Criza financiară din Grecia este considerată de unii analiști drept cea mai mare tragedie economică din Europa, după Al Doilea Război Mondial. Din fericire, s-a redus în ultimii ani, așa că autoritățile pot învăța lecții și pentru alte state UE, în viitor

Potrivit Eurostat, declinul total al PIBului elen între 2008-2013 a fost de 30%. PIB-ul s-a contractat (mai puțin) și în 2015 și 2016, așa că, per total, grecii au înregistrat opt ani de declin economic continuu. Alte statistici, relevate de publicația EUObserver, arată că la finalul lui 2017, șomajul era de 22%, în timp ce datoria publică era de 180% din PIB.

Austeritate sau reforme

Când a început criza în Grecia, în 2010, economiști americani, precum Paul Krugman, au susținut că UE insistă prea mult cu măsuri de austeritate. În 2012, Krugman spunea: „Grecia va rămâne în istorie ca victima mândriei altor oameni”, acuzând Bruxellesul și Berlinul. Până în 2016, însă, Grecia a avut un deficit bugetar mult peste cele 3% din PIB cerute de Tratatul de la Maastricht.

Povestea a început cu un deficit șocant de 15,1% din PIB în 2009, dar în 2013 era tot ridicat: 13,2%. În fiecare an, până în 2015, Atena a avut unul dintre cele mai mari deficite bugetare din UE. Austeritatea, câtă era, nu dădea roade. Colectarea taxelor nu era problema principală - ci faptul că, în fiecare an, Grecia avea cheltuieli bugetare mult mai mari decât media din UE.

Doar în 2016, Atena a reușit să taie din cheltuieli până la 50% din PIB, când media UE era 46% din PIB. De când a devenit membră a Uniunii, în 1980, Grecia a primit fonduri europene care reprezentau câteva procente din PIB-ul său.

Statele din zona euro au dat Greciei circa 350 de miliarde de euro, aproape de două ori cât PIB-ul Greciei în 2016, de 174 miliarde de euro.

Asistență financiară

Deși Grecia a primit asistență importantă din partea statelor UE, a FMI și a Băncii Mondiale, mai mult decât alte țări, acești bani nu au stimulat creșterea economică, precizează analistul Anders Aslund de la Atlantic Council, un think-tank din Washington.

Unele țări est-europene s-au întrebat de ce să finanțeze o țară mai bogată decât a lor, cu prețul contribuabililor lor, mai disciplinați?

În ciuda dificultăților și a previziunilor, Grecia a rămas cu moneda euro, datorită susținerii publice puternice din țară.

În 2008, cele trei state baltice aveau probleme economice mari, din cauza crizei. Spre deosebire de guvernul elen, au optat pentru ajustări fiscale rapide și s-au întors la creștere economică în doi ani, pentru că au pus în practică reforme structurale. Grecia, deși a avut fonduri UE, a rămas unul dintre cele mai corupte patru state din Europa, conform Transparency International. Și nu a reușit să crească.

Precedent periculos

Prima lecție învățată este că moneda euro a reușit să supraviețuiască, în ciuda unor predicții pesimiste. În ultimul secol, au căzut trei uniuni monetare: Imperiul austro- ungar, Iugoslavia și URSS. Acum, însă, Bruxellesul și Frankfurtul nu au cedat în fața populiștilor, spune sursa citată. În 2012, Grecia a anulat o datorie publică de 100 de miliarde de euro către firme private, și totuși nu a fost forțată să iasă din zona euro. Este un precedent periculos, care arată că o țară poate intra în incapacitate de plată a datoriilor fără să fie o catastrofă. Euro nu a ieșit mai slab după această încercare.

Politica fiscală rămâne o responsabilitate națională. Împrumutul UE pentru Grecia a fost mai mult generos, decât de ajutor, pentru că reformele fiscale necesare și cele structurale au fost evitate. Dar, în cele din urmă, criza a arătat că atât UE, cât și euro pot da dovadă de tenacitate, iar lecția trebuie amintită în viitor.