Analistul Ion Cristoiu susține că mesajele echipei de comunicare a soției președintelui se regăsesc în articolele unor lideri de opinie

Dan Andronic: Bună seara, invitatul emisiunii este maestrul Ion Cristoiu, fondatorul „Evenimentului zilei”, alături de care am sărbătorit (pe 22 iunie) împlinirea a 23 de ani de la lansarea acestui cotidian…

Ion Cristoiu: Vreau să fac o precizare în legătură cu „maestre”. Am văzut foarte mulți cetățeni...

- Da, îmi place. Știți că a devenit o tactică, când vine cineva în emisiune vi se spune maestre pe ideea că vi se adoarme vigilența.

- Nu, de asta vreau să spun, că am văzut și cetățeni care consideră acest apelativ ca un lucru ieșit din comun. „Maestre” a devenit un fel de „șefule” sau „patroane” sau „domn’ profesor”, ca să mă refer la cum vorbesc cei de la Servicii și nu are nicio valoare. Nu numai eu sunt „maestre”. E vorba de „maestre”, în sensul că sunt bătrân. Cum ar veni un fel de tataie. Nu e un elogiu.

- Pentru noi, cei de la „Evenimentul zilei”, e adevărat că noi nu v-am spus niciodată „maestre”, dar pentru noi ați fost un maestru...

- Ar fi și culmea și, în general, când mă laudă cineva mă simt prost. Când mă înjură mă simt chiar bine, că mă enervez.

- Haideți, să vorbim puțin de „Evenimentul zilei”. Au trecut 23 de ani. Îi simțiți?

S-a schimbat mult? - Nu. Într-o intervenție la B1 TV, unde se discuta despre acești 23 de ani, am spus că minunea constă în faptul că acest ziar există. Eu atrag atenția că „Evenimentul zilei” este singurul ziar particular, singura aventură postdecembristă care a rezistat.

- În sensul de întreprindere privată, care a început cu bani privați.

- „Adevărul”, „România liberă” și „Tineretul liber” au pornit printr-o mare escrocherie la vremea respectivă, a fost un fel de privatizare fără licitație. Uite, le-am dat o idee celor de la DNA.

- Cred că s-a prescris.

- Nu, dar e foarte interesant, lumea uită.

- Domnule Cristoiu, acum și dvs. faceți denunțuri?

- Nu, dar e foarte important, domnule Dan Andronic. Una era să faci cum am făcut noi la „Evenimentul zilei”, știți, pe un coridor, sau într-o singură sală, cum am avut „Expres magazin” sau chiar „Zig-zag”, și alta era să moștenești cum a moștenit „Adevărul”, „România liberă”, „Tineretul liber”, sediu uriaș cum avea „Adevărul”, fostul sediu de la Scânteia, banii, hârtia era foarte importantă...

- Erau cote de hârtie…

- Da. Ba, chiar și niște parale. Așa că din punctul acesta de vedere, „Evenimentul zilei” este singurul ziar care rezistă de atunci dintre acestea private. Toate au dispărut. Și „Săptămânalul”, dacă mai țineți minte. Deci și acesta este un lucru extraordinar, iar un alt lucru extraordinar este faptul că este singurul ziar care, timp de 23 de ani, și-a păstrat un anumit brand. „Adevărul” a trecut prin atâtea transformări încât nici eu nu mai știu ce este. „România liberă” la fel, pe când „Evenimentul zilei” are această direcție păstrată de pe vremea mea, de a fi mai clonțos cu cei de la Putere.

Dacă aș fi consilier, aș cultiva creierul d-nei Iohannis, nu fundul

Dan Andronic: Dacă vreți discutăm un pic, pentru că dvs. o învinuiați pe dna. Carmen Iohannis pentru ce scriau niște cetățeni. Credeți că li s-a dictat articolul?

Ion Cristoiu: Domnule Dan Andronic, mă enervați!

- Enervați-vă dacă vreți!

- Se scrie despre doamna Carmen Iohannis cum vrea ea. Că despre doamna Maria Băsescu s-a scris așa cum a vrut ea. Toate textele alea se termină cum a vrut ea.

- Aveți vreo dovadă pentru lucrul ăsta sau pur și simplu e instinct?

- Odată ce este același text. Hai să ne lămurim. Dar cine e: Kim Bassinger? E o...

- La ora actuală, în presă funcționează și metoda copy- paste, la nivel de idei și uneori și la nivel de articole, nu trebuie să bănuiți, eu cel puțin nu aș bănui tot timpul un complot, acolo unde e lipsă de imaginație și de profesionalism.

- Același text îl întâlnesc peste tot și ăla este de la echipa ei de comunicare. Despre mine de ce nu se scrie că am un costum frumos. Că nu mă interesează.

- Pentru că nu sunteți președintele României.

- Asta e altceva. Deci există o echipă de lingușitori care zice: „Mă, ce-i place lu’ ăsta?”, că știu de la Ceaușescu și știu din istorie. „Păi îi place să vorbești frumos, să spui că nevasta se îmbracă bine”. Nuanța mea este foarte importantă(...) Eu dacă aș fi fost consilier făceam în prima fază o cultivare a creierului doamnei Carmen Iohannis, nu a fundului. Așa este. Vreți să vă arăt? Am citit un articol din ăsta care spunea în genul ăsta.

- Și Ponta are lăudătorii lui, e prezentat cu familia. Dacă vreți, intrăm într-o zonă în care judecăm presa poate într-o anumită lipsă de profesionalism.

- Nu m-ați lăsat să termin. Trebuia să aflu eu, ca intelectual, despre dna. Carmen Iohannis că vrea să-l traducă pe Shakespeare? E profesoară de engleză, eu vreau să văd intelectualul, profesorul, sunt gata să scriu laudativ dacă vrea să facă o nouă traducere din Hamlet, că la Shakespeare e o mare problemă să fie ceva nou. Asta mă supără: cultivarea fizicului unei persoane în detrimentul cultivării intelectuale.

Ponta rămâne în continuare Iresponsabilul Vesel

Dan Andronic: Am înțeles și închidem subiectul ăsta. Ați pomenit de Shakespeare, soarta lui Victor Ponta cu ce personaj literar seamănă? Ca să nu intrăm în binomul SRI-DNA...

Ion Cristoiu: Nu pot să-l încadrez. El rămâne pentru mine în continuare Iresponsabilul Vesel. S-ar putea să nu fie așa. Am avut o surpriză cu Ponta când a fost povestea că el pune o placă la Edicule. Țineți minte că am scris un editorial că noi nu avem o placă cu Brâncoveanu. Am fost contactat, m-a sunat el și, să nu vă surprindă, știa chiar mai bine decât mine căderea Constantinopolului, Marțea Neagră. Mai bine decât mine, în sensul că chiar am citit și am scris despre asta. Am rămas așa surprins.

- Dvs. când l-ați calificat ca Iresponsabilul Vesel v-ați referit la performanța sa politică și la guvernare. Dvs. îi lăudați creierul...

- M-am referit și la faptul că nu-i nimic de capul lui. Am spus că pot să mă înșel și să am surprize: uite, mă, omul ăla, și chiar știa, și știa foarte bine, căderea Constantinopolului, știa și poarta care se prăbușise.

Ponta a ridicat miza: a subliniat ruptura dintre el și Iohannis

Ion Cristoiu crede că, prin boicotul PSD la votarea Strategiei de Apărare a Țării și a directorului SIE, premierul a pus capăt coabitării cu șeful statului

FOTO: Dan Andronic si Ion Cristoiu

Dan Andronic: V-a surprins alegerea lui MRU la conducerea SIE? Din perspectiva votului și a întregului tumult?

Ion Cristoiu: În primul rând m-a surprins Mihai Răzvan Ungureanu. Cred că am scris cinci articole până acum. Uimirea mea...

- De ce?

- Pentru că am o părere foarte bună despre Mihai Răzvan Ungureanu.

- Ăsta e un lucru foarte bun. Păi și de ce v-a surprins?

- Păi m-a surprins că îl vedeam președintele României, nu șef la SIE. După părerea mea, MRU corespundea perfect tipului de politician…

- De tip nou.

-Da. Nu știu. Nu râgâie, nu are ceafă groasă.

- E un om care a citit mult.

- Da.

- E profesor la facultate…

- Pe acest om îl sacrificăm, îl trimitem la SIE?

- Poate a vrut.

- Aia da. M-am mirat că a vrut. Eu n-aș fi vrut. Adică să candidezi la Președinția României, să fii premier, a fost un premier, după părerea mea, foarte bun.

- Să înțeleg că Mihai Răzvan Ungureanu v-a convins că este un tip nou de politician și Victor Ponta nu?

- Nu. De aceea m-a surprins. Poate pentru că imaginea pe care o are Victor Ponta... El nu este un politician vechi. Și el joacă baschet, nu bea țuică. Adică nu bea țuică și nu mănâncă slană. Da? Mă rog. Obiecția mea este această capacitate a lui de a aluneca, de a ieși...

- Vi s-a părut că în ultima vreme a dat dovadă de bărbăție sau, dimpotrivă, continuă să fie alunecos?

- Începând de duminică seara, când a intervenit la B1 și a spus - a fost cel mai dur atac împotriva lui Klaus Iohannis - a început să aibă bărbăție.

- Ce vi s-a părut așa dur? Doar acea frază în care a spus că președintele Klaus Iohannis crede că suntem iobagi pe moșia lui?

- Păi nu a mai spus niciodată. E destul de interesant jocul lui. El e mai abil decât credem noi.

- Decât credeți dvs. Că poate unii îl cred foarte abil…

- Noi, amărâții, nu dvs. care sunteți inițiat.

- N-am spus că eu îl cred mai abil. Sunt poate unii oameni care îl cred mai abil…

- Deci, domnul Klaus Iohannis a venit cu un uriaș orizont de așteptare, inclusiv din partea mea, că vom avea în sfârșit, după ‘89, un altfel de președinte. Pentru că, contrar ce se spune în piață, nu numai Traian Băsescu - Traian Băsescu nu a fost ipocrit -, și Iliescu, și Constantinescu, au făcut cam ce făcea și Traian Băsescu, numai că mai pe șest și au avut un mare avantaj că au avut partidele lor la putere. În acest joc a intrat Victor Ponta. Mai țineți minte că, imediat după instalare, Victor Ponta a scris pe Twitter? Și părea că avem o minune. Anume, pentru prima dată după ’89 coabita un președinte cu un premier. Nu a ținut. A venit povestea cu DNA, mai ales cu cererea de demise, și, mai mult ca sigur, Victor Ponta și-a dat seama că nu mai merge această prietenie.

- Cum credeți că se va rezolva conflictul actual, în condițiile în care, cel puțin la ora la care înregistrăm acest interviu, este în continuare în Turcia, în tratamentul de recuperare. Klaus Iohannis i-a cerut demisia. Între timp, prin Parlament pare că s-a configurat și un alt vot, deși eu nu cred că el trebuie extrapolat și la nivelul unei noi majorități parlamentare...

- E o iluzie. Configurarea nu poate fi decât la moțiunea de cenzură. S-a făcut prea mare tărăboi în legătură cu Strategia de Apărare a Țării și SIE, lucruri mai mult de ambiție pentru PSD...

- Bun, dar ele au și fost ridicate la nivel de conflict major prin atitudine.

- Da, dar cel care a ridicat miza extraordinar a fost Ponta.

- Păi da, dar le-a pierdut pe amândouă.

- N-a pierdut, de ce a pierdut?

- A pierdut votul.

- Îmi pare rău, vreau să vă contrazic. Deci în acest moment...

Chemarea premierului la DNA a căpătat semnifi cație politică

Dan Andronic: Dar stați puțin. Victor Ponta a declanșat un conflict parlamentar și la nivel de imagine, știind că va pierde?

Ion Cristoiu: Nu. Ascul tațimă. Marea problemă a lui Victor Ponta, după scrutinul din 16 noiembrie, a fost că, atât cât a fost perioada aia de coabitare bună, foarte mult electorat PSD, dar și USL, mergea cu Klaus Iohannis. Ori, după cererea de demisie - care a fost o uriașă gafă a președintelui și anticonstituțională, deoarece nu are dreptul să ceară demisia -, din informațiile mele tot PSD-ul s-a așezat în spatele lui Victor Ponta. Atunci chemarea lui la DNA a căpătat o semnificație politică. „Aha, l-a chemat dimineață și ăla cere demisia.” Atenție, Klaus Iohannis i-a cerut oficial demisia(...) De aia a făcut Victor Ponta atâta tărăboi pe o miză minoră din punct de vedere al postului...

- Și al semnificației, pentru că până la urmă directorul SIE...

- Nu, nu, dvs. sunteți mai specialist ca mine în servicii. Director civil la SIE și dacă e fratele dvs. tot nu poate să facă ceva petru partidul dvs. În primul rând, directorul se supune președintelui. Deci miza în bătălia pentru putere era zero. Sau 5%. Ponta a supralicitat-o, a prins și greșeala lui Iohannis de a nu se explica...

- Păi nu s-a consultat cu nimeni. Nu știu, cu Gabriel Oprea s-a consultat.

- Atât. El nu respectă aparen țele, are o mare problemă. Democrația este și un joc al aparențelor. El nu a făcut asta. Și atunci cum se putea sublinia și mai tare de către Ponta ruptura dintre el și președinte? Ruptura. Prin boicot. ALDE a fost la vot. Păi ei au asigurat cvorumul?

- N-am înțeles strategia lor de a se prezenta la vot. Călin Popescu Tăriceanu a avut de multe ori poziții mult mai dure decât Victor Ponta.

- Păi i-a spus Ponta să se ducă. - Da, e interesant. - Hai să facem următoarea ipoteză: gândiți-vă, cădea MRU, da? Ei, și? Ce câștiga Ponta din afacerea asta? În primul rând adâncea criza. Probabil că el încearcă acum să nu adâncească, pentru că lovitura primită acum de Klaus Iohannis...

- Criza la nivel instituțional, spuneți...

- Da, era cumplită.

- Înțeleg ce spuneți. Spuneți că dacă ar fi picat această propunere ar fi fost acuzat că atentează la siguranța națională a României.

- Adâncea criza. Stârnea și mai tare vanitățile de la Cotroceni, da, o adâncea. Practic nu rezolva nimic. Eventual se amâna și punea un om de-al lui?

- A scăpat de un rival.

- Păi, da. Totuși, în bătălia politică îl toca MRU pe Ponta de nu se vedea.

Klaus Iohannis conduce în topul încrederii românilor

Dan Andronic: Haideți să discutăm un pic și de sondaj…

Ion Cristoiu: V-am dat un exemplu și închei. De aia s-ar pune problema, erau doi pretendenți. Că și noi, jurnaliștii, am întrebat: „Dar de ce nu-l puneți pe MRU și o puneți pe Alina Gorghiu, da?”. Cătălin Predoiu e ușor de scos din joc, apare pe surse că e chemat la DNA sau că urmează să fie chemat și gata… Și atunci va fi pusă Alina Gorghiu, cel mai bun prim-ministru pentru Klaus Iohannis. Pentru el, nu pentru noi.

- Potrivit acestui sondaj, 48% spun că România merge într-o direcție bună, 44% spun că merge într-o direcție greșită…

- În perioada post-decembristă nu am auzit niciodată de un procentaj așa de mare…

- Poate a mai fost, poate nu ținem minte, dar…

- Ascultați-mă, e foarte important, este un procentaj, o cifră peste care de obicei se sare. Am constatat, postdecembrist, că românul se plânge întotdeauna. Dacă îi întrebați pe români cum trăiesc, trăiesc prost…

- Păi, vă spun eu: destul de mulțumiți și mulțumiți pentru felul în care trăiesc - 56%, nemulțumiți - 44%.

- Raportați cifra asta la năravul românului de a se plânge. Înseamnă că sunt 80%, ca stare de spirit.

- În privința încrederii, Klaus Iohannis - 70% încredere, Sorin Oprescu - 45%, Călin-Popescu Tăriceanu - 39%, Victor Ponta - 38%, Rovana Plumb - 33%, George Maior - 30%, Mihai Răzvan Ungureanu - 26%. Și cred că aici, într-un fel, aveți dreptate. Este cel mai sus lider al PNL-ului. Cătălin Predoiu, 21%, deci diferență de 5 procente, Vasile Blaga - 20%, Alina Gorghiu - 19%. Deci, într-un fel sau altul, dumneavoastră îmi spuneți că cel mai puțin popular lider al PNL-ului va deveni prim-ministru? În ipostaza în care s-ar întâmpla acest lucru…

- Vedeți că nu mă înșel… Nu, e un altfel de politician.

- Este foarte interesant, intenția la vot la parlamentare, pe o opțiune de vot de 64%, 64% au spus că merg la vot, PNL- 41 %, Alianța PSD-UNPR - 40%. Deci, 41, 40. Mai trec pragul electoral Călin Popescu Tăriceanu, cu 5%, UDMR-ul - 4%.

- Puteți raporta cifrele astea la ultimii trei ani și ceva de guvernare...

- Nu. Dacă vreți, le raportez la tumultul ultimelor șase luni.

- Da!

- Pentru că încrederea în Victor Ponta a scăzut cam cu trei procente.

- Puțin!

- PSD-ul, în schimb, crește. Aici este iarăși un paradox, cel puțin așa spun cei care au făcut sondajul. Vi se pare logic?

- Acest sondaj vizează numai electoratul PSD și sigur că se întâmplă acest paradox pentru că pe mine mă miră că Ponta are procentajul ăsta.

- E mare sau e mic?

- E mare. La cât de boțită îi este imaginea. De la plagiator... s-a dus în Turcia și face moschee, a fugit... E mult. Sunteți de acord? Eu raportez la efortul de demolare propagandistică în cazul ăsta. Păi, la Alina Gorghiu nu mă surprinde, nici la Klaus Iohannis. În afară de mine și de câțiva bezmetici nu scrie nimeni negativ despre el. Deci, e normal că îi crește. Dar la Ponta...

- În primul an, la o încredere de 70%...

- E și normal, mai caut eu, mai inventez eu...

„Omul simplu, nu ăla de pe Facebook, este sensibil la bani”

Dan Andronic: Ce ar putea să facă un guvern PNL, minoritar, neminoritar, susținut cu o majoritate uriașă în Parlament sau nu, sau cu 50% +1? Pentru că vorbim deja de o serie de măsuri pe care Victor Ponta le-a luat și văd că le continuă premierul interimar Gabriel Oprea, cu ordonanțe și HG-uri care reglează anumite lucruri, mă refer la pensiile militarilor, pensiile speciale… Care ar fi oferta unui nou guvern? TVA-ul e scăzut, pensiile s-au reîntregit. N-ar fi mai bine pentru PNL să rămână în Opoziție și să-l toace permanent pe Victor Ponta?

Ion Cristoiu: E foarte important pentru că ghinionul oamenilor lucizi este faptul că, în legătură cu Victor Ponta, există o baterie de militanți în presă, nu de analiști. Atunci, militanții spun: „Pleacă!”, „Du-te!”, cutare... La o analiză rece vom înțelege - 1. Omul simplu, cel care votează, nu ăla care scrie pe Facebook. Ăla care scrie pe Facebook scrie și nu știe ce e ăla vot, el este sensibil, ca peste tot în lume, la bani. La viața lui cotidiană. Gândiți-vă că se duce la mall și vede acolo preț vechi, preț nou. E o chestie de psihologie, da? Asta este o regulă peste tot. De asta se preocupă psihologii. Aceasta are o uriașă valoare în raport cu a fugit, și-a pus piciorul în ghips, astea care țin de, cum îi spun eu, bordelul în care trăim noi. E un bordel în sensul că ne uităm unii la alții, citim ce scriu pe Facebook, ce scrie ăla pe blog...

DESPRE BINOMUL SRI-DNA. „Vreau să văd un ofifi țer de informații care filează un agent străin, nu pe Toni Greblă”

Dan Andronic: Simțiți presiunea asta socială?

Ion Cristoiu: Nu, nu o simt, pentru că întotdeauna știu că e țara de dincolo de Chitila. Fac o paranteză - eu când mă duc la Găgești, și când mă duc, și când vin, o iau la dreapta întotdeauna, iar după vreo 20 de km, zic: ia să ies eu din șoseaua principală. Când treci de șoseaua principală s-a terminat. Acolo începe România. Încep gropile, găinile, nu mai sunt trotuare, toată lumea vine cu pungi de la noua catedrală, care e marketul, sau cu sticle de apă minerală. Aia e România reală. Noi vedem țara de aici, Parlament, Cotroceni, Guvern și Casa Scânteii, ca să spun Casa Presei. Aceste măsuri luate de guvernul Ponta au un efect electoral uriaș pentru că vin pe o țară săracă. În aceste condiții, PNL-ul ce să facă? Cred că au derapat. Nu înțeleg, nu au lucizi. Cred că se uită la televizor. Anul 2016 e un an crucial pentru toate partidele. Avem alegeri locale, județene, parlamentare pe listă, da? Eu m-aș concentra acuma cu toate forțele pe un proiect, în așa fel încât să am majoritate absolută. Și atunci pot să fac ceva.

FOTO: Ion Cristoiu

- Știți că un experiment de genul ăsta, care a reușit, a fost modelul USL. Un singur partid, din punct de vedere sociologic, este foarte greu de construit o strategie...

- Și, dacă e guvern minoritar nu poate să trecă nimic prin Parlament.

- Și, atunci, reveniți la ce v-am spus eu, rămâne în Opoziție și-l toacă pe Ponta dimineața și seara.

- Am înțeles, este un calcul, mi-a spus cineva că ei se gândesc ca la alegerile locale să fie la Putere. Nu, parametrii de la anul sunt alții.

- După noile întâmplări penale, ca să le spun așa, e clar că și campaniile vor arăta cu totul altfel, din perspectiva finanțărilor.

- Da, va conta foarte mult, și aici are o problemă și PSD-ul, vor fi campanii de seducere și nu de cumpărare a electoratului. De cucerire a inimii și nu a stomacului electoratului. Foarte important!

- Haideți să facem o trecere în revistă, pentru că ne-am concentrat doar pe doi-trei oameni... Cum vi s-a părut Gabriel Oprea?

- Mi s-a părut un om mult mai viclean decât lasă impresia. Ceea ce este foarte periculos...

- Pe UNPR îl vedeți lipit de PSD sau independent?

- UNPR are o foarte mare problemă: 1. Tot ce văd eu și dumneavoastră este că UNPR nu are nici o șansă... Eu cred că este un electorat, la ora actuală, fără tată, părinți, la granița dintre PSD și PRM. Vă reamintesc că Vadim Tudor a câștigat nu cu naționalismul, cu milităria, mai țineți minte?

- Cu ordinea și disciplina.

- Da. Nenorocirea e că Gabriel Oprea nu merge și pe partea naționalistă. Există un electorat...

- Stați puțin, Miercurea Ciuc, drapelul...

- Da, dar nu naționalist în sensul acesta... Naționalismul de care îmi spunea, într-un interviu, înainte de campanie, că l-am întrebat: „Domnule, dar România, în această Uniune Europeană, NATO, România ce e?”. Și el a zis: „Suntem și noi p-acolo și nu mai vreau să fim și noi p-acolo...”.

- În sensul de identitate...

- Da, de identitate.

- Dar să știți că numărul celor nehotărâți ajunge la 25%. Deci, cifrele pe care vi le-am dat reprezintă votul...

- Da, până începe campania, deci UNPR-ul, în sensul acesta. Și singur.

- Despre Călin Popescu Tăriceanu?

- Spre surprinderea tuturor, pentru că tot ce face el pe ideea statului de drept, este în continuare al PNL-ului. Ei erau cu drepturile omului și doctrina lor. El are un culoar extraordinar și o să crească. Are un culoar extraordinar, pentru că dacă nea Gigel de la sculărie, care e electoratul PSD de jos, zice: „Bă, bine că l-a arestat pe ăla și o să-l împuște...”. Electoratul mai sofisticat nu face chestia asta. Electoratul sofisticat are o mică afacere fiecare, nu suportă aceste lucruri și, atunci, el a găsit acest culoar pe care nu îl mai are nici PSD-ul. Tot ce se întâmplă acum îl afectează pe buticar. Peste buticar nu vine numai DNA-ul.

- Mai sunt alte 40 de instituții de control.

- Da, și el vede că vin ăia cu sirenele...

-Ați lansat o legendă urbană: Binomul SRI-DNA...În ultima vreme pare că a dispărut, cel puțin la nivelul imaginii. Credeți că ați reușit să-l spargeți?

- Nu.

- Ați provocat emoții cu această insistență a dumneavostră pe Binomul SRI-DNA?

- Cred că am provocat emoții la noua conducere a SRI care și-a dat seama și din ce am scris eu că această implicare, care am înțeles că e practic numai de 4% în activitatea lor, dar pare de 100%, a transformat SRI-ul în miliție economică. Eu vreau să fiu mândru de acest serviciu care se bate la contraspionaj cu cele străine, care îmi descoperă rețele teroriste, care îmi dă unanimitatea întregii clase politice. Ori, la ora actuală, eu vreau să văd un ofițer de informații care, nu știu, filează un agent străin și nu pe Toni Greblă. Adică, iertați-mă, am și scris. Eu dacă aș fi ofițer la SRI, mi-aș da demisia. Eu vreau să fiu ofițer SRI la nivelul MI5, chiar FBI, și deodată descopăr că trebuie să-l urmăresc pe Toni Greblă. Ce să spun?! Toni Greblă e greu de urmărit. Eu cred că vor renunța la acest lucru. Lupta împotriva corupției nu mai face niciun breaking news. Când am auzit de Scripcaru, m-am întors pe partea ailaltă. Zic: „A, a mai arestat unul!”. Cred că în sensul acesta s-au oprit motoarele. Dar , atenție, mi-am dat seama ce genial a fost Traian Băsescu, am râs când a spus cu judecătorii. Ce se întâmplă acum și cu Chiliman este faptul că judecătorii, în mâna cărora e ciocănelul, nu mai acceptă atât de repede arestări preventive.

„Ce treabă are ambasadorul Olandei cu problemele interne?”

Dan Andronic: Traian Băsescu...

Ion Cristoiu: Nu-mi pot da seama ce poate să facă la ora actuală. Cred că nu și-a găsit..., repetă că e de acord cu lupta împotriva corupției, dar ăsta e depășit de Klaus Iohannis și cred că o direcție ar fi aceasta de identitate națională.

- Pe care a mai avut-o...

- Da, dar acuma poate să o spună ca fost președinte. Trebuie făcut ceva, nu se poate... Dumneavoastră ați pomenit într-o țară, un ambasador al Olandei care se implică în viața politică internă? Dar nu e corect, ambasadorul nostru în Olanda se duce și spune: „Eu sunt de acord cu ridicarea imunității”... Nu se poate așa ceva! Este jignitor! A, dacă noi am avea o problemă cu Olanda, dar acum este o ciumă, o molimă, a venit și ambasadoarea Finlandei, ei ce să spună? Domnule Dan Andronic, nu există așa ceva. Nici pe vremea sovieticilor... E o chestiune de respectare... Ce treabă are ambasadorul Olandei cu problemele interne? Nu are nici una! Și eu am dat un exemplu și românii trebuie să simtă această poveste: tratarea de către marile sau micile puteri, ca o colonie.

- Deci, într-un fel, intrați și dumneavoastră pe sintagma lui Victor Ponta: nu suntem iobagi pe moșia nimănui.

- Da, păcat că el nu merge un pic mai mult pe naționalismul acesta. Nu, mă simt jignit ca român. L-ați văzut pe ambasadorul nostru la Paris zicând premierului că nu știu ce a făcut? Eu nu sunt de acord cu așa ceva? Păi îl dau ăia afară.