Editura Evenimentul si Capital

Johann, Hans și Joseph, ultimii sași din Romos mai așteaptă doar vara viitoare

Johan Bauer este cel mai activ dintre cei trei locuitori din Romos FOTO: REMUS SUCIU
Autor: | | 10 Comentarii | 1394 Vizualizari

Vorbesc încă dialectul săsesc și cel mai bine par a se simți vara, când familii plecate din sat în Germania se întorc pentru a-și petrece vacanța. Din octombrie încolo, până-n mai anul următor, rămân singuri în satul pe care strămoșii lor l-au fondat cu mai bine de 800 de ani în urmă

Fiecare dintre cei trei sași din Romos (Hunedoara) cunoaște bine istoria satului. Dascălii pe care i-au avut în copilărie și preoții care au trecut pe la biserica reformată din sat s-au îngrijit de asta. „Undeva înainte de 1200, pe la 1140 parcă, s-a format aici prima colonie de sași veniți din actuala regione valonă a Belgiei, unde există și acum o comună cu numele de «Rumes». La un moment dat au ajuns la 1.300 de suflete. Apoi, după invaziile turcilor de la 1400 și ceva numărul a scăzut. Pe la 1.700, românii din zona Cugir au fost strămutați aici, dar noi, sașii, eram mai în jos, românii ceva mai în sus. Pe la 1938, sașii mai reprezentau doar vreo 18 la sută din populația Romosului. În anii ’80 eram vreo 230. Acum mai suntem noi trei și cam atât. Mai sunt urmași din familii mixte care merg la Biserica Reformată, vreo 18 de toți”, povestește Johann Bauer (62 de ani).


FOTO: Oaspeți de vară



Exodul din ’90

Exodul sașilor din Romos a început în anii ’70. Prea puțini au reușit însă să plece prin acel „program” prin care Ceaușescu „vindea” sașii Germaniei Federale. Și mai puțini au reușit să iasă clandestin din țară. Exodul major s-a produs chiar în primele luni de după 1990. Sașii se temeau că granițele se vor închide din nou și că nu vor mai avea ocazia să plece prea ușor din România. Johann Bauer n-a vrut însă să-și părăsească satul: „Tatăl meu a murit în 1986. Am rămas doar eu cu mama. Ea nu voia nicicum să plece și, mai în glumă mai în serios, zicea «Românii și rușii m-or deportat cinci ani în Siberia, așa că ei să-mi plătească pensie ». Am rămas să am grijă de ea. Și tata a fost deportat. A dus tot războiul în Armata Română și, când să vină acasă, l-au oprit în gară la Simeria și l-au deportat”.


FOTO: Iohann, un meșter bun la toate



Uzina din curte

Johann n-a avut noroc de o soție. A rămas necăsătorit. Mama sa a murit cu vreo 10 ani în urmă. „La 52 de ani să te iei și să pleci așa... în lume, nu mai are rost. M-am pensionat de la Cugir (de la fabrica de muniție – fabrică renumită pentru faptul că avea meseriași unui și unul), mi-am făcut un SRL și mă mai ocup cu mecanica”, spune bărbatul. Când îi vezi însă „atelierul” constați că Johann Bauer este el însuși o mică „uzină de reparat” de toate, de la cel mai banal robinet până la autoturisme, tractoare, camioane și combine agricole. Atelierul e amenajat în gospodăria veche moștenită de la bunicii din partea tatălui. Într-o parte, sub un șopru e o mică fabrică: strunguri, freze, mașini de găurit... tot ce-i trebuie unui meseriaș. „De fapt, nici nu-mi pare rău că n-am plecat. Aici am făcut cam tot ce-am vrut. În Germania, cu toate regulile lor, n-aș fi putut”, recunoaște sasul.


Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate