Emmanuel Macron, noua stea a politicii mondiale, speranța UE și a relației transatlantice | Pulsul planetei

După ce a spulberat toate sondajele de opinie și a răvășit sistemul francez, reușind o victorie copleșitoare la alegerile prezidențiale și la cele parlamentare, cu partidul său En Marche, Emmanuel Macron se afirmă, pas cu pas, drept speranța politică nu numai a politicii franceze, dar și a celei europene, iar după 14 iulie și vizita Președintelui american Donald Trump la Paris, de Ziua Națională a Franței, își desenează carura de lider global și de speranță a relației euro-atlantice.

Astfel, unul din principalele atuuri ale lui Emannuel Macron a fost salvarea Franței de la alunecarea anti-europeană pe care o reprezenta Marine Le Pen, candidatul Frontului Național optând pentru scoaterea Franței din Uniunea Europeană, nu numai afișând porniri eurosceptice, islamo-fobe, anti-imigrație și xenofobe generic.

Mai mult, câștigul categoric s-a făcut împotriva unui partid socialist aflat în descumpănire totală și a unui Partid Republican, al dreptei lui Fillion, care marșa pe bunele relațiile cu Rusia și pe o abordare gaullistă reintepretată, care a dus, în timp, între altele, la vânzarea navelor Mistral de către Franța către Rusia, în timpul președintelui Sarkozy(tranzacție anulată în final).

Emmanuel Macron a câștigat toate alegerile de pe poziții eurofile, explicit și asumat pro-europene. Acest lucru a marcat o schimbare fundamentală în Europa, pentru prima oară după voturile negative ale Franței și Olandei la ratificarea Tratatul Constituțional, gest care a marcat începutul crizei europene.

Adevărul despre părul lui Neti Sandu. Poartă sau nu perucă?

Actorul Costel Constantin a murit. Avea 81 de ani

Însă Macron a reușit acest câștig vorbind deschis despre nevoia unor schimbări majore la nivel european, care merg de la elementele de relansare a proiectului european și re-energizare a integrării europene mai aprofundate și până la clarificarea explicită a spațiului de acțiune al Comisiei Europene, debirocratizarea proceselor și eliminarea deciziilor pentru toate elementele, chichițele și reguli minore care aglomerează acquis-ul european. Multe reforme urmează a fi precizate, dar acest proces, cel mai probabil, poate avea loc după alegerile din Germania.

Președintele Franței s-a dovedit și cel mai solid reprezentant al europenismului, dar și cel mai ferm și mai deschis la discuții pragmatice în relația euroatlantică.

Astfel, după confruntările de bărbați macho când și-a strâns mâna cu Președintele Trump, cu putere, până la albirea degetelor, într-o înfruntare simbolică în care a arătat determinare și forța de a depăși limitele diplomatice ale comportamentului european când e nevoie de a transmite alte mesaje, Emmanuel Macron a fost și cel care s-a dovedit cel pregătit să dialogheze de pe poziții euroatlantice cu Președintele Trump.

Astfel, dacă doamna Merkel vorbea, într-o dezbatere electorală, despre perspectiva ca Europa să se ocupe de propria securitate și să funcționeze singură, autonom, discurs mult interpretat și preluat la nivel global, Emmanuel Macron se dovedește euro-atlantistul din binomul franco-german, gata să suplinească Marea Britanie ca partener și poartă de intrare a Americii la nivelul UE.

Cu o abordare similară față de Londra și un negociator al Brexitului, Michel Barnier, ceva mai temperat, chiar prin prisma apartenenței sale la națiunea franceză, Emmanuel Macron poate să-și asume un rol crucial de placă turnantă în viitoare coeziune a Vestului așa cum îl știm noi.

Nu înseamnă că abordarea noului Președinte al Franței este absolută în planul pozitivității intereselor și a aplaudării acțiunilor sale pe linia coeziunii Occidentale. Cu naturala înclinație spre Nordul Mediteranei, asaltat de multitudinea de probleme din fostele colonii și presat de problemele interne de securitate - care marchează timpul lung scurs de la abordarea frontală a problemelor integrării resortisanților veniți din fostele colonii, la a doua și a treia generație, abandonați sau izolați și racolați ulterior de islamismul radical și rețelele jihadiste - Emmanuel Macron este și principalul suporter al ideii de Armată Europeană și de valorificare pentru toate forțele militare europene a capabilităților industriei de resort europene, pentru înarmare și furnituri.

Iar aici abordările trebuie nuanțate iar profiturile dezvoltărilor împărțite între toți membrii UE pentru a proiectul să fie unul ce reunește și nu divide statele Uniunii. O întreprindere complicată, în care urmează să vedem vocația de lider global a noului și tânărului Președinte al Franței.