Editura Evenimentul si Capital

Când a predat „Fantomele”, Ioan Talpeș a comis cel mai grav act de trădare din istoria spionajului! Generalul SIE Cornel Biriș, fostul comandant al Brigăzii „U”, s-a hotărât să vorbească! (IV)

Generalul Cornel Biriș, ofițer de informații externe care și-a dedicat toată activitatea „Fantomelor”, a trăit cel mai tragic moment al carierei sale atunci când șeful său, Ioan Talpeș, a predat noilor „parteneri strategici” listele cu potențialul informa
Autor: | | 17 Comentarii | 70585 Vizualizari

Episodul de astăzi este dedicat celui mai grav act de trădare, nu doar din istoria României, ci chiar din istoria serviciilor secrete din toată lumea și din toate timpurile. Este vorba despre gestul generalului Ioan Talpeș, șef al Serviciului de Informații Externe (SIE) în perioada 1992-1997, - venit la cârma serviciului din ordinul lui Ion Iliescu și din postura de consilier al acestuia - de a preda „potențialul informativ” al SIE către unii parteneri externi ai României. „Potențialul informativ al SIE” cuprinde totalitatea cadrelor de spionaj și a rețelelor lor informative, alcătuită atât din ofițeri de informații externe aflați la post în exterior, acoperiți în ambasade, agenții economice și culturale și în firme românești din exterior etc., cât și din „fantome”. Prin „unii parteneri externi”, în cazul trădării despre care vorbim, trebuie să se înțeleagă SUA, Germania și Canada.

Deci, ca să fie foarte clar, numele componenților acestor trei rețele au fost predate acestor trei parteneri. Beneficiarelor directe ale actului de trădare, serviciile specializate de informații și de contrainformații ale acestor țări, cu siguranță nu le-a venit să creadă. Niciodată nu ar fi putut spera la așa ceva, pentru că niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva. Nu trebuie să fii procuror sau judecător militar că să înțelegi că a fost vorba despre un gest de trădare de neconceput, care peste tot în lume se pedepsește în cel mai drastic mod cu putință. Nu doar despre acest grav fapt vorbește generalul Cornel Biriș, în interviul acordat generalului Petru Neghiu, pentru Revista Periscop, publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, ci și despre două alte momente dramatice prin care a trecut SIE și implicit Unitatea „Fantome”: dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa și desființarea Unității „Fantome”.

Prima lovitură năucitoare primită de spionajul românesc a fost dezertarea și fuga în SUA, în anul 1978, a generalului Ion Mihai Pacepa, locțiitor al șefului Departamentului de Informații Externe a României. Fără doar și poate, dezertarea lui Pacepa a dat o lovitură serioasă Regimului Ceaușescu și l-a șubrezit iremediabil în planul imaginii externe. Totodată însă, a lovit zdravăn și serviciul de spionaj pe care îl cunoștea până în măruntaie și a distrus nemeritat destinele multor profesioniști din domeniu.

Pacepa fura din banii Securității!

În privința acestui act de trădare, generalul Cornel Biriș spulberă din capul locului un mit, acela potrivit căruia dezertarea generalului Pacepa la americani ar fi fost un act eroic îndreptat împotriva comunismului:

„Actul de trădare al «luptătorului anticomunist Pacepa» din anul 1978 a fost de fapt primul seism de proporții care a zguduit întreg serviciul de informații externe și implicit unitatea noastră.

În primul rând vreau să precizez că «șopârla» cu «lupta de distrugere a comunismului din România din interiorul Structurii de Informații Externe» nu a ținut și nu va ține decât în capul profanilor.

Motivele dezertării lui Pacepa sunt foarte bine cunoscute celor care i-am fost contemporani în activitate și sunt absolut banale: a furat sume considerabile din fondul de cheltuieli speciale pentru satisfacerea propriilor sale interese și pentru a-i corupe pe potentații de partid și de stat, inclusiv Elena Ceaușescu. Oricât s-ar încerca să se îmbrace această mizerie într-o altă ținută, aceste este adevărul pur.

În primă fază, în unitatea noastră s-au realizat rapid analize asupra tuturor cazurilor aflate în misiune externă. Acolo unde a existat cea mai mică temere că o parte din date ar fi fost posibil să fie cunoscute de Pacepa s-au luat urgent măsuri de aducere acasă a acestor ofițeri, pentru a fi salvați.”

Decapitarea Unității

„A fost nevoie ca această acțiune să fie executată rapid. Oamenii au fost contactați în drumurile lor de înapoiere de la serviciu spre casă, dotați cu acte și documente de călătorie pe alte identități, transferați în spații de tranzit și apoi aduși acasă. Aici au început tragediile: familii distruse, soții și copii lăsați în urmă fără nici o explicație, cariere de prestigiu ruinate, oameni de un real potențial informativ stopați din activitatea în care erau angrenați și, de ce nu, averi, valori materiale strânse cu greu, de o viață, părăsite. Mi-e greu și nici nu aș avea timpul și spațiul necesar să relatez tragediile suportate.

Pe de altă parte, urmare a dezertării lui Pacepa, unitatea noastră a fost decapitată. Toți șefii au fost trecuți în rezervă, inclusiv ofițerii de orice funcție cu gradele de locotenent-colonel și colonel. A urmat o perioadă devastatoare. Unitatea «Fantome» a fost împărțită în trei subunități și trecută în subordinea unităților de linie ai căror șefi, și ei noi, nu au avut nici un fel de experiență pe linia specifică de muncă. Ne-am chinuit să îi învățăm ce ar trebui să facă și ne-am străduit din răsputeri să supraviețuim. În plus, în unitățile noastre s-a făcut o infuzie de ofițeri de la Direcția de Contraspionaj, care ne-au privit tot timpul cu suspiciune, apoi ne-am trezit și cu unele detașări la unități cu care practic nu aveam nici în clin nici în mânecă.”

Șefii spionilor știau!

Alt moment dramatic pentru SIE a fost cel din decembrie 1989. Și pe acesta, generalul Cornel Biriș l-a trăit la intensitate maximă. Ca și în etapa ulterioară dezertării lui Pacepa, ofițerul activa tot în „Unitatea Fantome”. Știa că se apropie căderea regimului:

„Evenimentele din decembrie 1989 au fost practic «întrezărite» în activitatea informativă, în special prin informațiile provenite de la o parte din ofițerii aflați în misiuni externe. Mai mult decât atât, în primăvara lui ‘89 am fost chiar dezarmați, ni s-a ridicat armamentul de apărare a sediului. Deci, am fost «protejați»!

Mai clar am înțeles ce urmează să se întâmple când, în vara lui 1989, gen. Aristotel Stamatoiu, șeful Serviciului, a instruit câțiva ofițerii care urmau să se întâlnească cu o serie de «fantome» din exterior să le transmită că în România vor avea loc evenimente importante, care vor duce la schimbarea regimului politic. Le-a transmis, totodată, că situația lor va fi protejată, să manifeste calm și stăpânire de sine, și că în viitor le vor fi comunicate noile direcțiile de acțiune.

După ce lucrurile s-au mai limpezit, în 1990, la conducerea SIE a fost numit generalul Mihai Caraman, iar la conducerea Unității «Fantome» a revenit col. Vasile Angelescu, fost locțiitor al șefului unității până în anul 1978, cel al dezertării lui Pacepa. Unitatea a fost refăcută, am început evaluările și trecerea efectivă la adaptarea activității noastre la noile elemente apărute. Eram bucuroși că vom putea lucra efectiv complet pe specificul nostru.”

Începutul sfârșitului

Așadar, după evenimentele din decembrie 1989, șef al spionajului românesc a devenit legendarul ofițer de spionaj Mihai Caraman. Perioada 1990-1992, cât acesta a fost șef, a fost una în care Unitatea „Fantome” își căuta cu șanse de reușită așezarea firească.

Totul s-a terminat însă rapid și a urmat dezastrul, odată cu venirea în fruntea SIE, în 1992, a lui Ioan Talpeș. Momentul respectiv este cotat de generalul Cornel Biriș a fi unul de „început al sfârșitului”:

„La conducerea SIE a fost numit Ioan Talpeș, pe care noi îl știam doar din transmisiunile televizate în care apărea în postura de consilier al președintelui Ion Iliescu la discuțiile oficiale, cu un grup de mineri, în frunte cu Miron Cosma.

Ca să folosesc o imagine metaforică, am simțit toți de la început că Ioan Talpeș s-a urcat la volanul autobuzului în care se afla unitatea noastră, s-a înfipt cu ambele picioare pe pedala de frână și a tras cu ambele mâini de frâna de serviciu. Necazul nu a fost numai unul! Ne-am trezit cu încă un șofer în autobuz care, ca la lecțiile de condus cu dublă comandă, s-a pus și el pe frânele și le-a acționat hotărât: generalul Mihai „Bebe” Tănăsescu.

Pentru că niciun necaz nu vine singur, colonelul Victor Marcu, locțiitor al șefului unității, s-a hotărât să plece de la SIE pentru a se duce la SRI. Alt dezastru! A urmat imediat o perioadă de migrare a ofițerilor care veniseră anterior de la Securitatea internă, după fuga lui Pacepa, care au plecat la SRI, după Victor Marcu. Nu au plecat însă cu mâna goală: au luat cu ei și cazuri, și dosare.”

A început coșmarul!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X