Breaking news-urile din toate colțurile lumii i-au urmărit ca o umbră pe frați Kouachi și pe Amedy Coulibaly, cei trei rătăciți ideologic prin civilizația occidentală, cum au semănat teroarea în Franța.
Dezbaterea e în floare și acum iar Europa se dă peste cap să găsească soluții la cele câteva mii (peste 5000) de tinere vlăstare musulmane, majoritatea născuți în Apusul „infidel”, care au luat drumul Siriei. Nu despre asta discutăm acum, dacă reținerea pașapoartelor spre a le împiedica pelerinajul la Raqqa sau crearea unei mini-divizii anti-propagandă islamică vor avea vreun efect. Cinic vorbind, vom afla în viitorul apropiat...
Prinși în vâltoarea Charlie Hebdo, am ignorat cu toții (e valabil pentru toată mass-media internațională) molima islamistă care se extinde de la o zi la alta în centrul Africii. Veștile abia acum ies la suprafață: Baga, un oraş strategic situat pe malurile lacului Ciad, a căzut în mâinile islamiştilor la începutul lui ianuarie. Mărturii înfiorătoare privind atrocităţile comise de gruparea Boko Haram au îngrozit comunitatea internaţională: o fetiță de 10 ani trimisă într-o piață public cu o centură cu explozibili la brâu, femei gravide și copii uciși cu sălbăticie.
Potrivit Amnesty International, atacul de la Baga este ''cel mai mare şi mai distrugător'' pe care l-a comis până în prezent Boko Haram de la începutul insurecţiei sale în 2009, soldată cu peste 13.000 de morţi şi 1,5 milioane de persoane strămutate. Alte surse susțin că numai în 2014 Boko Haram a ucis mai mulți oameni decât Ebola. După rumoarea internațională provocată de răpirea celor peste 300 de fete în nordul Nigeriei, în primăvara anului trecut, nu a mai urmat nimic!
De la Baga unde, culmea, era staționată o forță militară comună a Nigeriei, Ciadului și Nigerului care a fugit mâncând pământul din fața hoardelor lui Abubakar Shekau, Boko Haram lansează acum raiduri și în nordul Camerunului. Speriat, guvernul de la Niamey a anunţat desfăşurarea în estul ţării ''a celei mai mari operaţiuni militare întreprinse vreodată în Niger'', denumită N'Gaa, pentru ''a face faţă oricărei eventualităţi''. La rândul său, Ciadul a trimis un convoi de peste 400 de vehicule militare în nordul Camerunului și a primit și acceptul Nigeriei pentru a desfășura trupe și pe teritoriul său.
Deci patru țări ținute în șah de o grupare teroristă răsărită din neant și care, după modelul Statului Islamic, vrea un califat în Africa. Boko Haram a aruncat la groapa istoriei al-Shahab, organizația islamistă cu ștate vechi în Africa care a răvășit Somalia și care, până acum doi ani, ținea capul listei celor mai vânate grupări jihadiste de pe continent.
Cum e totuși posibil ca principala economie a Africii, (PIB de 510 miliarde de dolari, față de 370 de miliarde al Africii de Sud, potrivit The Economist), principalul producător de petrol de pe continent și o țară care alocă anual 5 miliarde de dolari apărării (printre primele în Africa, după Algeria, Angola și Africa de Sud) să ajungă în poziția ingrată de a accepta ajutorul militar al unui vecin de la nord despre care nu știm mare lucru (afară de faptul că are un drapel similar României)? Cum se explică acțiunile haotice, lipsite de coerență ale armate nigeriene, în pofida sprijinului direct acordat de Pentagon și alte puteri europene?
Documentarea ne duce în fața unui răspuns bine ancorat în realitățile politice africane. Luna viitoare au loc alegeri prezidențiale iar nord-estul Nigeriei, tocmai zonele măturate de valul islamist, sunt fieful opoziției față de actualul președinte Goodluck Jonathan. Haosul instaurat acolo va face aproape imposibil un vot desfășurat după legile democratice. Culmea, președintele care tace mâlc în fața insurgenței islamiste în propria-i țară a sărit să condamne atacurile teroriste din Paris, cot la cot cu alți lideri ale căror angajamente în slujba libertății de exprimare sunt puse serios ub semnul întrebării.
Poate fi sau nu un calcul electoral mărunt al președintelui nigerian. Dacă domnul Goodluck este reales, norocul nu îi va surâde, cel mai probabil, pentru mult timp. Mai devreme sau mai târziu va trebui să acționeze, chiar și sub presiune externă. Întrebarea e ce mai poate salva din țara sa în cel de-al 13-lea ceas. Iar înainte ca Occidentul să își mute în final privirea de pe Franța, Boko Haram își va crea califatul pe care doar nisipurile Saharei îl mai despart de țărmurile Mediteranei. Cu haosul din Libia și frământările islamiste din Maghreb, asta-i mai lipsea Europei!