Conducătorul militar și politic Juan Domingo Peron, președinte al Argentinei în perioadele 1946-1955 și 1973-1974, s-a născut la 8 octombrie 1895, la Buenos Aires. A absolvit Colegiul Militar, continuându-și studiile la Școala Militară de Război, pe care a absolvit-o în 1929. Si acesta este numai inceputul...
A luat parte la lovitura militară din 1930, care l-a înlăturat de la putere pe președintele Hipolito Yrigoyen, fiind numit secretarul particular al ministrului de război (1930-1935). Era foarte interesat de istorie și filosofie politică, publicând cinci volume de istorie militară.
A pus bazele Grupului Ofițerilor Uniți (GOU), în 1941, iar, doi ani mai târziu s-a alăturat unei conspirații militare, care a înlăturat guvernul condus de Ramon Castillo. Regimul militar care a ajuns la putere pentru următorii trei ani a fost puternic influențat de Perón, acesta devenind secretar de stat al muncii și bunăstării sociale. În 1945, a devenit vicepreședinte și ministru de război, câștigând respectul muncitorilor dezavantajați numiți descamisados, avea suportul popular și militar.
Juan Domingo Perón a fost înlăturat, la 9 octombrie 1945, din poziția sa printr-o lovitură militară. A fost închis, acest lucru provocând o criză în cadrul guvernului. La 17 octombrie, datorită demonstranților, a fost eliberat și internat într-un spital militar, simulând faptul că este bolnav. În acea noapte, de la balconul Casei Roz (clădirea Guvernului), Perón a vorbit în fața a 300.000 de oameni, cuvintele sale fiind transmise prin radio în toată țara. În discursul său, promitea conducerea oamenilor spre victorie în cadrul alegerilor prezidențiale și construirea unei națiuni puternice și prospere. Câteva zile mai târziu, s-a căsătorit cu Eva Duarte, cunoscută sub numele de Evita. Este ceea ce aveau sa numeasca unii dintre analisti mai tarziu "preludiul unei aventuri"!
După o campanie electorală represivă și violentă, echipa Perón-Quijano a câștigat alegerile în februarie 1946, cu 56% din voturi. Perón a condus țara în mod autoritar și a luat decizii radicale: a naționalizat căile ferate, telefonia, gazul și câteva companii de electricitate; la fel a procedat și cu Banca Centrală. A instituit, de asemenea, o serie de reforme sociale.
A fost reales președinte în 1951. Moartea Evitei în 1952, la care s-au adunat dificultățile economice, plângerile muncitorilor, precum și excomunicarea din cadrul Bisericii Romano-Catolice, a slăbit poziția sa și, în 1955, a fost înlăturat pentru a doua oară de forțele militare, fiind exilat în Paraguay.
Ulterior, Perón s-a stabilit la Madrid, unde, în 1961, s-a căsătorit cu o fostă dansatoare argentiniană Maria Estela Martinez.
De-a lungul anilor de exil, Perón a avut o puternică influență în cadrul politicii Argentinei. Regimul militar al generalului Alejandro Lanusse, care a preluat puterea în martie 1971, a proclamat restaurarea unei democrații constituționale și, la sfârșitul lui 1973, a permis participarea la viața politică și a partidelor politice, inclusiv a Partidului Peronist (fondat de Perón).
În 1973, după primirea unei invitații din partea guvernului militar, Perón s-a întors în Argentina și, în octombrie, a fost reales președinte, soția sa devenind vicepreședinte. Ultima perioadă a fost scurtă și nu a putut face față nici violenței politice, nici dificultăților economice.
După moartea sa, la 1 iulie 1974, Maria Estela Martinez de Perón a devenit președinte al Argentinei, fiind înlăturată de la putere, în 1976, printr-o lovitură militară. Istoria l-a pastrat inevitabil in meandrele sale pe Peron, al carui nume ramane legat de cel al Evitei.
Recomandările noastre
