Klaus Iohannis a reușit să ne atragă atenția, din nou. Discursul său din Parlament a fost bun, nu excepțional, așa cum s-au grăbit unii să-l califice. A avut efecte teatrale, a căutat atenția publicului aflat în fața televizoareleor și a vrut să-i irite pe cei aflați în sală. Un discurs politic bun, care marchează continuarea războiului, nu încheierea unui armistițiu.

 

Cuvintele-cheie n-au lipsit din discursul lui Iohannis. A fost un discurs care nu a venit să aducă pace, ci să anunțe că El, Iohannis este în război cu actuala majoritate parlamentară. Având de partea lui suflul străzii. Nu a fost un discurs prezidențial în genul celor rostite de Traian Băsescu în fața Parlamentului, pentru că a fost un text lipsit de idei majore și consistență, fiind văzut ca un moment politic imporatnt care trebuie exploatat. Așa cum va fi și referendumul pe care l-a convocat Klaus Iohannis, în care vom avea de răspuns la o întrebare de tipul: Credeți că pentru bunăstarea unor politicieni corupți merită sacrificat viitorul României ? Răspunsul va fi DA!, așa cum îmi place să spun. Un referendum inutil, cu o cheltuială de 50-70 de milioane de euro, un preludiu al campaniei prezidențiale.

Am recitit discursul lui Klaus Iohannis așa cum a fost postat pe siteul președinției României pentru că am vrut să văd dacă este diferit. Nu, m-am convins că este o transcriere a celui rostit în Parlament pentru că are redate inclusiv preluate dezacordurile gramaticale făcute în timpul derulării. O să vă las plăcerea să le descoperiți.

Să analizăm câteva părți importante:

GLUMELE LUI IOHANNIS

M-aș fi adresat și Guvernului, dar este ocupat. Dar nu-i bai, la ei am fost deja (...)

Preşedinţii celor două Camere... Aţi obosit deja? (n.n. parlamentarii PSD părăseau ședința) Ghinion! Preşedinţii celor două Camere - care, nu ştiu, au rămas? Au rămas! - 

A fost momentul cel mai gustat, cel care a marcat majoritatea comentariilor, nu pentru că ar fi fost niște ironii extrem de reușite, n-au fost nici de prost-gust, ci pentru că ne-am obișnuit că președintele României este un fel de Rață Mecanică, așa cum îl alintă Ion Cristoiu, dar brusc am văzut că poate fi spontan și este sarcastic. O față a personalității sale pe care nu o bănuiam, care-l prinde de minune, iar după succesul de ieri sunt convins că va continua. Ca imagine de ansamblu a discursului pot spune, ca unul care a făcut antrenamente de tipul ăsta cu politicienii, că Iohannis a exersat temeinic. Știa ce trebuie să spună, cum și mai ales avea pauze de efect. Astea se dobândesc prin exercițiu, dacă nu ești un orator înnăscut, ceea ce știm cu toții că Președintele României nu este. 

Mi s-a părut exagerată partea finală în care a stat minute în șir în fața celor de la PNL și USR care-l aplaudau, cu mâna la inimă (de fapt, o ține mult mai jos, cam în dreptul pancreasului), fluturând din ea, ca la paradă, zâmbind prea larg. Mi-a dat senzația că nu s-ar fi lăsat dus de acolo, că și el era fericit de modul în care livrase discursul și prelungea momentul cât putea de mult. Astea sunt observații de om cârcotaș, veți spune, dar eu am învățat că dintr-un discurs rămâi cu o singură impresie, iar cea dominantă va fi legată de ironiile și interpetarea lui, nu de conținut.

PREMISELE CONFLICTULUI

O importantă cercetare sociologică realizată în ultimele trei zile arată că aproape 80% dintre români consideră că ţara merge în direcţia greşită(...)

A promis în campanie ceva şi în primele zile s-a apucat de altceva. «Pohta ce aţi pohtit», grija ce aţi avut-o se vede că nu a fost ce a declarat în campanie. (...)

Nu prosperitatea poporului român a fost prima prioritate. Grija primă a fost să vă ocupaţi de dosarele penalilor, şi românii sunt indignaţi şi revoltaţi!

Partea cu cercetarea sociologică mi se pare cam ciudată. În primul rând, nu am auzit ca cineva să facă publice datele ei, deci nu prea știm la ce ne referim. Pot bănui că este  vorba de eternul IRES, comandat de DIGI 24, legătura eternă între sondaje și unitatea de analiză a SRI. Sondaj care a fost pus (doar) la dispoziția Președintelui. Ce ne spun cifrele, după Klaus Iohannis? Că 80 la sută dintre români sunt nemulțumiți de direcția în care se îndreaptă țara. Păi, în noiembrie 2016, acum câteva luni, erau peste 70 la sută nemulțumiți de direcția în care se îndreaptă România. Tot DIGI 24, tot IRES. Deci cum analizăm datele? La cei 70 la sută din vremea lui Dacian Cioloș s-au adăugat rapid 10 la sută în vremea lui Sorin Grindeanu? 

După acest mic amănunt, logica prezidențială este corectă. Dragnea & Co au greșit orice estimare în momentul în care au dat OUG 13. Au creat o situație de criză politică care a stârnit indignarea oamenilor, ieșiți cu sutele de mii în stradă, și vor plăti un preț politic major. Aseară, la B1 TV, spuneam că în stradă nu au ieșit votanții PSD, dar asta nu dă dreptul unui guvern, care se sprijină pe o anumită majoritate parlamentară să dea decizii în beneficiul unora, decât dacă încalcă contractul social pe care și l-a asumat. Iar această discuție nu se poartă despre majorări de impozite sau despre drepturi salariale, ci despre modificarea politicii penale. Degeaba cerem unui președinte de țară să-i reprezinte pe toți românii dacă avem un guvern care reprezintă doar câțiva politicieni. Cam acesta este mesajul Străzii, iar Dragnea & Co ar face bine să-l înțeleagă!

SOLUȚIA STINGERII CONFLICTULUI

Retragerea Ordonanţei 13 şi, eventual, demiterea chinuită a unui Ministru este cu certitudine prea puţin.

Alegeri anticipate sunt în această fază prea mult.

Asta este marja de manevră. Cine trebuie să vină cu soluţia? Păi în mod natural cel care a creat problema, PSD! (...)

Aţi câştigat, acum guvernaţi şi legiferaţi, dar nu oricum!

Legiferaţi pentru România, daţi legi bune pentru România, nu pentru un grup de politicieni cu probleme! 

Demisia Guvernului este în mod evident ținta politică a discursului lui Klaus Iohannis. Dacă vedem cum a fixat limitele, prea puțin demisia unui ministru, prea mult alegeri anticipate, înțelegem exact ceea ce nu a vrut să spună explicit. De ce a evitat să ceară demisia Guvernului? Pentru că vede cum protestele din Piață și-au pierdut din suflu. Majoritatea oamenilor ieșiseră pentru a cere retragerea OUG 13 și au fost mulțumiți cu această soluție. În afara acestui moment, Guvernul Grindeanu nu are de ce stârni nemulțumirea oamenilor, în proporțiile pe care a făcut-o mișcarea cu OUG 13. Deci și echipa lui Klaus Iohannis a înțeles să intre în logica unui conflict de durată, în care a marcat o victorie importantă, de moment. Mulți au spus că s-a adreast doar electoratului de Dreapta, nu a vorbit pentru toți românii. Așa este, fiind o nouă dovadă că am asistat la un moment tactic dintr-o bătălie strategică.

UNDE DĂ GREȘ IOHANNIS

Ce fel de naţiune vrem să fim? Vrem să fim o naţiune puternică, prosperă, o naţiune care îşi construieşte un stat de drept şi îl respectă, o naţiune care se poate mândri cu o justiţie independentă, o naţiune unde autorităţile colaborează loial, o naţiune cu un Parlament puternic, o naţiune cu un Guvern performant (...)

Răspunsul este DA! Numai că aici Președintele României are o altă misiune de îndeplinit decât aceea de a rosti discursuri și de a se pune în fruntea unor mișcări de stradă.

Cineva îmi spunea că, acum, pentru Klaus Iohannis se potrivește mult citatul din Evanghelia după Matei: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie." 

Nu mi se pare! Pentru că ridicând sabia doar împotriva clasei politice, Iohannis nu va construi o națiune prosperă, un stat de drept, o justiție independentă, etc. Ci dimpotrivă!

Klaus Iohannis a decis să se sprijine pe instituțiile de forță DNA, SRI și restul, pentru a câștiga al doilea mandat de președinte al României. A decis să închidă ochii la plagiatul rușinos al Codruței Kovesi, la abuzurile DNA spulberate în instanțele de judecată, la spovedania lui Sebastian Ghiță privind relațiile sale "nefirești" cu înalți demnitari din SRI, la tot ceea ce poate deranja Sistemul. Vrea să fie cel care-i apără, deși dacă s-ar fi uitat atent ar fi văzut cum în aceeași zi DNA ancheta modul în care era redactat un act normativ. Demers profund neconstituțional, iar Klaus Iohannis nu a avut nici o reacție. I se va răspunde cu aceeași monedă cândva, tot după un principiu biblic. Ghinion!

Iohannis face acest lucru, fără să se gândească la consecințele pe termen lung, pentru că acum are nevoie de insituțiile de forță, deși ele vor fi pentru președintele României aidoma fariseilor, niște „călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila”, cum se spune în același loc.

Poate fi o temă de meditație pentru slujba de duminică de la Sibiu. Sau nu...