Editura Evenimentul si Capital

Horoscopul lui Dom' Profesor: Iisus a fost Unul de al nostru

Radu Ştefănescu
Autor: | | 1 Comentarii | 4092 Vizualizari

Pe 25 mai s-au născut: Ralph Waldo Emerson, Iosif Broz Tito, Robert Ludlum, Eugen Simion.

În calendarul creştin ortodox este zi cu cruce neagră, A treia aflare a capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul. Şi Sf.Mc. Celestin. Drăguţ nume, Celestin, pare potrivit pentru un băiat bun şi înclinat către studiul medicinei. Sau de ce nu, astronom sau astrolog are “celest” în componenţa numelui.

Dar, pe 25 mai este un reper interesant în “Kalendarul” vechi.

Este Ziua Pietrei. Tradiţional, în calendarul fix popular este ziua lui Ioan Fierbe Piatră, Intrătunul, a treia aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul – nu se lucrează la câmp!

În “kalendarul” vechi, de la daci, începeau sărbătorile tradiţionale ale verii, care dacă nu se respectă atrag represalii meteorologice şi primejduirea recoltei. “Poporul nu lucrează crezând că va fi ferit de orişice cumpănă şi furtună grea, mai ales cu fulger, trăsnet şi foc, pentru că Ion, fierbâbd piatra o duce şi o descarcă unde voieşte, mai ales pe semănăturile sau livada celui care i-a necinstit ziua. Ion Fierbe Piatra este rău de inundaţi!” (Marian, 1994, II, pagina 348)

Sărbătoarea Pietrei. Piatra care fierbe. Poate cea mai veche sărbătoare din tot calendarul. Mai înainte de Lupul Şchiop, de Cavalerul Trac şi, bineînţeles, mult, mult mai înainte de sărbătorile creştine.

Probabil că datează din timpul glaciaţiunii Wurm. C.S. Nicolaescu-Plopşor, marele istoric, zicea: “Măi nene, zice, dacă chiar vrei o dată, să zicem acum douăzeci de mii de ani!”

Sfârşit de paleolitic, poate neolitic timpuriu. Frig, foarte frig! Încă nu se inventase olăritul şi oamenii aveau nevoie de ceva cald, un lichid acolo, un fel de supă şi ceai în acelaşi timp. Fierbinte să fie! Oalele lor erau din lemn, aşa că nu puteau să le pună pe foc. Inventiv, omul preistoric a găsit o soluţie: încălzea pietre alese cu grijă până ce aproape se înroşeau apoi le cufunda în oala de lemn, în supa-ceai. Piatra înroşită fierbea lichidul!

Mai târziu, peste mii de ani, când olarii noştri de la Cucuteni făceau adevărate opere de artă, s-a stabilit ca aducere aminte această zi, când “se fierbea piatra”.

Oamenii “primitivi” au avut întotdeauna o dreaptă judecată. Să ne amintim de pieile roşii, de Winnetou al lui Karl May. Nici strămoşii noştrii nu făceau excepţie. Au stabilit pe bună dreptate ziua pietrei care fierbe ca aducere aminte de unde veneau şi cât de greu au dus-o atunci!

Peste sărbătoarea din paleolitic s-a calchiat o sărbătoare creştină, aşa cum o haină veche este din nou la modă dacă i se schimbă numele şi se adaugă accesorii noi.

A propos de creştinism, acum exact 1691 de ani, în 325, pe 25 mai, începea la Niceea primul Sinod ecumenic al creştinătăţii, convocat de Împăratul Constantin cel Mare cu pretextul medierii între concepţiile despre natura lui Iisus. De fapt episcopii, cei 138, ajunseseră pe 20 mai, aşa cum îi invitase împăratul, la începutul zodiei Gemenilor, Dioscurii fiind protectorii Constantinopolului, mai târziu Feciora Maria.

Dar împăratul a lăsat câteva zile de consultări, înainte de a deschide festiv lucrările sinodului. Sunt multe de spus, am parcurs zeci de mii de pagini scrise de Sfinţii Părinţi, martori la eveniment, dar şi lucrările magistrale ale lui Marcellinus Ammianus, Zosimus, Iulian zis Apostatul, apoi Adolf von Harnack, Edward Gibbon şi încă vreo sută de autori importanţi. Faţă de cercetătorii europeni am avut marea oportunitate de a consulta şi sursele persane despre eveniment.

Persanii erau extrem de interesaţi de tot ceea ce se întâmpla în Imperiul Roma, inamicul permanent şi tradiţional. În perioada la care ne referim, aveau 15.000 de spioni pe tot cuprinsul imperiului, majoritatea concentrată la Roma. La Niceea au avut trei spioni, care au transmis rapoarte complete despre lucrările sinodului. Relatări cuprinse şi păstrate în celebrele cronici imperiale persane. Pe atunci politica însemna religie şi religia era numai politică! Poate odată şi odată o să vă povestesc adevărul despre Niceea, am mai amintit şi altădată unele detalii, dar timpul…

Discutam despre Niceea, despre Înviere şi obsesia mea de o viaţă, Înălţarea, cu oaspeţii mei din weekendul Sf.Paşti: familia, prieteni de peste mări şi ţări, o înaltă faţă bisericească şi nelipsiţii, doctoriţa, “vrăjitoarea”, Măturoaia şi călugărul Cristian. Prin faptul că vlădica îl nume pe călugărul Cristian, “preacuvioase părinte” şi cam se temea de vorbele lui, ca de un creştin fără cusur şi fără nimic adunat decât dragoste pentru Iisus şi dreapta credinţă, am realizat că prietenul meu de aproape doi metri înălţime era un protosinghel.

Pe călugărul Cristian nu-l latră câinii şi nici nu l-au gustat jivinele pădurii când Dumnezeu l-a trimis prin iarna grea, acum doi ani, peste munţi şi văi, pe jos, doar cu toiagul lui din lemn de cer cu măciulie grea de alamă şi cu crucea lui pectorală episcopală, de aur. A avut un vis şi a plecat unde i-a spus Iisus. Nu a povestit unde s-a dus şi ce a făcut. Am auzit un zvon că dincolo de munte s-a rătăcit atunci, acum doi ani de zile, iarna, un copil crud. L-a adus acasă, prin zăpada mare, un călugăr uriaş. Familia a sărit la copil şi până să-i mulţumească, ia călugărul de unde nu-i! Oamenii povestesc că avea un toiag pe măsură şi o cruce mare şi grea de aur, pe piept. Dar oamenii, muntenii, au modul lor de a comunica, nu le trebuie mobile şi sateliţi. L-au recunoscut pe protosinghelul Cristian, dar nu au bătut toba. De atunci călugărul Cristian găseşte mereu câte ceva de mâncare, sau de îmbrăcat, în faţa sălaşului lui, săpat de el în munte, jumătate peşteră, jumătate bordei, dar împodobit ca în poveste cu icoane şi candele. Este pusnicia lui, acolo aşa cum mai jos, în avanpostul castrului roman este sihăstria mea, un pustnic în rodaj. Cu căţei, pisoi, arici, veveriţe şi păsărele.

Bun, după ce mi-am servit, ritual, invitaţii, cu vin pelin, făcut special la Urlaţi, că numai de acolo se aprovizionează cei care contează, spiritele s-au încins. Pe motive teologice. Finlandezii mei penticostali o ţineau pe a lor şi aveau dreptatea lor, eu le traduceam spusele, episcopul ortodox, mare meşter în retorica creştină şi cu un doctorat în cristologie avea dreptatea lui, când sare şi monahul Cristian cu o vorbă: “Iisus a fost Unul de al nostru!”

S-a lăsat o tăcere de se auzea cum respira căţeluşa Miki pe care o ţineam în braţe. Apoi au sărit toţi cu gura: ”Adică cum?”

Cum, cum... a răpuns călugărul Cristian, Iisus a fost unul de al nostru, al oamenilor săraci şi cu credinţă în Dumnezeu, Dumnezeu care ne va da cât ne trebuie. Nu te îngrijora pentru ziua de mâine, ziua de mâine se va ocupa de cele cuvenite. Iisus nu a avut nici măcar un măgar, a împrumutat unul ca să intre călare în Ierusalim, ca să se îndeplinească profeţia. Episcopul s-a uitat, fără să vrea, la maşina lui, parcată puţin mai încolo, în curte, un BMW seria 5, care ce-i drept, era foarte departe de un măgar. Căţelul Sov tocmai mirosea, cu profesionalism, cauciucurile de firmă. Clericul a intervenit cu diplomaţie spunând că timpurile se schimbă şi că oamenii sunt supuşi tentaţiilor tehnologiei. Încerca să deschidă un nou subiect de discuţie: pericolul tehnologiei. Dar, protosinghelul Cristian a mai spus odată: “Iisus a fost Unul de al nostru!”

Cred că din substanţa călugărului Cristian s-au făcut, de-a lungul timpului cruciaţii, catarii, minoriţii, nebunii frumoşi ai Domnului. Am realizat de ce, la marea mânăstire pe care o părăsise i se spunea “nebunul”. El nu era deranjat mintal, ceilalţi pierduseră credinţa şi certitudine că Dumnezeu nu-şi va lăsa creaţia în voia soartei. Da, monahul are dreptate, Iisus este Unul de al nostru!

Vă las, dragi lupi, padawani şi hobbiţi să vă gândiţi la spusele protosinghelului Cristian, poate vă vor lumina, pentru că, mereu, lumina este adusă de ziua de mâine!

BERBEC  Conjunctura arată că astăzi aspectele benefice sunt în echilibru cu cele mai puţin favorabile, aşa că ai o zi obositoare, densă, dar fără evenimente de care să te temi. Nu arunca cu banii! Vestile pe care le primeşti astazi, la mobil, din presa, prin e-mail sau reţele de socializare par ca sunt interesante, pentru că te gândeşti că este posibil să le foloseşti mai târziu. Nu-ţi imobiliza capitalul sentimental in afaceri pe termen scurt, decât daca intrezareşti un faliment apropiat al relatiei de amor curente. Un pic de egoism şi de elitism bine temperat nu-ţi strică astăzi. Calitatea somnului tău lasă de dorit. Trebuie să te relaxezi şi să foloseşti „cele şapte locuri de depozitare ale gândurilor negative”. Este o tehnică tibetană şi probabil că nu o s-o găseşti pe net. Poate o să discutăm altă dată. Un pahar de lapte cald şi o baie caldă cu săruri au acelaşi efect, poate.

TAUR  Doar cu Mercur în zodie comunicarea ta e favorizată, dar astăzi lucrurile nu sunt deloc simple. Trebuie să te concentrezi pe ceea ce faci unde activezi şi să nu amesteci plăcutul cu utilul! Poţi să ai o zi mai tensionată, din cauze meteorologice, aşa că nu te ofensa pentru orice întârziere şi nepotrivire de program. Altfel pot să sară scântei şi eşti meşter mare în dinamica conflictelor. Este bine să creionezi anumite limite pentru anturaj, colegi, prieteni. Pune-i la punct şi o să ai numai de câştigat. S-au folosit cam mult de tine, nu crezi? Totul însă la modul plăcut, jovial şi cu zâmbetul pe buze.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate