Europarlamentarul Damian Drăghici vorbește, într-un interviu acordat în exclusivitate Evenimentului Zilei, despre viziunea sa de a promova cultura României în Europa, prin susținerea unor proiecte și acțiuni care să amintească de mari nume de români care au contribuit esențial la dezvoltarea artei și culturii universale. „Unde este Cioran? Unde sunt Brâncuși, Noica, Eliade sau alte câteva sute de nume de români?”, se întreabă retoric Drăghici, care este și membru în Comisia de Cultură a Parlamentului European. Europarlamentarul român oferă detalii și despre proiectele sale de viitor, explică în ce stadiu se afl ă procesul de integrare a romilor, care sunt piedicile și dacă el va avea vreo fi nalitate.

AUTOR: Cătălina Constantin

- EVZ: Îmi amintesc că acum câțiva ani aveați barbă și peste 100 de kg și cântați alături de Damian and Brothers. Apoi, când ați intrat în Parlamentul European, ați slăbit, v-ați bărbierit și v-ați îmbrăcat în costum. Acum, văd că iar sunteți într-o perioadă de transformare

- Damian Drăghici: Așa cum spunea Nikola Tesla, noi luăm forma mediului în care trăim. Dar nu e vorba despre mine cum arăt, ci despre mine ce fac. Poate nu am schimbat lucrurile la modul la care mi-aș fi dorit să se întâmple. Dar asta nu înseamnă că nu am schimbat nimic. Am reușit să adoptăm rezoluția prin care se solicită recunoașterea zilei de 2 august ca zi de comemorare a Holocaustului rom. Am făcut de-a lungul timpului multe lucruri: primul monument care comemorează Holocaustul Romilor a fost dezvelit la București, apoi avem o placă comemorativă dedicată împlinirii a 160 de ani de la Dezrobirea romilor din Țările Române și multe altele. Am organizat evenimente importante în Parlamentul European, precum Roma Youth Empowerment, unde au fost invitați copii-romi foarte talentați etc. Dar sunt lucruri pe care eu singur le-am generat, fără sprijinul celorlalți. Dar sprijinul e important, pentru că fără sprijin, nimeni nu poate face singur lucrurile să funcționeze.

Și atunci mi-am dat seama că voi continua mai departe lupta mea, aici în Parlamentul European, dar voi încerca să schimb imaginea romilor și pe alt plan, prin muzică. Iar acesta este unul dintre motivele care m-au dus spre muzică. M-am gândit să fac un proiect de muzică țigănească-lăutărească și să promovez acest proiect cu cei mai importanți artiști români din România. Toți artiștii au venit cu brațele deschise spre muzică și toți cântă muzica țigănească-lăutărească pe care oamenii o știu. E muzică țigăneascăl ă u t ă rea s c ă cântată de cei mai importanți artiști din România: de la Andra, la Delia, la Ștefan Bănică, la Dan Bitman, la Lora, iar lista poate continua. Asta înseamnă că muzica noastră e ușor digerabilă, oamenii o ascultă, nu discriminează. Dacă același lucru s-ar întâmpla și în alte domenii nu am avea o problemă.

Știu, și noi avem o problemă. Noi, romii, nu am trecut peste primul nivel al piramidei lui Maslow, cel al nevoilor de bază. Atunci când treci peste acest nivel, poți vorbi și despre educație și de roma identity, și de empowerment, și de motivație, și de mobilizare. Am participat la un eveniment unde se vorbea de Roma empowerment. Păi cum să vorbești de Roma empowerment? Poate doar noi 10, sau 20 sau 100, care stăm într-un apartament, avem o mașină și un venit. Dar când nu ai acoperite nevoile de bază nuți arde de Roma Identity sau Roma Empowerment sau de altele. Ești supărat că nu ai ce să mănânci. Și e mai important decât orice altceva.

- Da, nu te gândești la astfel de lucruri…

- Damian Drăghici: Doar dacă ți-a trecut foamea prin stomac, doar dacă nu ai avut ce să mănânci sau unde să dormi, atunci îți dai seama că nu-ți arde de altceva. Suntem toți unici în felul nostru, dar suntem toți la fel. Te gândești că nu ai ce mânca, că nu ai o casă, un venit. Abia după ce treci la un alt nivel, când ai un loc de muncă, ai sănătatea acoperită, ai o casă, ai copiii trimiși la școală, abia atunci te poți gândi la Roma Empowerment, Roma Identity…

- Ce proiecte aveți în desfășurare?

- Damian Drăghici: Acum lucrez la un proiect românesc sută la sută - Grigore Leșe și Damian Drăghici - 100 de ani de România. Adică 1918-2018. Este vorba despre un album despre România, despre o Românie care trebuie văzută în Europa cu tot ceea ce are ea mai de valoare. Despre o Românie despre care toți ceilalți care fac proiecte nu vorbesc sau nu scot în evidență ceea ce are mai de preț.

Vrem să salvăm arta românească. Știu că e o misiune grea. Vrem să facem un proiect în care sa-l scoatem în evidență pe Eliade al nostru, pe Cioran, pe Ionesco, Take Ionescu, Noica, Nae Ionescu, Țuțea, Brâncuși, Enescu, Porumbescu. Sunt mii, zeci de mii de nume care au pus umărul și au contribuit din punct de vedere al artei și talentului lor la cultura și arta universală, nu numai la arta românească.

Într-o țară unde curge arta și cultura prin venele noastre, nu suntem în stare să arătăm Europei și lumii întregi cine suntem? Dacă noi am avut anul acesta 140 de ani de Brâncuși și n-am făcut nimic? E trist. Vorbim de un Brâncuși care afară e divinizat.

- Dar despre cultura actuală?

- Damian Drăghici: Da, e nevoie să ne arătăm românii. Nu vorbesc doar de românii care au făcut istorie, ci și de românii care trăiesc. Unde este Dan Grigore? Unde este Radu Lupu? Unde este Angela Gheorghiu? Unde este Leontina Văduva? Alexandru Bălănescu, Andrei Șerban? Unde sunt încă vreo 200 de nume, nume uriașe, unde sunt, de ce nu-I vedem mai mult prezenți? De ce nu facem ceva pentru Mungiu, că uite ce a făcut el în ultimii ani? De ce nu facem ceva pentru toți regizorii? De ce nu facem în București – The Art Fair? – un târg de artă? Adică unde să existe și cel care duce tradiția muzicii mai departe – cum fac oamenii din folclorul adevărat, unde să existe și pictori, scriitori și cel care face o brățară, pentru că tot o artă e. Există stupi de cultură, în țară, unde se strâng oamenii de cultură, dar sunt underground. De ce trebuie să fie așa, când ei duc cultura și tradiția românească mai departe?

- Spuneați înainte de a deveni europarlamentar că vreți să le arătați tuturor că și romii pot. Ați reușit să faceți acest lucru?

- Damian Drăghici:  Nu. Nu, nu am reușit să fac ceva pentru că eu am fost destul de nostalgic și am crezut că pot face lucrurile așa cum le făcusem în cariera mea de artist. În lumea politică și în oricare sistem bine organizat, nu poți să faci un lucru dacă el nu există pe agendă, iar dacă el nu este prioritar pe agendă nici nu ai suportul partidului sau al organizației din care faci parte. Trebuie să spun că sunt dezamăgit și că mi-am dat seama că, de fapt, romii nu sunt o prioritate pe agenda europeană sau pe agenda celor care trebuie să ia o decizie.

- Practic, nu puteți să schimbați percepția asupra romilor, nu vă puteți lupta împotriva discriminării lor, pentru că nu aveți suport politic?

- Damian Drăghici: Eu vreau să fac asta, pentru că asta am făcut o viață întreagă și voi lupta în continuare. Dar ceea ce vreau să spun este că nu există sprijin real sau ajutor. Toată lumea dă din gură și spune că „da, vrem să facem, da, vrem să rezolvăm„ dar nu există sprijin real pentru romi. Nimeni nu este interesat de problema romilor, mai ales în contextul actual în care romii, pe agenda europeană, au devenit neimportanți. Acum există alte priorități: imigranții, refugiații, combaterea terorismului. Dintr-o dată, noi, romii, am devenit ok.

-  Cu toate acestea, am observat că se organizează în continuare evenimente în care subiectul principal este integrarea romilor. Inclusiv dumneavoastră participați la dezbateri și reuniuni?

- Damian Drăghici: Este adevărat, particip și eu la multe dintre ele. Este foarte bine că particip, dar sunt evenimente la care particip de patru ani de zile, de când m-am implicat în această activitate. Participăm, participăm, dar decizii nu se iau, doar vorbim. Iar la aceleași evenimente se întâlnesc aceeași oameni. Sunt 250-300 de oameni care vorbesc și dezbat și analizează cum vor lua o decizie pentru binele romilor. Dar ceilalți 11 milioane – câți sunt romi - nici nu știu ce decizie se ia. Dar de fapt nu se întâmplă nimic.

- Deci, discriminarea va continua să existe?

- Damian Drăghici: Da.

- Se vor lovi de aceeași per cepție negativă?

- Damian Drăghici: Da, da.

- Nu se va schimba nimic pentru ei că nu primesc sprijin de la…

- Damian Drăghici: Nu primesc sprijin nici de la romii care îi reprezintă, care sunt foarte puțini și nici de la ceilalți. Vorbesc și la nivel național, dar și european.

- Totuși, vorbim de o comunitate destul de numeroasă, de ordinul milioanelor, apropape 12 milioane de romi

- Damian Drăghici:  Exact. Știți care e problema? La 12 milioane de romi există 15 politicieni maxim care le reprezintă interesele la nivel european. Normal ar trebui să avem cel puțin 500 sau 1.000 de politicieni, secretari de stat etc. Nu avem nimic. Avem doi secretari de stat în România, un reprezentant special la Consiliul Europei, eu, Soraya Post, încă un europarlamentar și încă doi-trei parlamentari în statele membre. Cam asta e.

- Și e vina cui? E vina romilor că nu se implică mai mult? Nu sunt lăsați să se implice?

- Damian Drăghici: E și vina romilor, dar nici nu au fost lăsați. Există discrepanța social-economică între romi și populația majoritară.

- Dumneavoastră ați simțit în continuare că sunteți discriminat? Chiar și după ce ați devenit europarlamentar?

- Damian Drăghici: Eu personal nu am simțit-o. Nu mi-a spus nimeni pe față că sunt țigan. Dar pe la spate mă fac țigan. Sunt țigan și nu mi-e rușine cu asta. Pentru mine sunt țigan, pentru ei sunt rom. Dar vreau să vă spun că, indiferent ce sunt și ce am devenit, nu m-am schimbat. Faptul că am devenit europarlamentar sau faptul că am devenit artist, că am cântat pe scenă, tot țigan sunt.

- Concret: continuați sau renunțați să mai faceți ceva pentru comunitatea romilor?

- Damian Drăghici: Nu asta mă definește, cum să renunț? Nu am să renunț să mă lupt mai departe. Dar mai e o problemă. Nu am nici romii care să mă ajute să se întâmple. Pentru că dacă aici, în fața Parlamentului European, ar exista 1.000-1.500 de romi care să facă un protest de cinci zile, lucrurile s-ar schimba. Pentru că dacă Parlamentul European vede, sau Comisia, atunci se va lua atitudine.

- Deci romii trebuie să se schimbe…

- În primul rând este responsabilitatea noastră a politicienilor, a statelor membre, a guvernelor statelor europene, a tuturor autorităților publice să-i ajutăm pe romi. Dar este și responsabilitatea romilor să se ajute pe ei, că Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă. În continuare cred că trebuie să luptăm pe partea asta cu antigipsismul. Vom face și o rezoluție în acest sens.

Dar cel mai important este că trebuie să intre, într-un fel, în conștiința europeană următorul aspect: vom da dovadă că suntem educați în momentul în care îi vom accepta pe romi. Doar când îl vei accepta pe cel de lângă tine, vei da dovadă că ești mai bun. Dacă stai și arăți în continuare cu degetul că ăla e țigan și nu face nimic, nu se vor schimba lucrurile. Misiunea ta este să oferi, să-l ajuți pe cel care nu are.