Nu agreez cadrurile festive, dar joi mi-am rupt o oră din viaţă pentru a fi alături de ziariştii militari. Pe 23 iulie se sărbătoreşte Ziua Presei Militare pentru că pe 23 iulie 1859 a apărut, la Bucureşti, prima publicaţie a Armatei Române, "Observatorul militar, diariu, politicu şi scientificu".
La Trustul de presă al Armatei - mai exact în incinta micuţului Muzeu al presei militare a avut loc o întrunire de suflet. Au fost peste 100 de persoane care au slujit Arma scrisului. Emoţii copleşitoare, dar şi un film documentar care i-a făcut pe participanţi să-şi înghită lacrimile privindu-i pe cei plecaţi în redacţiile veşnice ale lui Dumnezeu.
După 25 de ani de presă trebuie să mărturisesc că la început am privit oarecum încruntat spre publicaţiile militare care mi se păreau rigide şi cu un limbaj oarecum straniu pentru anii 90. Treptat mi-am dat seama de valoarea lor profesională. De felul în care, aproape genial, îşi cântăreau cuvintele, în modul exemplar, nobil, al redactării şi corecturii.
Rar sau aproape deloc am întâlnit o publicaţie militară cu greşeli gramaticale sau erori de paginare! Şi am mai fost alături de ziariştii militari din două motive. Unul este acela că aceşti mega-profesionişti ai scrisului sunt anonimi pentru marele public.
O suferinţă greu de răbdat în lumea vanitoasă a breslei jurnaliştilor. Deşi oricând ar putea conduce o redacţie importantă, cuvintele lor au ajuns doar sub ochii militarilor în termen sau al cătanelor plictisite. Uneori şi al generalilor nemulţumiţi de lipsa laudelor ! Un sacrificiu asumat, o auto-cenzură a harului care mă înspăimântă, dar mă şi obligă să-i stimez şi mai mult. Un al doilea motiv este că le eram îndatorat. Am preluat destule idei din paginile presei militare, ponturi gazetăreşti ca să le spun aşa, încât să nu mă simt obligat în faţa lor.
Acum doi ani am aflat că ''Observatorul militar'' urma să nu mai apară pe hărtie, ci doar on-line. Indignat am scris în Evenimentul Zilei un editorial pe această temă. Spre cinstea sa domnul general Cătălin Zisu - un mare general al Oştirii Române – a rezolvat imediat situaţia. Iată că şi noi civilii ştim să fim alături de camarazii noştri de condei. La mulţi ani!
Şi pentru că tot am vorbit de militari să amintim că vineri cu ocazia Zilei Arhivelor Militare, Serviciul Istoric al Armatei şi Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice Piteşti, în parteneriat cu Centrul Cultural Mioveni şi Asociaţia Culturală „Valeriu Florin Dobrinescu” a organizat Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice cu tema „Armata României şi Politica Naţională”.
La 95 de ani de la înfiinţarea Centrului de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice Piteşti, manifestarea a reunit în sala de Conferinţe a Centrului Cultural Educativ Mioveni peste 60 de cercetători, arhivişti, istorici militari şi civili, muzeografi şi cadre didactice universitare din Bucureşti, Brăila, Constanţa, Craiova, Iaşi, Piteşti, Ploieşti şi Suceava. Cu acestă ocazie şeful Serviciului Istoric al Armatei dr. Marian Moşneagu –cu siguranţă cel mai competent istoric naval al României din toate timpurile - a prezentat ultimul număr al revistei „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”.
În vulgul nostru cotidian aceste lucuri par minore. Dar spre disperarea unora acestea chiar vor rămâne în istorie !
Recomandările noastre
