O Hotărâre de Guvern din 2002 a stabilit, pentru terenul de pe malul lacului Băneasa, o valoare de zeci de ori mai mare decât a plătit Grivco un an mai târziu, în 2003.

Evenimentul Zilei vă prezintă, în exclusivitate, dovada că toate autorităţile sta tului, inclusiv Guvernul Năstase, ştiau că preţul plătit de Grivco pentru a deveni proprietarul absolut al terenului de sub Institutul de Cercetări Alimentare (ICA ) a fost o pomană pentru Dan Voiculescu.

EVZ a descoperit o Hotărâre de Guvern din 2002, aprobată cu un an înainte de privatizarea ICA, care aruncă o nouă lumină asupra cazului.

Hotărârea de Guvern 1269/2002 stabilea un preţ al terenului pe care se afla ICA de aproape 60 de ori mai mare decât cel plătit de Grivco pentru a pune mâna pe Institut, cu tot cu teren şi clădirile de pe acesta.

Actul normativ menţionat mai sus era cunoscut de la vlădică până la opincă. De hotărâre știa atât ministrul Agriculturii de la acea vreme, Ilie Sârbu, cât și subalternul său, Corneliu Popa, președintele Agenției Domeniilor Statului (ADS). Însă șeful ADS nu a lăsat ca Hotărârea de Guvern să-l împiedice să-i vândă lui Grivco bunurile statului, la un preţ de toată jena.

Bunurile ICA, la preț de două garsoniere

În 2002 - 2003, terenul de pe strada Gârlei, pe malul Lacului Băneasa, unde se ridică astăzi turnurile companiei Grivco, controlată de familia Dan Voiculescu, era împărţit în două. La stradă era cel mai valoros teren, de 3,6 hectare, ocupat de ICA. Acesta a fost vândut, practic, odată cu privatizarea Institutului, pentru suma ridicolă de 3,87 miliarde de lei vechi (mai puțin de 115.000 de dolari), cât două garsoniere. Prețul a inclus și construcțiile de pe teren, în care se desfășura activitatea de cercetare.

Celălalt teren de pe malul lacului, de 7,2 hectare, se află în prelungirea celui al ICA şi era, în consecinţă, mai puţin valoros, başca faptul că nu era ocupat şi de construcţii.

Prețul oficial, mai mare de 60 de ori

Chiar şi aşa, terenul, administrat pe atunci de Societatea Naţională „Tutunul Românesc”, a fost preţuit, oficial, de Guvernul României, la 440 de miliarde de lei (13,1 milioane de dolari). Dacă aplicăm regula „de trei simple”, reiese că Statul român nu putea accepta să cedeze terenul de sub ICA cu mai puţin de 220 de miliarde de lei vechi, preţ oficial (fără să mai socotim şi clădirile). Cu toate acestea, beneficiind probabil și de faptul că la conducerea Agenției Domeniilor Statului se aflau doi apropiați, președintele Corneliu Popa și directorul juridic Cătălin Sandu (care era și membru al partidului lui Felix), compania controlată de Dan Voiculescu a plătit mai puțin de 4 miliarde în loc de 220 de miliarde. Faceţi singuri calculele!

În dosarul ICA se mai regăsesc încă două expertize

Ultima găselniță a susținătorilor lui Dan Voiculescu este aceea că expertiza DNA din dosarul ICA este nulă deoarece nu a fost efectuată de un specialist cu pregătire necesară. Potrivit raționamentului lor, rezultă că prejudiciul de 60 de milioane de euro nu există și, în consecință, „Domnul profesor” trebuie achitat, iar procesul politic închis. Angajații mogulului media nu spun că, pe 25 octombrie 2011, magistrații de la Înalta Curte, care-l judecau atunci pe senatorul Dan Voiculescu, au acceptat efectuarea a două expertize: una financiar contabilă și alta tehnică. Rezultatele lor au venit abia la sfârșitul lunii mai a anului următor și au confirmat susținerile procurorilor: imobilele ICA au fost cumpărate la prețuri de zeci de ori mai mici. Verificările au fost efectuate de un expert independent și de unul plătit de Voiculescu. După ultima demisie a lui Dan Voiculescu din Senatul României, cazul ICA s-a mutat la Tribunal. Prima grijă a apărătorilor săi, pe 9 aprilie 2013, a fost să ceară noului judecător să ignore concluziile expertizelor făcute cu aprobarea Instanței Supreme, lucru care nu s-a întâmplat.

Întreg Guvernul României cunoștea prețul

Unul dintre principalele subiecte din presa anului 2002 a fost privatizarea dubioasă, au scris ziariştii, a Societăţii Naţionale „Tutunul Românesc” (SNTR). Subiectul a atins punctul de fierbere în noiembrie 2002, când SNTR acumulase datorii de 768 de miliarde de lei, care trebuiau achitate cel mai târziu până pe 20 decembrie. Astfel că, pe 16 noiembrie 2002, Guvernul Năstase a sărit în ajutorul lui Ioan Niculae, cel care controla SNTR prin intermediul InterAgro, şi a aprobat HG 1269 privind „trecerea în proprietatea publică a unor bunuri imobile din patrimoniul SNTR”, pentru stingerea datoriei SN Tutunul Românesc către bugetul de stat.

În anexa hotărârii, la poziția 7, este menționat terenul de pe strada Gârlei nr.1, cel lipit de proprietatea ICA, pe care o „ochise” Voiculescu: suprafața terenului = 7,27 hectare; valoarea declarată de SNTR (în care ADS deținea 47% din acțiuni - n.r.) = 439,7 miliarde de lei.

„O probă materială de excepție”

Cazul a devenit repede de notorietate după ce cotidianul „Curentul” a pornit o campanie de presă intitulată „Fals în acte la Guvern”, prin care acuza că terenul de pe strada Gârlei, menţionat în hotărâre, nu era în proprietatea SNTR (care nu avea încă titlu de proprietate pe teren), ci în cea a Agenţiei Domeniilor Staului. În consecinţă, Statul nu putea stinge datoria SNTR cu un teren care era tot al Statului! Acest fapt a fost recunoscut la acea vreme, de Ilie Sîrbu: „terenul e şi acum în proprietatea ADS-ului, ca toate terenurile...”.

Pare clar că atât Ilie Sârbu, cât mai ales subalternii săi de la ADS, preşedintele Corneliu Popa şi directorul juridic Cătălin Sandu, dar şi întregul Guvern Năstase au fostconştienţi de valoarea uriaşă a terenului de pe malul lacului Băneasa.

„Profesor Menci” a uitat să actualizeze prețul „Hotărârea de Guvern la care faceţi referire ar fi fost o probă materială elocventă la dosarul cauzei”, au declarat surse juridice pentru reporterii EVZ.

Ca urmare a reacţiei presei, tranzacţia „terenul din Băneasa contra ştergerii unei datorii de 440 de miliarde de lei” nu a mai avut loc. Nici experţii DNA care au calculat prejudiciul nu au aflat de Hotărârea de Guvern care stabilea un preţ al terenului de zeci de ori mai mare decât cel „tocmit” de Grivco cu şefii ADS.

Chiar şi fără aceasta, expertiza a conchis că preţul corect este de 292,6 miliarde de lei şi a evidenţiat că Gheorghe Mencinicopschi, directorul ICA, a „uitat să actualizeze” prețurile terenului și cădirilor. „Profesor Menci” a lăsat terenurile la valoarea din 1994 (vechi de opt ani), iar clădirile și mijloacele fixe- la valoarea din 1998.