Actualitate
Mircea Miclea, fost ministru al Educației „Unele universități sunt insule de performanță, dar avem, din păcate, și un ocean de mediocritate”
Mircea Miclea , fostul ministru al Educației și profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, explică ce efect are scăderea numărului de studenți asupra calității sistemului universitar din România.
EVZ: Credeți că rezultatele de la Bacalaureat determină într-un fel calitatea învățământului superior românesc?
Mircea Miclea: Aceste rezultate au un impact, dar nu sunt singurele care influențează calitatea învățământului superior, mai sunt și alți factori. De exemplu, modul de organizare a Universității, strategia de dezvoltare, de modul în care își evaluează performanțele. Dacă ai rezultate slabe la bacalaureat atunci calitatea din primul an este redusă. Pretențiile la nivel universitar automat se reduc și atunci din start performanțele care se obțin după aceea sunt reduse. Pe de altă parte, dată fiind penuria de studenți din anul I atât din cauza natalității scăzute, cât și a bacalaureatului determină un comportament din partea univer sităților de a lua studenți cu orice preț numai ca să-și acopere locurile oferite și atunci asta înseamnă că acceptă de la început că ele sunt vulnerabile. Dacă un candidat vede că universitatea face orice ca să-l aibă ca student atunci el simte că instituția respectivă este slabă și poate să o manipuleze. Asta se întâmplă cu multe universități, din păcate.
- Puteți face cumva o paralelă între învățământul de stat și cel particular?
- Prestigiul unei universități, după cum știți, la nivelul studenților din anul I, se calculează în toate țările cu un învățământ serios prin raportul dintre numărul de aplicanți supra numărul de locuri oferite. Cu cât acest raport este supranumeral, cât mai multe aplicații pe numărul de locuri, cu atât universitatea respectivă este mai bună. Oxfordul este mai bun decât Babeș Bolyai, de exemplu. În loc ca universitățile românești să încerce să-și maximizeze prestigiul, ținând redus numărul de locuri, ca să aibă un număr mai redus de studenți, dar de o mai bună calitate, au preferat o dezvoltare de tip extensiv, au mărit numărul de locuri pentru ca să obțină mai mulți bani de la studenții care sunt înscriși, ceea ce din start este o strategie greșită. Este ca pe vremea lui Ceaușescu când, în loc să mergi pe punctele tale tari și să maximizezi ce e mai bun pe plan mondial, s-a dezvoltat extensiv, adică să se facă mult mai multe lucruri, chiar dacă se fac prost. Universitățile în loc să aibă puține specializări, să fie foarte bune, în fiecare an mai adaugă câte o specializare.
- De ce credeți că studenții aleg să studieze și să obțină o diplomă în afara țării?
- Consideră că în străinătate pentru efortul depus obțin o valoare mai mare, că valoarea diplomei este mai ridicată, valoarea cunoștințelor pe care le obțin este mai ridicată. Și unele universități românești sunt excepții, sunt insule de performanță, dar, din păcate, este un ocean de mediocritate. Universitățile românești sunt conservatoare, în sensul că nu se pliază pe nevoile studenților de a obține și specializări care să aibă trecere pe piața muncii și competențe de înaltă calitate care să-i facă competitivi și atunci e firesc ca ei să caute în altă parte aceste lucruri.
Recomandările noastre
