Pornim de la un coşmar. Al cărui sfârşit nu-l ştim. Aşteptăm rezultatele anchetei.

Ministrul de Interne cu fustă, mărgele şi cercei (era un cântec pe vremea copilăriei mele, care, între timp şi-a translatat conţinutul semantic, trecând de la statutul de cânticel exotic la cel de observaţie sociologic-licenţioasă: „Maimuţica cu cercei / Joacă noaptea pân’ la trei!”), deci, doamna blondă cu accent de Teleorman a vorbit, vineri, într-o conferinţă de presă, despre o situaţie gravă apărută în cadrul Poliţiei – acest corp de elită al instituţiilor de forţă ale ţării. Dacă aş fi un post TV binecunoscut, aş titra: „Şoc! Cutremur în Poliţia Română!”.

Dar ce s-a întâmplat, Dumnezeule? Păi, ce să se-ntâmple, agentul-şef adjunct Chivu Adrian Cristinel, de la Inspectoratul de Poliţie Teleorman, a filmat un gândac ce se plimba pe biroul său de poliţist. El a înregistrat cu telefonul acest act de sfidare a autorităţii publice, fără să fi cerut acordul conducerii, cu 15 zile înainte. Mai mult, a „dat din casă”, publicând filmul pe pagina de Facebook a Sindicatului Poliţiştilor din România, „Diamantul”. (n.n. dar de ce neapărat diamantul, şi nu lapis lazuli, supranumită „piatra adevărului”, al cărei albastru – culoarea poliţiei – ne poate duce cu gândul la vacanţă, relaxare, mare, soare, nudism etc!?...)

Imediat, şefii lui (ai poliţistului, nu ai gândacului!) au declanşat o anchetă, la finalul cărei se va stabili dacă agentul a avut o tulburare literară, adică prima scenă din Metamorfoza de Franz Kafka (Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare (…) – vă aduceţi aminte?!). Sau, dacă filmând promenada infamei libărci pe biroul său, el ar fi intenţionat să plaseze în subliminal (n.n. bine, bine…în motivaţie nu scrie chiar aşa, „subliminal”!) şi un alt înţeles. O tălmăcire nouă, altminteri extrem de periculoasă: adică, să dezvăluie condiţiile mizere din unităţile de poliţie. Ceea ce e de neconceput!

Cu experienţa sa îndelungată ca secretară de şcoală – în timp ce-şi mai aranjă un pic meşa blondă, apoi, netezind cu palmele şoldurile fustei bleumarin şi trăgând în jos de sacoul cu frunze de stejar aurite – doamna Carmen a mai adăugat: „Este o abordare care a fost făcută publică astăzi. Dacă s-a luat decizia cercetării, eu zic că este bine. Trebuie să se analizeze în ce condiţii a simţit poliţistul nevoia să filmeze acea insectă, că există acea insectă este o problemă şi tocmai de aceea aştept şi eu să văd care sunt concluziile acestei cercetări”. Deci, va fi o „abordare” complexă privind relaţia autoritate-insectă. Asta e bine!

Doamnelor şi domnilor, acestea sunt faptele. Reprobabile. Amendabile. Condamnabile.

Urmează două interpretări civilizate. Prima ar fi că agentul Cristinel trebuie pedepsit cu toată asprimea, fiindcă gestul lui e sinonim cu trădarea de ţară. A doua: semantica scârboasă a filmului său aduce o ofensă impardonabilă regiunii, ceea ce, în mod sigur va face să-i crape obrazul de ruşine celui mai iubit fiu al judeţului, Liviu Dragnea. Chiar aşa… gândac?

Peste toate însă – aidoma unui corolar de maxim bun simţ – ţâşneşte pe firmament faimoasa zicere latină Civis Romanus sum. În Imperiul Roman, calitatea de cetăţean al acestuia conferea excepţionalitate (pe care trebuie s-o fi cunoscut şi dacii!). Era de ajuns să pronunţi formula aceasta şi imediat erai blindat în faţa oricărui atac sau atingere a libertăţii şi demnităţii… Astăzi, ea se întrebuinţează într-un sens larg: „am o calitate (sau un titlu sau un merit) pentru care îmi datoraţi respect şi, prin urmare, vă impun să nu vă atingeţi de mine”!

Din păcate, nu ştim nimic despre soarta gândacului. Dar eu cred că – indiferent de formă, formaţie sau informaţie – el avea tot dreptul să recurgă la acest argument protector. 

La urma urmelor, şi el era cetăţean al Teleormanului. Având aceleaşi drepturi ca şi Liviu Dragnea sau Carmen Dan… Chiar dacă sub alte înfăţişări!