International New York Times a realizat un reportaj intr-un sat ponosit din Republica Moldova

Activitatea dintr-un sat ponosit din Republica Moldova se redresează datorită unui port, se arată într-un reportaj realizat de International New York Times.

Materialul jurnalistic a fost realizat în Giurgiuleşti şi spune povestea portului, văzut de ziariştii americani drept un colac de salvare pentru o zonă care se credea pierdută.  

Ca multe sate din Europa, Giurgiulești a cunoscut un regres. Tinerii au plecat să caute de lucru și nu s-au mai întors. Cei bătrâni au rămas să are câmpurile și să cultive viță de vie în curte pentru a face vin. Dar, în aceste zile, automobile și camioane fac zgomot prin acest sat tradițional în drumul lor spre Dunăre și un port puțin probabil prosper. Tatiana Gălăţeanu, în vârstă de 53 de ani, primarul localităţii Giurgiulești, a declarat că toată agitația a creat o mică problemă. „Casele de aici sunt foarte vechi”, a spus doamna Gălăţeanu, „astfel încât sunt afectate de traficul greu și camioanele mari care folosesc drumul”. Cu toate acestea, ea este fericită pentru sat. Cu jumătate din cei 460 de angajați ai portului, inclusiv fiul doamnei Gălăţeanu, provenind din sat, s-a întinerit un loc pentru o vreme a uitat. „Portul are o importanță mare aici”, a spus ea.

O fâşie de teren

Silviu Prigoană: Omul de afaceri și mogulul media de succes. Cum a revoluționat televiziunea

Roxana Mînzatu, nominalizarea României pentru Comisia Europeana. Evaluarea audierii, amânată în urma controversei privind locuința sa

La fel şi pentru restul Moldovei, ţară fără ieșire la mare, cu o populatie de 3,5 milioane, săracă şi dependentă de agricultură. Odată parte a Uniunii Sovietice, până de curând depindea de statele vecine mai mari, România și Ucraina, pentru a beneficia de bunuri externe și comerț. Însă, în 1999, în schimbul cedării unei porțiuni de drum contestat în partea de est a țării Ucrainei, Republica Moldova a primit o fâşie de teren cu o ieşire la Dunăre de 450 de metri, care a aparţinut statului ucrainean după destrămarea Uniunii Sovietice. De pe această fâşie de teren se pot observa graniţele cu România şi Ucraina.

În 2007, terminalul petrolier de la portul Giurgiulești a devenit activ, iar în 2009, au plecat primele transporturi din terminalul de cereale. Numit în prezent Portul Internațional Liber Giurgiulești, acesta poate primi nave maritime, iar de când Rusia a interzis importul de mai multe produse alimentare din Moldova, anul trecut, portul a jucat un rol tot mai important. Desigur, portul a fost un colac de salvare pentru satul agricol Giurgiulești, aflat la mai puțin de un kilometru distanță. Satul se află la trei ore de mers de sudul capitalei Chișinău.Multe dintre case, în cea mai mare parte cu structuri de cărămidă, arată ca şi cum ar fi văzut şi zile mai bune. O biserică de lângă drumul principal între port și sat a rămas doar pe jumătate construită și dă impresia că a fost în această stare timp de mai mulți ani.

Doamna primar Gălăţeanu a mai declarat că şi bunicii și părinții ei au crescut aici, ca și ea, cu toate că ea a plecat la Chișinău pentru a urma cursurile universitare. Mai târziu, ea a revenit în Giurgiulești și a petrecut 17 ani ca bibliotecar al școlii, înainte de a fi aleasă primar, în 2011.

„Există înregistrări conform cărora satul este aici din 1486”, a spus ea. „Îmi place acest sat. Pentru mine, e cel mai frumos sat”. Giurgiulești încă nu dispune de cazare, baruri și alte servicii pentru care cei care vin în port. Dar poate că situaţia se va schimba în curând. În acest an, mai multi bani vor veni în visteria localităţii, pe măsură ce tot mai multe taxe locale strânse din port vor fi transferate satului.