Pentru un condamnat penal, fie și cu suspendare în primă instanță, Liviu Dragnea își face multe planuri de carieră. În mare măsură, este de înțeles. Lucrurile par să meargă din ce în ce mai bine pentru el.
Procurorul Lucian Papici, cel care a instrumentat Dosarul ”Referendumul” a plecat din DNA (rămâne de văzut dacă forțat sau din proprie inițiativă) și nu-și va putea ajuta colegii procurori la recursul din 28 septembrie, de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe de altă parte, Liviu Dragnea îi face o curte asiduă președintelui Klaus Iohannis, cu speranța - deșartă în opinia mea -, că ar obține imunitate în fața Justiției, iar șeful statului nu pare deranjat de acest lucru. Nu spun că acceptă avansurile politice ale celui poreclit „Teroristul” pe vremea când era în PD, dar nici nu le respinge cu fermitate. Desigur, în ultima sa conferință de presă, președintele, întrebat cum comentează faptul că Dragnea promovează un mod consensual de a face politică, a admis că este bine ca partidele să se înțeleagă între ele pe proiectele majore, dar consensul nu este cea mai bună metodă de a face politică. S-a distanțat un pic, ca să nu bată la ochi.
Desigur, în relația cu șeful statului, Dragnea aplică rețeta ”Biciul și zăhărelul”. După ce l-a lingușit public, a întors brusc foaia și a propus modificarea Constituției, astfel încât alegerile parlamentare și prezidențiale să fie cuplate și organizate din 5 în 5 ani. Lucru care l-a enervat foarte tare pe Iohannis, care a simțit că ideea este și o ușoară amenințare, deoarece momentul prielnic în care s-ar putea produce cuplarea ar fi 2016.
În acest context favorabil, șeful interimar al PSD nu mai are răbdare să aștepte luna noiembrie, pentru a fi înscăunat președinte plin al partidului. În consecință, și-a pus echipa de zgomote din partid să ceară convocarea mai grabnică a Congresului. Motivele pentru care Liviu Dragnea se cere președinte plin al partidului merită analizate. În mod cert, există o legătură directă între nerăbdarea lui Dragnea și recursul în Dosarul ”Referendumul fraudat”, pe care-l va judeca un complet condus de Livia Stanciu, șefa ÎCCJ.
Primul termen în acest dosar este, după cum spuneam, pe 28 septembrie. În mod cert, verdictul nu se va lăsa așteptat. Poate nu va fi nevoie de un al doilea termen. Dacă Livia Stanciu va pronunța sentința înainte ca PSD să-l aleagă pe Dragnea președinte plin, adversarii săi din partid ar putea specula o eventuală condamnare. Desigur, dacă va fi condamnat la închisoare cu executare, situația se simplifică foarte mult. Liviu Dragnea merge la pușcărie, iar PSD își alege un alt președinte. Dacă va primi însă cu suspendare, Dragnea ar putea fi vulnerabil la Congres. Cine știe, poate Victor Ponta plănuiește să candideze pentru o funcție în conducerea PSD, să rămână un spin în coasta sa. Sau un apropiat al actualului premier îi poate deveni contracandidat la președinția partidului. Graba cu care vrea să-și clarifice situația politică, înainte de cea juridică, are legătură și cu nevoia lui Liviu Dragnea de a-și desăvârși autoritatea în relația cu Victor Ponta. Ca președinte interimar nu este suficient de legitim pentru a lua decizii politice de anvergură, nu-i poate cere, de pildă, lui Victor Ponta să plece de la Palatul Victoria.
Până să fie ales președinte plin, Dragnea vrea să stârnească un val de simpatie în PSD. Strategia de a încolona partidul în spatele său, poate fi un semn că pregătește o mutare politică majoră. Dacă majoritatea covârșitoare a filialelor își vor anunța sprijinul pentru el, Dragnea se va afla în poziția să declanșeze un atac decisiv împotriva actualului premier. Mai mulți jurnaliști vehiculează ipoteza în care, forțat de partid, Victor Ponta își pune mandatul la dispoziția partidului, iar funcția de premier va fi preluată, fie și interimar, de Gabriel Oprea. Odată Ponta plecat, Dragnea devine unicul stăpân al PSD, partener egal al lui Oprea, liderul celui mai mare partid din arcul guvernamental. O astfel de reconfigurare politică convine tuturor. Liviu Dragnea își ia partidul înapoi, Gabriel Oprea își consolidează poziția politică și partidul înaintea anului electoral 2016, președintele Klaus Iohannis nu este nevoit să desemneze un premier PNL, care nu are timp să facă mare lucru până la alegeri și poate compromite șansele liberalilor.
Recomandările noastre
