez tot ceea ce mi-am propus. Guvernul a plecat intempestiv și au fost multe proiecte care erau în derulare și nu au mai fost puse în aplicare de succesorii mei. Un nemedic numit într- o poziție de decizie în sistemul sanitar e o soluție periculoasă, pentru că nu are cum să înțeleagă dificultățile sistemului.

- Concret, numiți un proiect pe care ați fi dorit să-l finalizați și nu ați apucat?

- Nicolae Bănicioiu:Sunt multe. Primul este legat de spitalele regionale, poate cea mai importantă acțiune pe care MS a făcuto după 1989. Și o spun și cu mândrie, și cu părere de rău. Inițiativa e de prin 2007, dar nimeni nu a cerut bani de la Bruxelles. În 2014, când am preluat eu mandatul, exact asta am făcut și am obținut 300 de milioane de euro pentru trei spitale regionale noi, la Cluj, Iași și Craiova. Pentru prima dată s-au luat bani în Sănătate pentru infrastructura sanitară, iar studiile de fezabilitate, care ar fi trebuie să fie gata în 2016, nici măcar nu au început.

- Ce ați face altfel, cu experiența de acum?

- Nicolae Bănicioiu: Decizii fără să mă consult cu specialiștii nu am luat. Spre deosebire de alți miniștri ai Sănătății, care știu tot, deși nu au făcut nicio formă de învățământ medical, eu am învățat la UMF „Carol Davila” că nu pot să mă pricep la toate. Poate asta este diferența între un medic și cineva care vine din afara sistemului, șianume să știi că în momentul în care pacientul are ceva ce excede sfera competenței tale să îl trimiți la medicul specialist. Nu știu dacă am greșit sau nu, dar și acum cred că aș proceda la fel. Poate că am greșit foarte mult în comunicare, că nu am explicat multe din măsurile pe care le-am luat.

- Erați vicepreședinte PSD la vremea aceea, colegii vă priveau ca specialist sau ca politician?

- Nicolae Bănicioiu: Lumea mă trata foarte mult și ca politician. Nu am reușit să îi conving să elimine politicul din dezbatere. Nu poți să critici o măsură în sănătate din punct de vedere politic. Medicii nu întreabă pacientul ce culoare politică are, nu-l tratează pe criteriul acesta. Eu am știut foarte clar că mandatul pe care îl are un ministru al Sănătății este foarte scurt. În momentul Colectiv am fost tratat ca politician.

„Urla lumea pe hol la medici, îi făcea în toate felurile. Rămâneau stupefi ați de ce auzeau”

- Că ați adus vorba, ca ministru al unui guvern demisionar, care este primul lucru care vă vine în minte acum, când vă gândiți la tragedia din Colectiv?

- Nicolae Bănicioiu: Am fost foarte dezamăgit după ce am plecat de la MS. Mă uitam și vedeam cum toată tragedia de la Colectiv era exploatată în diverse interese de politicieni, de tot felul de particulari. Atunci toată lumea se pricepea la intervenție, toată lumea a știut ce trebuie făcut, dar nimeni nu venea să ne ajute. Era greu de făcut față zvonisticii, nu aveam timpul necesar să aflăm tot ce se discută la televizor, pentru că trăiam niște momente de urgență maximă. Inutil să vă spun că zilele alea nu s-a dormit nicăieri în structurile din subordinea MS.

- Ce v-a surprins cel mai mult în acele momente dramatice?

- Nicolae Bănicioiu: A fost o zi în care toată presa mă întreba unde am ascuns morții, o întrebare la care clar nu ai cum să te aștepți. Acum pare ușor penibil, dar atunci se punea această problemă, mulți credeau că există nu știu ce saci pe nu știu unde. Și a mai fost și isteria bananelor, se țipa la noi să dăm cu banane pe răni. Medicul israelian venit să ajute la tratarea victimelor incendiului era șocat, pentru că nu înțelegea ce-i cu bananele. Doctorii erau terorizați. A fost o presiune extraordinară pusă nu neapărat pe mine, că eu eram oarecum obișnuit, ci pe cei care interveneau atunci, cei care participau la resuscitare. Despre Colectiv cred că ar trebui să se vorbească obiectiv după ce se mai stinge patima și după ce România va înțelege că oamenii ăia au acționat cu bună credință.

- Dincolo de reflectările prin presă, familiile celor afectați de tragedie v-au mulțumit? Cum v-au tratat?

- Nicolae Bănicioiu: Unii da, alții nu. Discuția nu este lămurită nici măcar acum din punctul unora de vedere. Foarte mult din atenția media nu a fost pe cum a fost posibil un astfel de incendiu, ci dacă autoritățile au făcut ce se putea face în momentul ăla. Și atât. Urla lumea pe hol la medici, îi făcea în toate felurile. Rămâneau stupefiați de ce auzeau. Au fost foarte mult culpabilizați medicii. Și în momentul tragediei și post- Colectiv.

- Vreun efect imediat?

- Nicolae Bănicioiu: S-au pierdut medici de la Fundeni și de la toate spitalele de intervenție. Au rămas mai puțini de jumătate. Acum ai foarte multe cazuri de urgență pe care oamenii le refuză - ăsta a fost efectul. Că am avut o statistică a ratei de supraviețuire comparabilă cu ceea ce au realizat țări cu potențial mai mare și cu bugete mult mai importante nu a mai interesat pe nimeni. În România nimeni nu le-a mulțumit salvatorilor, așa cum s-a întâmplat în Italia, la cutremur, toți am fost preocupați să scoatem la suprafață doar ce poate nu a funcționat.

- Vă referiți la discuțiile despre resuscitarea pe asfalt?

- Nicolae Bănicioiu: Am avut luni de zile în care noi am discutat despre asta. Nici acum nu știu cum poți să te aperi?! Și aici nu culpabilizez presa, ci vorbim de niște acte oficiale. Niște domni de la Guvernul României își puneau problema că oamenii ăia nu trebuiau resuscitați pe asfalt. Apoi au venit tragediile de la Bruxelles și Nisa și au văzut și ai noștri imaginile la televizor. Dar până atunci se cerceta acest aspect. Niște oameni din afara sistemului medical, care nu s-au confruntat niciodată cu o situație de urgență, de a salva un om, puneau la îndoială modul de operare al unor medici cu background lung în spate. Profesorul Dorel Săndesc, care a fost atâția ani în bordul Societății Europene de Anestezie, are recordul mondial pe resuscitare. Faptul că nu mai e în structura MS mi se pare o piedere enormă. Credeți că fără Săndesc sau fără Arafat ne-am descurca mai bine? Sau fără profesorul Ioan Lascăr, fără oamenii de la ATI de la Floreasca, de la Spitalul Universitar, de la Fundeni, de la Bagdasar-Arseni?

- Altfel spus, nu considerați că s-a făcut vreo greşeală în timpul acelei crize, cel puţin nu în timpul intervenţiei la dezastru şi apoi la spitale, în gestionarea răniţilor.

- Nicolae Bănicioiu: Nu, știind cât am încercat, atunci, în nopțile alea, să fac tot ce e posibil ca oamenii ăia să nu moară. Au fost foarte multe greșeli de abordare ulterior. Toată lumea a presupus că oamenii ăia au venit sterili din club. Nu vreau să intru pe o analiză care ar naște foarte multe alte dezbateri, ce s-a greșit trebuie corectat, dar în primul rând trebuie să ne uităm la infrastructura României. Primul plan de care România trebuie să se țină pentru a diminua infecțiile nosocomiale, de exemplu, este acela de a construi spitale noi. Restul sunt discuții. Să nu credeți că de nebun m-am dus în 2014 să cer bani de la UE ca să facem spitale noi.

- Cum a trăit omul, nu ministrul Bănicioiu, toată tragedia?

- Nicolae Bănicioiu: Atunci era probabil foarte multă adrenalină, în sensul că numi dădeam seama nici de oboseală. A fost un șoc foarte mare, stres, multe lucruri care veneau peste mine. Am avut sentimentul de nedreptate și la un moment dat m-am întrebat ce puteam face mai mult. Gradul de isterie la care s-a ajuns era foarte mare. Am vrut să-mi dau demisia, am vrut să plec atunci de la Guvern, doar că s-a pus problema cine coordonează? Ce faci cu pacienții? Trecuseră zilele mai critice și începeau să cedeze și doctorii și managerii. Eu eram ministru demisionar și vidul de autoritate se simțea oriunde, era o nebunie, nimeni nu mai știa nimic. A funcționat în schimb o chestie de relație interumană.

„Discuția despre transplantul pulmonar este distructivă și a creat frustrări în rândul medicilor români”

- Ați primit informări de la SRI despre Hexi Pharma?

- Vă asigur că nu a fost vreo informație pe care eu să o am și să nu trimit autoritățile din control. Cred că pe vremea mea s-au dat cele mai multe amenzi și au fost retrase cele mai multe consumabile, nu numai dezinfectanți. Făceam controale periodice.

- Despre cazul doctorului Gheorghe Burnei ce spuneți?

- După Colectiv, care a fost și o mare dezamăgire personală, nu am mai vrut să mă implic în nimic. Nu am mai vrut să citesc știri. L-am cunoscut pe doctorul Burnei în perioada când eram ministru. A fost o relație corectă, de apreciere. Eu nu am avut informații sau elemente care să-mi dea ceva de bănuit.

- Este România pregătită să facă transplant pulmonar?

- Nici pe lună oamenii nu credeau că se va putea ajunge vreodată. Și s-a ajuns. Poate azi nu suntem capabili, dar într- un orizont de timp, nu foarte îndepărtat, cu ajutorul statului, transplantul pulmonar trebuie să se facă, mai ales că avem medici dornici și care pot să facă lucrul acesta. Statul român trebuie să investească și să nu optureze nici inițiativa și nici șansele pacienților din anii viitori pe acest aspect. Să știți că am avut o criză a transplantului pulmonar în 2016, care a trecut poate nesesizată, în care Viena ne refuza pacienții. Statul român nu-și va permite niciodată să-i trimită pe toți la AKH. Este o discuție distructivă, care a creat frustrări în rândul medicilor români. Nicio țară nu pune pe tapet o astfel de dezbatere.

- Vreți să spuneți că s-a manipulat și dezinformat voit opinia publică?

- S-a sădit sămânța că e mai bine dincolo, că noi nu putem. Deși noi am făcut proceduri medicale înaintea altora, și mă refer la transplantul renal și la cel hepatic. Aduceți-vă aminte că în 2015 am făcut și transplant de pancreas. Acum se mai face? Credeți că e posibil să trimiți un astfel de pacient afară? Medicii noștri au devenit repere în Europa. Nu-i apreciem noi în România, dar în afară sunt foarte apreciați.

- Medicii români sunt des con siderați, lipsiți de respectul cuvenit pentru anii de muncă?

- Da. De multe ori dezbaterea asta s-a dus prea mult în defavoarea lor. Ai noștri nu pot și toți ceilalți pot. Vă pot da multe exemple de cazuri medicale care au avut un traseu mai favorabil aici. E adevărat sunt și exemple negative, la fel cum sunt și afară. Dar asta nu înseamnă că trebuie să nesocotești sistemul sanitar din România. Dacă abandonăm lupta nu mai facem nimic, pentru că nu va mai fi pregătire. Studentul român nu va mai visa să fie medicul cutare român, va visa să fie medicul Zielinski de la AkH și tot așa.

- Pe de altă parte și tradiționalul plic cu bani îi determină pe pacienți să-și piardă respectul față de medicul care condiționează actul medical.

- Sunt oameni și oameni, ca în orice domeniu. Trebuie să funcționăm după niște reguli. Eu am venit cu o soluție și la această problemă spinoasă, cu o lege de motivare a personalului medical, care e încă în Parlament. Normal că asigurai urgența și fluxul gratuit de pacienți, dar în momentul în care vrei un specialist anume, care nu face gardă în ziua respectivă, de exemplu, atunci trebuie să existe o taxă de urgență, un onorariu. Legea propune ore private în infrastructura de spital public. Oricum, azi medicul meu e grăbit să plece la spitalul sau clinica privată cu care colaborează și serviciul la public este defavorizat.

„Nu prea mă preocupă partea de decizie din PSD. Sunt un membru de partid, pe-acolo și eu...”

- Dacă vi s-ar propune să vă continuați proiectele începute la MS, ați accepta un nou mandat?

- Sincer, mi-ar fi foarte greu. Nu cred că e vreo dorință foarte mare a cuiva, dar nici nu mă interesează, în sensul în care am plecat și foarte dezamăgit de sistem. Mi s-a părut și că oricât de mult ai face, sau oricât ai vrea să faci, la un moment dat îți pare foarte rău de munca depusă, pentru că vine unul și își bate joc. Chiar nu știu ce să zic, poate în viitor.

- Un sfat pentru ministrul Florian Bodog?

- Să nu intre în dezbateri sterile și să se consulte cu specialiști. Să aibă încredere și în tineri și în cei mai în vârstă și să-i pună la masa de decizie pe toți. Să nu piardă timpul inutil. Și primele decizii la care trebuie să fie foarte eficient sunt spitalele regionale și institutele „C.C. Iliescu” de la Fundeni și cel de Oncologie de la Timișoara.

- Cum comentați tensiunile din partidul din care faceți parte?

- Nu prea mă preocupă foarte mult partea de decizie din PSD. Sunt un membru de partid, pe-acolo și eu. În cazul ultimelor evenimente cred că realmente a fost o comunicare foarte slabă. Și în momentul când vrei să faci ceva și nu spui exact ce vrei să faci e o greșeală din start. Societatea are nevoie de explicații suplimentare pe care tu trebuie să le dai, mai ales când ești în poziție de decizie.

- Aici credeți că a greșit PSD-ul foarte mult, în contextul recentelor proteste?

- Nu a știut sau nu a spus ce vrea să facă. Nici măcar când a retras ordonanța controversată nu a explicat foarte clar. Și eu am așteptări foarte mari de la acest guvern și sper să se achite de obligațiile pe cere le avem.