O unitate de elită, care produce uniforme, riscă să fie închisă, după 53 de ani de existență. La Confecții Militare Speciale lucrau, în vremurile bune, cei mai pricepuți croitori din țară și este singura la care se fac uniformele pentru Regimentul de Gardă, din vremea în care militarii îi dădeau onorul fostului lider comunist, Nicolae Ceaușescu, până în timpul celor patru președinți care s-au perindat la cârma țării, în democrația post-socialistă.

Flancat de magazine, terase și buticuri, în zona cartierului Ghencea se află un atelier de croitorie care se confundă cu istoria Armatei României, în ultima jumătate de veac. Unitatea de elită se numea, în anii socialismului, Confecții Militare Speciale și se ocupa doar de confecționat uniforme de armată, de la elevi și studenți până la subofițeri și ofițeri, până la gradul de colonel. Mândria croitorilor erau, însă, uniformele de paradă ale Regimentului de Gardă, cusute cu migală de zeci de ani în atelierul de confecții, aflat, acum, sub tutela SCM Artim. Celebră, altădată, „croitoria Armatei” a fost lăsată de izbeliște de cei care conduc cooperativa meșteșugărească, deși, încă, acolo se croiesc și se cos uniforme militare ale MApN, Jandarmerie, Poliție sau ale Poliției Locale.

Un muzeu în paragină

Croitoria de pe actualul Bulevard 1 Mai se află „lângă restaurantul Drumețul”, cum spun localnicii, în spatele unui complex comercial. Intrarea, geamurile, ușa, toate indică o unitate veche, prea veche, parcă, ocolită de lucrările moderne. Înțelenită în timp este și imaginea din interior, acolo unde birourile, zidurile acoperite de huma prăfuită și hainele atârnate pe umerașe arată ca un studio de film, aranjat, parcă, pentru turnarea unei pelicule din anii 70-80. Mașinile de cusut, cele de capsat butoniere, cele de călcat stofa și mesele par a fi din perioada interbelică, adevărate piese de muzeu. Celebrele mașini de cusut Singer sunt, încă, folosite, alături de alte „vechituri”, precum „Minerva”. În atelierele de la etaj, oamenii muncesc chiar și cu utilaje din 1948, de când s-a înființat UCECOM.

A lucrat haine pentru Ceaușescu

I-am găsit, la fața locului, pe doi dintre cei mai vechi meșteri croitori. Marin Penciu este șeful unității, are 65 de ani și „vreo 46 de ani de meserie”. În lunga sa carieră, el a lucrat și la atelierul unde se făceau hainele pentru familia fostului președinte comunist Nicolae Ceaușescu. Lângă el, mi-a întins mâna prin care au trecut kilometri de pânză Constantin Nedelcu, cel care, la cei 64 de ani ai săi, are, o vechime de 45 de ani în câmpul muncii. „Am absolvit școala în 1971, dar muncesc în cooperativă de la 15 ani”, se mândrește Nedelcu. Cei doi sunt veterani ai unei bresle pe cale de dispariție, deși este apreciată și căutată în România. „Unitatea s-a înființat între 1962-1964 și a fost făcută special pentru Armată”, a început să ne povestească Constantin Nedelcu. Făcea parte din UCECOM, celebra cooperativă care deținea tot ceea ce însemna meșteșugărit, croitorii, frizerii, cizmării etc.

Făceau 15.000 de uniforme pe an

Confecții Militare Speciale deservea unitățile din Garnizoana București, inclusiv Ministerul Apărării Naționale (MApN). În fiecare an, planul de lucru era de circa 15.000 de uniforme. „Eram cea mai mare cooperativă din țară. Se începea lucrul din august, septembrie ca să fie gata uniformele la absolvirea școlilor militare”, povestește Marin Penciu. Au beneficiat, de-a lungul anilor, de uniformele fă- cute la atelierul de croitorie din Cartierul Ghencea elevii de la Școala Militară din Sibiu, piloții de la Aeroportul Câmpia Turzii, agenții de la Școala de Poliție din Câmpina, studenții de la Facultatea de Medicină Militară, actualul Institut Medico-Militar, iar, de câțiva ani, îmbracă și școlile de la Jandarmerie, Pompieri, dar și Poliția Locală, din diferite județe. Acolo au fost confecționate, până în urmă cu trei ani, uniforme pentru Serviciul de Protecție și Pază (SPP), dar și pentru CNANDR sau Metrorex.

Uniforme pentru Regimentul de Gardă

O categorie aparte de uniforme pe care le-au făcut, ani la rând, croitorii de la Artim, au fost cele ale Regimentului de Gardă. „De anul trecut nu le mai facem pentru că doamna președinte Cristina Manolescu, care a fost revocată și înlocuită, a reziliat abuziv contractul cu Armata, în condițiile în care noi avem nevoie de comenzi ca să supraviețuim”, ne-a spus șeful de unitate.

Acolo s-au confecționat uniformele Regimentului 30 Gardă de pe vremea când militarii îi dădeau onorul lui Nicolae Ceușescu. „Le-am făcut uniformele tuturor comandanților, domnul colonel Onișor (Gheorghe Ambrozie Onișor, general în rezervă n.r.), domnul colonel Cernat (Georghe Cernat, comandantul de după 1990, general în rezervă n.r.) și, acum, fiului care a preluat comanda, colonelul Bogdan Cernat”, ne-a spus Nedelcu.

Uniformele de protocol, de vară și de iarnă, necesită multă migală și lucru de mână. „Ne trimit modelul și noi îl executam”, a explicat Marin Penciu care se întreabă cine va mai face, acum, aceste uniforme. „Multe firme care sunt pe piață preferă să facă haine în regim industrial, lucrul de mână se face greu și nu prea mai sunt meseriași”, susține Marin Penciu

Nepotisme și ilegalități

Cristina Manolescu este fiica fostei contabile șefe. A fost angajată la Artim, după 1990, ca vânzătoare la o croitorie. Ulterior, prin grija mamei ei a ajuns revizor contabil. După ce a devenit președinte al Artim, Manolescu a semnat o decizie de angajare a fiicei ei, Anamaria Laura Georgescu, pe funcţia de şef serviciu contabilitate. La un an după angajare, la insistenţa șefei de birou personal, Anamaria Laura Georgescu a adus actele de studii care arată că este inginer și nu putea fi încadrată, legal, în acel post. După ce a cerut explicații, şefa biroului personal a fost chemată în Comisia de Disciplină condusă de juristul Cristian Șerban și exclusă din societate.

Revolta croitorilor: le-a vândut spațiile la preț de apartament

După 1990, unitatea a funcționat, la flux continuu, timp de câțiva ani. „Când s-au schimbat uniformele, nu făceam față. Și lui Petre Roman i-am făcut. Aveam două locații, unul aici și unul la Favorit. Pe ălă l-a vândut doamna președinte”, ne-a spus Marin Penciu. Din cei 1600 de oameni care lucrau în cooperativă, în anul 1990, acum mai sunt doar vreo 90.

Deși are, încă, spații, oameni pricepuți și o piață de desfacere, în ultimii trei ani, soarta Artim pare să urmeze calea multora dintre fabricile, uzinele, intreprinderile din democrația post-comunistă. „În 2014, am ales-o pe doamna Cristina Manolescu președinte a cooperativei, însă, de trei ani încoace, societatea a ajuns aproape de faliment. Cred că ăsta este și interesul: să desființeze croitoriile și să închirieze spațiile”, este de părere Marin Penciu.

Revocată din funcție

Cristina Manolescu a fost revocată din funcția de președinte al SCM Artim, în cadrul Adunării Generale pe care a convocat-o pe 28 martie 2017. Majoritatea membrilor cooperativei i-au cerut lui Mihai Rădică, unul dintre cei mai apreciați în breasla croitorilor de lux, să revină în societate și l-au ales președinte. „Este un om care a arătat că are ambiție și a reușit prin propriile forțe. De el ne legăm speranțele redresării cooperativei”, susține Marin Penciu. Însă, Cristina Manolescu a refuzat să părăsească scaunul și a depus o cerere de intervenție în instanță. Până la o decizie definitivă, a început să îi dea afară pe cei care au votat împotriva ei. Una dintre victime a fost o femeie însărcinată, Mihaela Furtună, căreia i-a desființat postul șef Atelier Tricotaje. Secția Tricotaje pe care vrea să o închidă, prin concedierea altor două femei, făcea, printre altele, cagule și veste pentru militari.

A reziliat contracte cu Armata

Cristina Manolescu i-a șocat pe angajați atunci când a cerut rezilierea contractelor cu Armata și cu Jandarmeria, de care depinde însăși existența SCM Artim, dar și locurile lor de muncă. Noul președinte a făcut, însă, eforturi uriașe de a-i convinge pe partenerii de la care câștigase licitațiile să continue producția. A reușit cu Jandarmeria, ai cărei responsabili au înțeles situația. Marin Penciu ne-a povestit că a strâns 5000 de lei de la colegi ca să îi ducă, drept garanție, la Baza Aerienă de la Boboc, pentru a salva un contract. „După ce am făcut uniformele, doamna Manolescu a reziliat contractul. Am pierdut și banii și comanda”, ne-a spus șeful de unitate. Împreună cu alți membri cooperatori, el a depus o plângere penală împotriva Cristinei Manolescu, pentru rezilierile abuzive ale contractelor.

Vânzări dubioase

Deși este membru în Consiliul de Administrație, Penciu nu știe ce s-a întâmplat cu sumele de bani provenite din închirieri și din vânzarea a nouă spații, înstrăinate în condiții dubioase. Unul dintre ele, din Bulevardul Iuliu Maniu, a fost înstrăinat cu 76.000 de euro, cam cât face un apartament cu trei camere din blocul respectiv. Oamenii spun că mâna dreaptă a președintei Manolescu, consilierul juridic Cristian Șerban, care ocupă aceeași funcție și la Primăria Sectorului 2, are și un cabinet de mediere. Acolo s-ar fi parafat vânzarea unui spațiu din Piața Crângași, către o persoană fizică, în contul unei presupuse datorii către chiriaș, o firmă de amenajări interioare. Marin Penciu spune că biroul președintei a fost amenajat cu 200.000 de lei, deși la croitoria pe care o conduce țevile sunt sparte iar pereții nu au mai fost zugrăviți de ani de zile.

FOTO: Marin Penciu și Constantin Nedelcu, doi meșteri croitori care au făcut parte din unitatea Confecții Militare Speciale, se confundă cu istoria ultimei jumătăți de veac a Armatei României. Mândria lor: uniforma Regimentului 30 Gardă.

Manolescu dă vina pe ștampile false

Până la închiderea ediției, Cristina Manolescu nu a răspuns întrebărilor „Evenimentul zilei”. Însă, în luna mai, în timpul unui protest masiv al angajaților îndreptat împotriva ei, declara că are un mandat de patru ani care expiră abia la anul și că „persoanele care au pus la cale protestele au confecționat ștampile false”.

Mihai Rădică: „Putem deveni o forță”

În ciuda situației de la Artim, președintele ales Mihai Rădică este optimist: „Am putea deveni una dintre cele mai mari forţe de profil din ţară”. El spune că a acceptat propunerea de a fi ales în funcţia de Preşedinte al cooperativei „în primul rând pentru faptul că între mine şi această cooperativă este o legătură ombilicală , aici a început formarea mea profesională”. „Eu am ajuns prin forţe proprii unde sunt acum şi vreau să-i poziţionez pe colegii mei acolo unde merită, datorită abilităţilor şi cunoştinţelor profesionale”.

Rădică a adăugat că situaţia acestor oameni este asemănătoare unui joc de ping-pong: „Doamna preşedintă revocată se luptă să-i scoată din societate, eu mă lupt să-i menţin”. Bun cunoscător al pieței, el spune că este o lipsa acută de meseriaşi, iar majoritatea costumelor la comandă sunt făcute în afară ţării, cele mai multe în Bulgaria