Unul dintre cei mai în vogă avocați ai momentului, apărătorul Elenei Udrea și al primarului amorezat de la Iași, Gheorghe Nichita, pune degetul pe o rană mascată a Justiției. Avocatul Marius Striblea recunoaște că există judecători și avocați „acoperiți”. Fostul pupil al lui Vlasov povestește cum îi miroase el pe magistrații cu epoleți

De pământ este din Iași, dar n-are nici pe departe accentul Monei Pivniceru. Are, în schimb, aceeași vocalitate. Are tupeu și e un bun orator. A fost discipolul „excelenței sale” Mișu Vlasov, fost șef al Camerei de Comerț și Industrie a României, care a ajuns în arest pentru șpagă. De la el a învățat multe.

Printre clienții săi s-au numărat infractori celebri, precum cei din clanul Cordunenilor, Bogdan Mararu și, mai nou, politicieni ca primarul ambetat Nichita sau Elena Udrea. Ca notorietate a ajuns la nivelul avocaților Mateuț, Abraham, Dâncu sau Paula Iacob. La 40 de ani, și burlac, e o partidă numai bună. Grăsuț și cu o față bonomă, își ticluiește cuvintele spontan. Recunoaște că printre judecători sunt ofițeri acoperiți, dar cel mai tare îl enervează omologii cu epoleți din propria sa breaslă. Din poziția de decan al Baroului Iași și consilier al UNBR, Marius Striblea vrea să-i deconspire, dacă-i află, pe colegii săi cu epoleții mascați de robă.

„Dacă Justiția ar avea trei ochi, toți ar fi închiși”

Poate cea mai grea întrebare pentru Marius Striblea a fost ultima. Aceea în care a trebuit să răspundă cum îi „miroase” pe magistrații „acoperiți”? A stat pe gânduri un minut și a început să turuie: „În ultima vreme i-am «mirosit» pe «acoperiții» din avocatură! E simplu când ai experiență și ochiul format. Constați că nu reprezintă interesele clientului. Cât privește magistrații susceptibili de această «calitate » ai suspiciuni când vezi un comportament ciudat, cum ar fi: nerespectarea drepturilor și a procedurii, o privire mai prietenoasă față de procuror și soluții bizare rupte de contextul dosarului”. Decretează că există ofițeri acoperiți și la avocați, și la judecători! „Demersul AMR de a deconspira aceste persoane trebuie să meargă până la capăt! Și în ceea ce-i privește pe avocați! Aceștia trebuie să dea declarații notariale pe proprie răspundere și acestea să fie verificate! E la fel de grav ca la judecători!”.

„Sunt judecători care nu respectă legea!”

„Am nouă luni de când m-am lăsat de fumat... Mi-am făcut un cadou, la 40 de ani...”, se uită cu jind la țigările noastre, Marius Striblea. Îi place tema: „Fumam numai trabucuri: Cohiba și Partagas, cubaneze”, se dă mare avocatul. O cutie de Cohiba Esplendidos, cu 25 de havane, costă 2.800 de lei... Doar dacă ești foarte atent, te prinzi că e moldovean. E ușor stânjenit: „E un lucru bun că mi-am pierdut accentul”. La întrebarea dacă Justiția e oarbă, lui Striblea i se măresc pupilele: „Cred că dacă ar avea trei ochi, toți ar fi închiși! Justiția încearcă să se regrupeze. Sunt foarte mulți judecători de pe vremuri care au un autoritarism exagerat. Nu dau nume... Dar sunt unii care nu respectă legea! L-am întrebat pe unul de ce. Mi-a zis că așa vrea el!”.

FOTO: Apărătorul Elenei Udrea nu prea îi înghite pe judecătorii „de pe vremuri”

Noul statut de vedetă îl flatează. Se simte bine: „Sigur, nu-i neplăcut să fii notoriu”. Apoi, se alintă un pic: „Am evitat discuțiile legate de politică și cred că am găsit o linie a bunului-simț în aparițiile media”.

L-ar ajuta și pe Ponta

Domnul avocat se respectă, are un apartament închiriat în București, dar preferă să stea la Inter. „Chilipir”, își freacă mâinile grăsuțe: „Doar două milioane pe noapte! O nimica toată”. A venit la Congresul avocaților, de la Teatrul Național, așa că alegerea se justifică. Dar chiar, de ce s-a făcut Striblea avocat și nu procuror sau judecător? Banii să fie la mijloc sau provocările? „Dintr-a cincea am vrut să fiu avocat. Am citit biografia lui Boris Deșliu, Firma și Avocatul diavolului...”, explică juristul alegerea sa. I-a plăcut și personajul interpretat de Al Pacino: „Era cel mai potrivit pentru rolul dracului!”. Parcă s-a identificat nițel...

Domnu’ Marius e de familie bună, din părinți economiști. „Ar fi fariseu cel care intră în avocatură, dacă nu s-ar gândi și la bani”, recunoaște el. Face o pauză și completează: „Dar pe măsură ce avansezi în profesie apar noi și noi provocări! Iar eu, în ultima perioadă, am avut destule!”. Care ar fi cea mai mare? Răspunsul vine sec: „Situația juridică a doamnei Udrea!”. Dar situația premierului Ponta, cum e? Se luminează la față: „Aș fi onorat dacă domnul Ponta ar apela la mine să-i dau o mână de ajutor”.

Ca oricărui tânăr, îi place să călătorească, a bătut peste 50 de țări: „Am fost în toată Europa și în aproape toate locurile pe care și-ar dori să le vadă cineva până la 40 de ani”. Schițează un căscat: „Dar acum nu mai am timp de nimic. Dorm trei ore pe noapte, dacă ajung la cinci, e bine”. Se răsfață... Îi revine brusc cheful când vine vorba de mâncare. Mărul lui Adam îi joacă ușor atunci când amintește de fructe de mare, friptura de vită și sărmăluțele în foi de viță: „Dar îmi plac la fel de mult mâncarea asiatică, un whisky single malt și vinurile franțuzești de Bordeaux sau din Burgundia”. Gusturi costisitoare, nu-i așa? Are o explicație: „Cu siguranță, sunt un avocat scump”. Păi, cât ia la un proces? Cât ar fi un minim și cât un maxim? Se foiește pe canapea: „Nu-i momentul să vorbim de onorariul meu. Dar am și cazuri unde am pledat pro-bono, când am sesizat nedreptăți mari”. Dar pe Elena Udrea ar mai apăra-o, dacă aceasta nu ar mai avea bani? Nu-i place întrebarea. Răspunde echivoc: „Orice client trebuie să plătească. Cu siguranță, trebuie să fiu plătit...”.

Un client „greu”

Dosarul „Gala Bute”, în care Elena Udrea este acuzată de mai multe fapte de corupție, este în procedura Camerei preliminare. „În această fază a procesului penal, conform legii, putem invoca orice neregularitate a urmăririi penale. Astfel, acum avem posibilitatea excluderii eventualelor probe administrate nelegal de către procurori și putem ataca actele de urmărire penală neconforme cu legea. De asemenea, vom invoca neregularitățile rechizitoriului. Acest din urmă aspect, odată reținut de judecătorul de Cameră preliminară, poate duce la restituirea dosarului la DNA. Dacă instanța va decide că poate începe judecata propriu-zisă, judecătorul fondului se va convinge că ceea ce se întâmplă clientei mele nu are probe susținute”, spune apărătorul Elenei Udrea.

Denunțătorii trebuie descurajați, îndeamnă avocatul Marius Striblea

O achitare la 100 de dosare

La mână are un Doxa. Ni-l arată scurt și apoi trage peste el mâneca hainei. „Îmi plac ceasurile, dar nu-s colecționar. Pe ăsta l-am primit…”. Mașină are, cum altfel, un BMW de serie 5. „N-am șofer. Îmi place să conduc eu!”. Dar cu elicopterul nu merge la procese, precum confrații săi mai în vârstă? Zâmbește strâmb: „N-am ajuns până la nivelul ăla”. I-ar cam plăcea... Și, totuși, e un om bogat. Cât de bogat? Te aburește: „Sunt un om bogat sufletește…”. Apoi, reconsideră: „Dar, cu siguranță, am toate lucrurile pe care mi le doresc, în acest moment”.

Marius Striblea spune că avocatul îl apără pe cel care are nevoie de serviciile sale

Un avocat, pe penal, se mândrește, în general, cu „achitările” sale. Cum stă la capitolul ăsta? Se înviorează brusc: „Cred că am avut zeci… Vreo 20-25... Statistic vorbind, o achitare se obține cam la o sută de dosare! Dar dacă procurorul cere maximum și tu obții o pedeapsă cu suspendare, e o victorie!”. Spune că există temeri la judecători să dea o achitare pentru că îi ia DNAul la rost: „Sunt reticenți din cauza consecințelor ulterioare!”.

„Sistemul poate fi învins punctual!”

A câștigat Striblea vreun proces în care știa că cel pe care îl apără este vinovat? A învins el sistemul? Avocatul ia o mină de duhovnic blând: „Tot timpul clienții mei sunt nevinovați! Sistemul nu poate fi învins decât puctual și numai în anumite cauze. Îl consider prea temerar pe cel careși propune să învingă sistemul în integralitatea sa. Dar punctual, da! Poate fi învins! Cazul Rarinca este un exemplu...”.

Marius Striblea i-a apărat pe cei din clanul Cordunenilor și pe interlopii Mararu de la Piatra Neamț. Nu-i e, un pic, rușine? Răspunsul e cinic: „Avocatul îl apără pe cel care are nevoie de serviciile sale și își permite să le plătească!”.

Îl are client și pe primarul amorez de la Iași, Gheorghe Nichita. O mai fi îndrăgostit tomnatecul iubăreț de blonda de la primărie? Marius Striblea se gândește un pic. „Procurorii își permit să spună multe, fără să răspundă pentru calomnie. Primarul îl avea ca prieten pe șeful Poliției, de 30 de ani. A intrat gelozia în el! A apelat la el ca un om într- o gelozie excesivă...”. Dar o mai iubește pe „Desedemona” ieșeană? Se închide: „Nu știu!”. Nu se abține să nu completeze: „S-a ajuns ca DNA-ul să se ocupe de acest caz în care erau sesizate fapte de corupție. După opt luni de monitorizare n-au reușit decât atât!”.

„Procurorul e un agent guvernamental”

Cu Elena Udrea cum a fost? Cum a ajuns avocatul ei, se cunoșteau? Zâmbește viclean: „Am mai discutat de vreo două ori înainte. Dar acum ne-am cunoscut... Am avut cunoștințe comune”. Intră în detalii deja cunoscute despre condițiile necorespunzătoare ale „Beciului Domnesc”: buda turcească cu duș deasupra, ferită doar de o perdeluță, ora de plimbare într- un spațiu de 12 m.p., gândaci, șobolani etc. În apartamentul de la Inter miroase a lavandă. „Dar e o femeie puternică! M-a impresionat! Chiar azi o să merg pe la dânsa”, e politicos avocatul. E Marius Striblea un om de stânga sau de dreapta? Îi bate din gene politica? Se bagă în carapace. „Sunt liberal ca structură, fără să fiu membru sau simpatizant al vreunui partid. Am avut propuneri din toate zonele, dar nu mă interesează... ”.

FOTO:  Avocatul Marius Striblea

Striblea consideră că procurorii sunt considerați, greșit, magistrați. „Procurorul e un agent guvernamental. Un reprezentant al Executivului. E pe același palier cu avocatul”. Așa o fi? Că Ponta e șeful Guvernului, fost procuror și urmărit penal de DNA...

L-a apărat gratis pe Vlasov

A fost ucenicul controversatului Mihai Vlasov din 1997. Atunci a căpătat notorietate pe plan local. Cât de mult îi datorează Marius Striblea mentorului său? „Ca oricărui maestru, discipolul îi datorează foarte mult! Cât i-am fost stagiar, apoi colaborator și, în final, asociat, era unul dintre cei mai mari avocați ai țării!”, se înfierbântă tânărul avocat. Se mândrește că el l-a pus în libertate și apoi în control judiciar: „L-am apărat probono, desigur. A vrut să plătească, da’ nu există așa ceva!”. Prin Iaşi, lumea îl percepe ca pe un Don Juan. Marius Striblea a fost văzut cu multe femei frumoase. „Gura lumii slobodă, doar un netot ar vrea să o închidă! Ar fi nefiresc să fie altfel!”, spune moldoveanul.

„Nu apăr denunțători!”

Concurența spune despre el că este un avocat abil. Are tupeu, siguranță de sine și e un excelent comunicator, dar nu prea se bagă în subtilități juridice. Striblea se înfoaie voinicește: „Știu carte și nu am făcut niciun fel de compromis profesional”. Povestește că emoții a avut doar la primul său dosar: „M-a trimis domnu’ Vlasov la Judecătoria Roman. Mi-au tremurat genunchii. Și cred că și vocea. Acum, emoții mai sunt doar când aștepți soluția judecătorului...”. Dar pe procedură se bagă? Unii zic că se cam ferește de partea asta... „Cum, nu!? Consider, însă, că actualul Cod de Procedură Penală a limitat foarte mult posibilitatea avocaților de a câștiga pe procedură. Am câștigat multe așa!”. Dar dintre colegii săi, pe care îi consideră cei mai buni? Se teme să alcătuiască un top:„Nu! Că mă pun rău cu ei...”. Spune că, de foarte multe ori, notorietatea cumpănește în favoarea alegerii unui avocat: „Un avocat trebuie să știe să comunice. Dacă nu, e mai bine să nu dea declarații publice!”. Deci, o declarație la TV poate ajuta...

FOTO: Un avocat trebuie să știe să comunice, spune Marius Striblea

Unele dosare sunt „fluorescente”

Criminali, violatori, corupți, pedofili sau denunțători. Pe care dintre ăștia ar refuza să-i apere? „Denunțătorii! Nu am apărat și nu voi apăra denunțători. O astfel de atitudine trebuie descurajată! În astfel de situații nu prea mai ai nevoie de apărare!”, e scurt și la obiect certa speranță a avocaturii moldovene. Un avocat mai și pierde. Ce îi reproșează clientul când se vede condamnat? „Atunci când clien tul primește o soluție ne mulțumitoare, în primul rând e vinovat avocatul. Se întâmplă, uneori, ca un client să spună că n-a făcut totul pentru el. Avocatura e, uneori, ingrată... Deși muncești până la epuizare, nu întodeauna rezultatul e mulțumitor”, oftează Marius Striblea.

Există dosare făcute la comandă politică? „E greu de zis”. Doar că unele sunt cusute cu ață fluorescentă! Vezi de la o poștă că acuzațiile sunt forțate, iar probele, dacă există, sunt răstălmăcite!”.