Florica Român, judecător la Curtea de Apel Oradea publicat, astăzi, pe blog o scrisoare deschisă adresată ambasadorilor Belgiei, Danemarcei, Finlandei, Franței, Germaniei, Olandei și Suediei în România, în care le reproșează faptul că nici ei, nici predecesorii lor din ambasadele de la București nu au comentat numeroasele abuzuri din instanțe, parchete și servicii secrete.

Iată o parte din scrisoarea Floricăi Român, publicata de psnews:

„Ați tăcut când s-a aflat că în România din 2005, sub pretextul combaterii corupției că risc/vulnerabilitate la siguranță națională, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a emis hotărâri secrete prin care li s-au permis serviciilor de informații să imixtioneze în justiție. Altfel spus, într-o țară membră a Uniunii Europene, monitorizată de Comisia Europeană prin MCV și în care ambasadele s-au arătat preocupate permanent de “independența justiției”, această justiție a ajuns să funcționeze în baza unor reglementări secrete la care nici persoanele acuzate și nici măcar judecătorii nu au acces. La fel era în comunism.

Ați tăcut când s-a aflat că în 2009 Parchetul General a semnat un protocol secret cu Serviciul Român de Informații (SRI) în baza căruia agenți și ofițeri SRI au făcut “echipe mixte” operative cu procurori pentru a face anchete penale, deși SRI avea interzis expres prin lege să facă acte de urmărire penală. Protocolul respectiv, în baza căruia au fost făcute acte de urmărire penală în urmă cărora cetățeni români au fost anchetăți, judecăți și condamnăți, nici până în prezent nu a fost făcut public. Astfel de înțelegeri secrete existau în comunism între Securitate și procuratura.

Ați tăcut când fostul minstru al justiției Raluca Prună a afirmat că în România “drepturile sunt un lux”. Lux erau drepturile și în comunism, lux de care numai nomenclatura comunistă se bucură.

Ați tăcut când Guvernul Cioloș a emis în miez de noapte Ordonanță de Urgență 6/2016 prin care a făcut Serviciul Român de Informații “organ de urmărire penală”, așa cum era fosta Securitate comunistă. Prin acea ordonanță de urgență premierul Cioloș a reinstituit practic, la 27 de ani de la Revoluția anti-comunistă, Direcția VI Cercetări penale a Securității comuniste, care avea menirea, printre altele, de urmărire și persecutare a opozanților regimului. Datorită abuzurilor și crimelor făcute de această Direcție a Securității comuniste, după căderea lui Ceaușescu în decembrie 1989 s-a interzis că Securitatea/SRI-ul să mai facă acte de urmărire penală. După 27 de ani ne-am întors de unde am plecat.

Ați tăcut când același premier Dacian Cioloș a modificat în 2016 prin mai multe ordonanțe de urgență, fără nici o dezbatere publică, sute de alineate din Codul penal și Codul de procedura penală.

Ați tăcut când generalul SRI Dumitru Dumbravă a afirmat public că instanțele de judecată au devenit “câmp tactic” pentru acest serviciu de informații, serviciu care “în prezent [își menține] interesul/atenția până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze”. Așa era și în comunism, unde Securitatea te și urmarea, te și anchetă iar la sfârșit te și judecă și condamnă (evident, printr-un judecător).

Ați tăcut și când același general, în față Comisiei parlamentare de control al SRI, a afirmat recent că vizită judecători înainte de pronunțarea unor hotărâri și că SRI acordă “consultații juridice” magistraților. Și în comunism Securitatea dădea “indicații prețioase” procurorilor și judecătorilor.

Ați tăcut când actualul președinte, Klaus Iohannis, a introdus în Strategia Națională de Apărare pentru perioada 2015-2019 conceptul de “securitate națională extinsă”, prin care absolut fiecare domeniu cheie al societății românești, inclusiv justiția, a devenit domeniu de interes și acțiune pentru serviciile de informații”.