În goana după bani, statul e primul care atentează la banii românilor. Foarte flămând, bugetul înghite orice leuţ. Portăreii te execută fără discriminare, şi dacă ai restanţe la taxe şi impozite de mii de lei şi dacă ai doar 100 de lei. Și, mai nou, măsurile menite să „revoluționeze” fiscalitatea în România aruncă în haos milioane de români.

Cât se colectează din toată această tevatură? „Cu mult sub 1% din veniturile bugetului consolidat! Peticeală și haos PSD-ist!”, e tranșant fostul şef al ANAF, Gelu Diaconu, în interviul acordat Evenimentului zilei. S-a convins că „există în societatea românească o toleranță mult prea largă la evaziune”, dar, pe de altă parte, „contribuabilii văzând că banii lor sunt furați sau utilizați prost au îndreptățirea morală să nu se prea «înghesuie» la plata taxelor”.

- Ileana Ilie Ungureanu: „Revoluţia fiscală” a PSD a intrat în vigoare în prima zi a lui 2018. Pe înțelesul tuturor, ce îi așteaptă pe contribuabilii români luna aceasta?

- Gelu Diaconu: O sarcină administrativă uriașă: milioane de contracte de muncă refăcute, milioane de noi declarații fiscale, drumuri interminabile la ANAF, nemulțumiri ale salariaților, dar și ale patronatelor, asfixierea unităților de administrare fiscală și posibilul colaps al sistemului informatic fiscal, care și așa funcționează în condiții de avarie. Adică mulți nervi pentru o miză cu sumă aproape nulă din punct de vedere al sumelor încasate în plus. Dacă ar fi redus evaziunea cu 2% din PIB ar fi încasat cu mult mai mult! Dar nu trebuiesc deranjați baroneii aleși uninominal și nici unii domni ambasadori!

- Deci, cui foloseşte? Cine se alege cu ceva din acest lucru?

- Bugetul câștigă venituri în plus din impozitul pe cifra de afaceri față de impozitul pe profit (vreo 6 mld. lei), iar ce pierde din reducerea cotei la impozit pe venit de la 16% la 10% câștigă la contribuții sociale prin schimbarea bazei de calcul la salariul brut. Contribuabilii cu cifra de afaceri de până la un milion și care își propun să se dezvolte pierd prin plata a 1% pe cifra de afaceri, iar capitalul străin nu primește niciun cadou fiscal.

- Ceață e și cu Declarația 600...

- Toată lumea s-a concentrat pe Declarația 600, dar în ianuarie vin la Fisc și sutele de mii de contribuabili care au de plătit deciziile de impunere pe 2012 pentru CASS, și solicitanții restituirii taxei de mediu, și persoanele juridice care trec la impozitul pe cifra de afaceri și care depun fizic declarația 010 (85% din total agenți economici înregistrați fiscal au cifra de afaceri de până la 1 milion de euro), etc. Sute de mii de oameni sunt plimbați pe drumuri pentru câteva zeci poate sute de milioane de lei încasări în plus din CAS și CASS. Unii, chiar dacă sunt și salariați cu contribuții reținute la sursă, dacă au și alte venituri, mai plătesc încă o dată contribuții. Știți cam cât se colectează din toată această tevatură? Cu mult sub 1% din veniturile bugetului consolidat! Peticeală și haos PSD-ist! Cam cât se evazionează într-o săptămână în zona București-Ilfov!

- Care credeți că vor fi consecinţele modificărilor la Codul fiscal? Ce ascunde transferul contribuțiilor sociale și de sănătate de la angajator la angajat, mai exact?

- O reducere scriptică a transferurilor de la bugetul de stat la bugetul asigurarilor sociale și o manevră propagandistică a unor presupuse majorări de salarii.

- Cum aţi descrie experienţa dvs. din fruntea Fiscului?

- Ca pe o perioadă de maximă tensiune, o iluzorie trăire că în România pot fi determinați contribuabilii să-și plătească taxele și un prilej de a lucra cu câteva zeci de specialiști dedicați și onești. Poate, nu în ultimul rând, o palpitantă echilibristică între nevoia de bani a bugetului și intențiile ascunse ale majorității politicienilor.

- Ce fel de probleme aţi întâmpinat acolo?

- Aș putea dezvolta un răspuns pe zeci de pagini. Să rezumăm: am condus instituția din țara noastră cu cea mai mare discrepanță dintre nevoi (pentru a-și realiza atribuțiile copleșitor de complexe) și resursele materiale avute la dispoziție. Cu o întârziere de șase luni în realizarea obiectivelor avute am reușit ce mi-am propus. Din păcate, astăzi, la aproape doi ani, lucrurile stau foarte prost acolo. E incalificabil să nu faci nimic, dar absolut nimic, pe linia consolidării capacității administrative ANAF în doi ani de zile! O repet a „n”-a oară: niciodată nu mă voi mai întoarce acolo și nici nu regret cu nimic în plan personal că nu mai sunt acolo. Cu toate astea voi reitera public că inconștiența unui procuror și dorința unor diletanți au adus ANAFul cu cel puțin cinci ani în urmă.

- Ce ați face altfel?

- În plan profesional, câteva lucruri care țin mai ales de alegerea unor colaboratori. În plan personal, m-aș spăla imediat cu alcool dacă aș mai da mâna cu personaje gen Dragnea.

„O să vă surprindă, dar mica evaziune însumată e cu mult mai mare decât v-o imaginați”

- Statul român este codaş la colectarea banilor la buget, dar fruntaş când vine vorba de risipa lor. Ce ar trebui făcut pentru încurajarea conformării voluntare?

- Întrebarea dvs. ar avea nevoie de un răspuns laborios. Mă rezum la a vă reaminti insistența cu care eu susțin că termenul ipocrit „încurajarea” trebuie înlocuit cu „presiunea” pe creșterea conformării voluntare. România, cu largul concurs al mediului politic, dar și al mass-media, se scaldă într-o ipocrizie totală când este vorba de a face front comun pentru a-i determina pe toți să-și plătească taxele. Cei care nu plătesc taxe sau care risipesc banul public jefuiesc avuția națională și sfârșesc prin a acumula resurse cu care corup politicienii și astfel iau statul în captivitate. Modelul Teldrum vă spune ceva?

- Românii nu se vor înghesui niciodată să-şi plătească taxele, oricât de mult ar scădea ele.

- Înțeleg sensul figurat al „înghesuielii” din întrebarea dvs. Pentru că în sens propriu mai „înghesuiți” ca anul acesta la unitățile „ANAF” nu au fost niciodată. Revenind la sensul corect al întrebării dvs., există în societatea românească o toleranță mult prea largă la evaziune... numai regulile dure ar crea o altfel de situație, așa cum s-a întâmplat în 2015. Pe de altă parte, contribuabilii văzând că banii lor sunt furați sau utilizați prost au îndreptățirea morală să nu se prea „înghesuie” la plata taxelor.

- Ministrul Finanţelor, Ionuţ Mişa, spune că nu va fi nicio problemă în privinţa încasărilor la buget, fiind deja depăşite veniturile prognozate în legea bugetului. Dvs. ce părere aveți?

- Ministrul Mișa ar trebui să spună adevărul. Dacă nu ar fi reintrodus supra-acciza, confiscarea rezervelor companiilor de stat, eliminarea plafoanelor la calculul contribuțiilor, etc. ar fi avut o gaură la buget de minim 10 miliarde de lei. Dacă adăugați și tăierea drastică a investițiilor publice, aveți tabloul exact. Propagandă ieftină! La venituri fiscale din impozite administrate, cum ar fi TVA, accize și impozit pe profit, situația este catastrofală! Întrebați-l de ce nu publică lunar nivelul veniturilor pe categorii de impozite în raport de program și realizările anilor precedenți în sume absolute și procentual?

- Legile strâmbe, plimbatul hârtiilor și controale excesive de la ANAF sunt principalele obstacole în dezvoltarea micilor afaceri, se plâng patronii, care arată cu degetul spre statul român. Vă surprinde nivelul evaziuni fiscale din România?

- În clasamentul Paying Taxes făcut de PWC și Banca Mondială, dacă nu mă înșel, România ocupă un loc bun în ceea ce privește ușurința de a plăti taxele și de a face afaceri. Există însă și controale excesive, fie din incompetență, fie din frica de a nu greși sau de frica Curții de Conturi/procurori. Situația este mai complexă, iar nivelul ridicat al evaziunii are cauze mult mai profunde.

- Nu vi se pare că Fiscul luptă mai mult cu mica evaziune decât cu marea evaziune?

- Eu știu că Fiscul începuse să se lupte din greu cu marea evaziune și mai știu că astăzi nu se dorește deloc să se lupte cu mica evaziune. Se vede cu ochiul liber! O să vă surprindă, dar mica evaziune însumată e cu mult mai mare decât v-o imaginați dumneavoastră.

„M-am iluzionat că instituțiile statului sunt puternice. Astăzi sunt dramatic de slabe, captive ale unui grup de-facto infracțional”

- Privind înapoi, vă reproşaţi ceva dinainte de momentul demiterii sau după acel moment? V-ați/ vă simțiți nedreptățit?

- Nu am a-mi reproșa nimic important. Mă simt, evident, profund nedreptățit. Dar accept că mi-am luat acest risc în calcul când am pornit canonada împotriva evaziunii. M-am iluzionat că instituțiile statului sunt puternice. Astăzi sunt dramatic de slabe, captive ale unui grup de-facto infracțional. Cu excepția armatei!

- S-a spus că ați fost omul lui Ruşanu, al lui Chiţoiu, al lui Ponta, al lui Oprea, dar și al lui Coldea. În ce relații sunteți cu cei numiți?

- Rușanu mi-a fost șef după absolvirea facultății. E un om căruia îi datorez enorm pe plan profesional și uman. Cu Chițoiu am făcut echipă o perioadă. Ponta a fost un om de mare curaj în aplicarea de măsuri cu adevărat liberale în economia românească, deschis noului, rapid la minte și printre puținii cu adevărat frecventabili din PSD. Un foarte bun prim-ministru. Cu Oprea am vorbit de 3-4 ori câte 5 minute strict instituțional, iar cu Coldea nu îmi aduc aminte să fi schimbat vreodată vreo vorbă.

- Aţi fost vreodată speriat sau ameninţat?

- Amenințat de tot soiul de politicieni, mi s-a întâmplat cam la tot pasul. Speriat, în adevăratul sens al cuvântului, doar o singură dată: acum șapte ani am avut o problemă mai grea de sănătate. Dacă treci prin așa ceva nu prea te mai poate speria nimic!

- Au fost perioade când ați simțit „frăția bandițească”, după cum se exprimă jurnalistul Ion Cristoiu, dintre generali, procurori, judecători, politicieni și jurnaliști?

- Am simțit „frăția bandițească” a doi procurori, un „specialist” DNA, un tehnocrat legat de servicii secrete și câțiva jurnaliști.

- Ce vă revoltă cel mai mult și mai mult la actualul context?

Propaganda găunoasă cu iz naționalist a unor semi-analfabeți profesional de la partidul aflat la guvernare. Mă pufnește uneori râsul la propriu când îi văd seară de seară la tablă, la televiziunile aservite, prostind poporul.

„Mediul de afaceri este ocupat de găști în zona achizițiilor publice”​

- S-au făcut presiuni politice asupra dvs.? Aţi avut propuneri să faceţi vreo „afacere/înțelegere” dubioasă?

- Niciodată nu am încălcat legea. Ori de câte ori nu găseam o soluție legală fugeam ca dracul de tămâie. Nimeni nu mă putea presa sau determina să încalc legea. Absolut nimeni. Românul are o vorbă: „nu e prost cine cere, ci cel care dă”. Probabil de aceea baronii de tip Dragnea preferă yes-meni analfabeți funcțional. V-aș putea da un exemplu recent: celebru fost președinte ANRM, recent destituit de Tudose!

- Vi se pare că mediul de afaceri a fost ocupat de găşti? Dar mediul politic?

- Mediul de afaceri este ocupat de găști în zona achizițiilor publice. Paroxismul a fost atins în perioada guvernării PDL. Cât privește mediul politic, în România gașca este condiția sine qua non a existenței acestuia!

- Se tot vorbeşte despre o Românie care se schimbă sub impactul anticorupţiei. Dvs. vedeți transformări? Credeți că se face anticorupţie în România?

- România s-a schimbat fundamental sub impactul luptei anticorupție. Se fură din banul public cu mult mai puțin. Din păcate, fabricanții de dosare la comandă, din orgoliu gonflat sau din habarnism, sunt cei pe cale să compromită definitiv această luptă.

- Cu ce s-au ocupat ofițerii SRI detașați la ANAF?

- Cei 21 de ofițeri detașati la ANAF pe baza Deciziei CSAT funcționau în zona analizei de risc, a informațiilor fiscale și a structurii de integritate. Nu erau 200 sau 300, cum se vehicula în presă! Mulți milionari de carton, evazioniști pur sânge, tolerați până la înființarea Antifraudei, au sfârșit prin a fi trași la răspundere cu contribuția majoră a acestora. Poate voi scrie o carte cu un capitol special alocat intoxicărilor pe această temă. Pe unii dintre acești evazioniști încă îi mai văd infestând spațiul public.

- Toată campania politicianistă și mediatică care a însoțit „revoluția fiscală” a guvernului Tudose a avut aspectul unui război împotriva multinaționalelor și băncilor. E tot mai populară ideea cum că România e o colonie. Au venit multinaţionalele şi ne-au colonizat?

- E o propagandă tem belă împotriva multinaționalelor. Vai ce țară frumoasă avem și plină de resurse! Exact aceeași ca pe vremea lui Ceaușescu! Se uită ABC-ul acti vității economice de la Adam Smith încoace: degeaba ai resurse dacă nu ai capital bănesc, și, mai ales în zilele noastre, knowledge. Se uită cu ușurință că principalii contribuabili la bugetul statului sunt multinaționalele. Cei cu capete înfierbântate de naționalism să compare cât plătea la bugetul statului Petrom și cât plătește OMV-ul. Sau Rompetrolul! Sau Dacia/Renault, etc. Că statul român trebuie să aibă instituții puternice care să impună respectarea legii de către multinaționale, asta e într-adevăr o nevoie imperioasă. Poate să se stropșească ăștia la multinaționale/bănci toată ziua dacă statul român are la MFP/ANAF oamenii puși de Cartelul Teldrum!

- Care este acum stadiul dosarului „Fraude la Partida Romilor”? Și care credeți că va fi sentința finală?

- Nu vreau să repet ce am spus de mai multe ori. La capătul drumului, singura sentință în acest dosar ar trebui să fie condamnarea lui Țuluș și a „specialiștilor” DNA cu care a fabricat „implicarea” mea. Ce a făcut omul ăsta din habarnism și/sau ticăloșie depășește până și performanțele lui Portocală. Toată viața pe care o mai am de trăit mi-o voi dedica acestui scop: aflării adevărului dacă Țuluș a acționat la ordin sau din prostie!

- Ați fost demis și sunteți judecat pentru abuz în serviciu. Analizând la rece, există multe disfuncționalități în justiția românescă?

- În cazul meu justiția a funcționat foarte bine: i-a dat dosarul înapoi lui Țuluș să-l reinstrumenteze. Am legătură cu acest dosar în aceeași măsură ca și cu alegerea papei de la Roma! Rar mi-a fost dat să văd, din punct de vedere fiscal, un habarnist mai mare - cum a interpretat marele procuror Țuluș circularele cu CASS-ul din 2015 e de râsul curcilor! Să avem răbdare și încredere în justiție, pentru că adevărul va ieși la iveală cât de curând.

- Deci aveți încredere în justiția românească.

- Multă. Drept dovadă în Camera Preliminară a ICCJ am avut parte de o judecată impecabilă. În litigii civile însă am mai văzut decizii strâmbe ale instanțelor. Nimeni nu e perfect.