Din ce în ce mai agresivă, Rusia pune noi condiții NATO și țărilor membre ale UE.
Ca într-un joc periculos de-a sinceritatea, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov spune că va garanta integritatea teritorială a Republicii Moldova dacă această țară menține statutul de neutralitate şi acordă un statut special regiunii separatiste Transnistria. Marele URS a găsit și vinovații pentru criza din Ucraina - Summitul NATO de la București.
Nu întâmplător, Rusiei, moștenitoarea fostei URSS, i se mai spune și Marele URS de la Răsărit. Îmbrățișarea ursului este întotdeauna una mortală, mai ales dacă ursul este ori înfometat, ori turbat! Amintirea înfricoșătoare a războiului rece bântuie din nou lumea secolului XXI, ca într-un exercițiu nesfârșit de repetare a unei istorii neînvățate la timp și temeinic. Am auzit mereu, în ultimii ani, conceptul menit să liniștească oarecum omenirea, că nu mai există războaie convenționale și nici măcar atomice și că acum diplomații și politicienii „responsabili”, „lucizi”, „pragmatici” se așază la masa negocierilor și dau frâu liber diplomației. S-au înființat blocuri militare și alianțe în ultimele decenii, tocmai pentru ca acestea să producă echilibrul de putere necesar menținerii păcii și înțelegerii reciproce, dar nu ne-a spus nimeni că mai putem vedea, acum, în acest secol avansat, invazii militare, anexări teritoriale și expansiuni desprinse din istoria îndepărtată a marilor imperii. Cu toate acestea, Rusia lui Putin se comportă ca un imperiu în expansiune și, sub motivația cinică a grijii deosebite față de populația rusofonă din unele teritorii, fac prăpăd și nu se feresc de la a râvni la acele teritorii.
O imbecilitate a acestor vremuri din ce în ce mai tulburi este și aceea a declarațiilor de intenție potrivit cărora „facem orice pentru a ne apăra conaționalii”. Dacă această teză ar fi una reală și justificată, ar însemna că în multe locuri din lume ar trebui să fie instaurat haosul și războiul civil, sub pretextul, repet, imbecil, al „grijii pentru etnicii noștri care, săracii, se simt amenințați cu asimilarea”. Orice stat modern are cetățeni de alte naționalități, ale căror drepturi sunt, oricum, apărate strict de tratate internaționale. La fel, orice stat își apără etnicii care trăiesc între alte granițe, prin metode pașnice. Nu știu de ce, doar rușii din Moldova, Ucraina sau alte țări foste sovietice simt marea nevoie de a fi apărați și strânși la piept de Marele URS. România, Ungaria sau oricare alte state civilizate ale lumii nu și-au trimis tancurile la granițele statelor în care etnicii lor viețuiesc atunci când aceștia din urmă au acuzat anumite probleme, ceea ce explică tocmai ideea unui nenorocit de pretext alimentat pentru ca rușii să facă dezordine prin țările pe care le mai cred și acum proprietatea lor.
Plantarea de conflicte înghețate în Ucraina, Transnistria, Georgia și chiar încercarea de plantare a unor astfel de semințe de scandal și prin țările baltice denotă apariția unui altfel de război modern, bazat pe secularul percept „divide et impera”. Bieți rusofoni „greu asupriți” fac scandal, cuceresc instituții ale statului, seamănă haos și doboară elicoptere, pretinzând că nu se simt bine în țările în care trăiau și până acum și cheamă Mama Rusie în ajutor, iar aceasta vine, urlând și amenințând.
Luați la întrebări, rușii încep să dea dovadă de o sinceritate înspăimântătoare. Într-un interviu pentru Bloomberg TV, șeful diplomației ruse a fost întrebat dacă Moscova ar garanta sau nu că teritoriile foste sovietice aflate în afara Rusiei nu vor fi anexate, iar Serghei Lavrov a răspuns: „Referitor la Transnistria, am spus foarte clar că suntem favorabili găsirii unei soluţii care să respecte integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova, cu condiția ca Republica Moldova să își păstreze neutralitatea înscrisă în Constituție şi cu condiția ca Administrația de la Chișinău să ajungă la un acord cu Tiraspolul ca Transnistria să aibă un statut special”. Cu o lejeritate și mai dezarmantă, Serghei Lavrov a acuzat Occidentul că încearcă doar să legitimeze actuala administrație de la Kiev, fără a căuta o soluție de reconciliere națională. Și, atunci, de ce să nu găsească Rusia (di)soluția reconcilierii! Actuala criza ucraineană își are originile – în opinia sa - în Summitul NATO de la București, desfășurat în 2008, când s-a stabilit că Ucraina şi Georgia vor deveni membre ale Alianței Nord-Atlantice. Așadar, să ne bucurăm sau să ne speriem când Marele URS are momente de sinceritate de acest fel? Cam agresive, ce-i drept!
Recomandările noastre
