Alături de scandalul grațierii, cel al fraudării alegerilor din 2009 este, fără îndoială, în topul zilei, și asta într-o țară care nu duce deloc lipsă de evenimente fierbinți.

Parchetul General face anchetă, Parlamentul se pregătește pentru același lucru, presa se agită, liderii politici și de opinie la fel, pînă și retrasul Ion Iliescu a simțit nevoia să reacționeze. O singură persoană tace, în mod misterios. Oare de ce?

 

De cîteva săptămîni, tema fraudării alegerilor ține afișul în România. E și firesc, pentru că semnele de întrebare sunt extrem de multe, iar miza este uriașă.

 

Orice pată pe derularea alegerilor prezidențiale e o pată pe democrație, în ansamblu; românii, și așa, nu prea mai au încredere că votul lor schimbă, efectiv, ceva, de aici și absenteismul tot mai pronunțat la urne. Dacă mai află și că una scriu ei în buletine și alta iese la ”numărătoare”, dezastrul poate fi garantat.

 

Dezvăluirile lui Dan Andronic despre misterioasa reuniune a unor figuri grele în casa lui Gabriel Oprea, pe 6 decembrie 2009, au pus scena politică și media pe jar.

 

Cum spuneam, Parchetul General a început deja audierile, iar Parlamentul se pregătește de același lucru în săptămîna care vine.

 

PNL și USR se zbat, dimpotrivă, să blocheze respectiva comisie, iar PMP țipă, la unison cu liderul Traian Băsescu, fostul președinte, că trebuie musai anchetă, pentru că cel furat a fost, de fapt, acesta.

 

Președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, vrea să conducă personal comisia de anchetă și vorbește de audierea președintelui României.

 

Iohannis reacționează și el, sugerînd că nu are de gînd să se prezinte la comisie.

 

Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu se declară convins că alegerile din 2009 au fost furate.

 

Pe rînd, mai reacționează în scandal Victor Ponta, Vasile Blaga, Cozmin Gușă, Ion Iliescu, Ioan Talpeș, Gabriel Oprea, George Maior, ziaristul Sorin Roșca Stănescu, Sorin Ovidiu Vîntu de după gratii, Alina Gorghiu, Raluca Turcan, Neculai Onțanu, Eugen Nicolicea, Norica Nicolai, Valer Marian și mulți alții.

 

Se așteaptă cu sufletul la gură o eventuală poziționare a fugarului Sebastian Ghiță, din Serbia.

 

Subiectului i se dedică o droaie de analize și articole în presă.

 

În tot acest veritabil război, o singură persoană tace aproape cu desăvîrșire. Mircea Geoană însuși.

 

A reacționat, printr-o postare pe Facebook, pe 12 aprilie, după primele dezvăluiri ale lui Dan Andronic: „Editorialul lui Andronic a stârnit multe reacții. Da, alegerile din 2009 au fost fraudate și cred că totul s-a făcut cu acordul și chiar la imboldul lui Băsescu. Am spus asta încă de atunci, când am sesizat Curtea Constituțională și am trimis camioane de documente cu dovezi. Miza era extrem de mare, românii având de ales între vechiul mod de a face politică și o echipă de lideri tineri (eu, Antonescu, Iohannis). Cine a făcut parte din gașcă – un grup organizat care se lupta și se luptă pentru supraviețuire și care a schimbat voința poporului – nu știu cu siguranță, așa că nu voi face referire la nume. Dar, din respect pentru români, sper ca măcar acum instituțiile abilitate să cerceteze ce s-a întâmplat. Provocarea este și pentru PSD. Și aici nu e vorba despre Mircea Geoană, ci despre candidatul partidului. A face lumină asupra unui moment tenebros din trecut nu este doar un gest reparatoriu, ci o investiție într-o Românie cu adevărat democratica”.

 

După acea postare, Geoană a amuțit complet.

 

Pe pagina de Facebook s-a preocupat în mai multe rînduri de alegerile din Franța, de nevoia creșterii limitei de viteză pe șosele, de 1 Mai, de planeta Marte, de problemele lui Ilie Năstase.

 

Nu și de scandalul 2009.

 

Pentru Mircea Geoană, momentul 6 decembrie 2009 a fost unul tragic, de-a dreptul.

 

Cariera lui s-a sfărîmat, practic, odată cu acea zi nefastă, și încă într-un mod trist tocmai pentru că a fost comic pentru marele public: țopăielile lui de copil fericit din seara alegerilor, declarațiile precipitate către ”Mihaeladragosteamea”, urmate de luatul jucăriei a doua zi, în mod brutal, au atins culmea ridicolului.

 

Geoană a ieșit din scenă nu doar învins, ci și umilit.

 

L-au călcat în picioare ai lui, debarcîndu-l urgent de la șefia partidului, iar mai apoi chiar din partid.

 

Ca să nu rămînă în afara parlamentului, Geoană a negociat pe șest o revenire rușinoasă în PSD chiar înaintea următoarelor alegeri.

 

A încercat, fără succes, să-și facă un partid propriu și a sfîrșit prin a pierde și calitatea de parlamentar, începînd de anul trecut.

 

Pentru el, un eventual verdict de fraudare a alegerilor din 2009, chiar dacă nu i-ar pune în brațe președinția pierdută, ar avea o importanță morală crucială, demonstrînd că nu a fost loserul care se crede azi că a fost. Ci un învingător.

 

Iată un motiv suficient pentru a justifica o agitație mult mai mare pe subiect din partea fostului lider pesedist.

 

Geoană, însă, e de-a dreptul apatic.

 

Și asta nu de ieri, de azi.

 

Iată ce dezvăluia recent, la Realitatea TV, fostul său consultant de campanie din 2009, Cozmin Gușă: “Anul 2009 a fost un an în care toată lumea a trădat pe toată lumea doar în scopul de a-şi perpetua mandatele persoanele şi mă refer la oameni din sistem puşi de Traian Băsescu, la Traian Băsescu care a mai primit un mandat deşi în primul nu a făcut nimic din ceea ce promisese. Cel care trebuia să se revolte cel mai tare de fraudare, Mircea Geoană, a avut un joc extrem de timid, pe care niciodată nu l-am înţeles”.

 

Chiar așa: de ce e Mircea Geoană așa de pasiv față de posibila fraudare care i-a făcut praf măreața carieră?

 

De ce nu iese în media cu propriile dezvăluiri despre acele momente fierbinți, care au inclus nu doar posibila fraudare a votului, ci și blocarea acțiunilor pesediste de contestare a rezultatului, vezi halucinantul caz al arestării lui Cătălin Voicu?

 

Să fi ajuns, precum Buddha, la o împăcare deplină cu sine și cu lumea?

 

Ori, poate, avem de a face cu o ipoteză terifiantă: Mircea Geoană a fost – în numele unor interese extrem de înalte – el însuși, parte a operațiunii de fraudare a alegerilor din 2009, ceea ce ar explica și anumite acțiuni și atitudini ale sale foarte stranii, din aceeași perioadă? (Articol preluat din InPolitics)

 

Dezvăluirile lui Dan Andronic despre noaptea alegerilor prezidențiale din 2009 pot fi citite în articolul CUM MI-AM PETRECUT O NOAPTE CU LAURA CODRUȚA KOVESI ȘI FLORIAN COLDEA. Turul doi al alegerilor prezidențiale din 2009, o poveste nespusă | Operațiunea „Noi suntem Statul!" (X).