În atenţia candidaţilor la Cotroceni

În urmă cu mai bine de două săptămâni am scris un editorial despre o iniţiativă parlamentară. Cercetând prin “culisele” activităţii din Parlament, printre proiecte penale de interes zonal şi tot felul de tentative de a fura şi ce a mai rămas, sub protecţia scandalului politic permanent, în care trăim, am găsit şi o propunere care mi s-a părut pozitivă . Foarte mulţi cititori au lecturat acel articol care a fost şi preluat pe site-ul Antenei 3, ceea ce se întâmplă mai rar pentru unele controverse între EVZ şi trustul Intact se repercutează, de foarte multe ori şi asupra unor subiecte interesante.

Între timp iniţiativa respectivă a fost aprobată şi semnată  de tot grupul liberal, din Parlament şi am auzit că “surâde” şi Guvernului, care vrea să şi-o revendice printr-o ordonanţă de urgenţă, cum se poartă.

Pentru că articolul şi iniţiativa, sau invers, au avut atâta succes am să reiau, pe scurt subiectul, doar, doar ceva se va întâmpla,

“Ne interesează dezvoltarea durabilă a României, dar ne interesează și bunăstarea românilor. România nu poate fi puternică cu români disperați aflați la limita sărăciei.

Avem soluții reale și împreună putem să le arătăm românilor că pot avea un viitor aici, în țara lor și nu aiurea.

Propun viitorului președinte al României ca temă de campanie electorală 'Impozitarea cesiunii creanțelor bancare', pe care o prezint extrem de succint:

În România sunt 3.5 milioane de oameni aflați în executare silită pentru restanțe la credite bancare.

Băncile, pentru a pune în executare directă aceste contracte de credit, trebuie să îndeplinească anumite proceduri:

1. Să anunțe BNR de aceste credite restante;

2. Să le provizioneze la BNR;

3. Să suporte cheltuielile cu onorariile executorului judecătoresc, experților etc;

Consecințele executării directe de către bancă asupra debitorilor duce la scăderea ratingului băncii, ceea ce se traduce prin acces la credite mai scumpe.

Ce fac băncile în aceste condiții?

Cesionează creanțele bancare la firme agreate de către ele la valori cuprinse între 5-10% din valoarea nominală a acestor creanțe.

 

Ce fac firmele de recuperări?

După executarea garanțiilor continuă executarea silită asupra veniturilor și bunurilor viitoare ale debitorului până la îndestularea în totalitate a creanței precum și a cheltuielilor cu executarea silită. Legislația românească din prezent obligă autoritățile statului să sprijine aceste firme de recuperări pentru recuperarea creanțelor într-o perioadă ce nu este limitată în timp. Practic, până la sfârșitul vieții debitorului.

Astfel, 3.5 milioane de români împreună cu familiile lor sunt împinși la periferia societății, iar ca să evite executarea silită trebuie să nu mai dobândească alte bunuri sau eventual să plece din România.

Soluții:

* Impozitarea cu 85% pentru orice sumă încasată prin executare silită a cesionarilor de creanțe bancare etc. — se aplică același principiu ca la cesionarea de drepturi litigioase.

* Cei 3.5 milioane de români ar putea să-și răscumpere creanțele la valori până în 15% având deci un beneficiu extraordinar. În schimb, ar fi o palmă la adresa băieților deștepți care vor avea profituri sensibil mai scăzute și nu vor mai putea teroriza familiile românilor cu datorii.

În momentul de față, aproape 30% din populația activă, care ar putea aduce plus valoare este împinsă în prăpastie devenind o problemă socială, națională a României.”

Mai uitându-mă pe site-ul senatoarei Steliana Miron, căreia îi aparţine iniţiativa legislativă prezentată anterior,  am văzut şi alte interpelări interesante. De exemplu, cu multă vreme în urmă, ea a propus un mod de calcul privind retrocedările care nu se mai pot face în natură. Şi anume ca sumele mari de bani pe care Fondul Proprietatea le dă, de foarte multe ori unor speculanţi, să fie făcute în funcţie de impozitul pe care proprietarul de atunci, înaintea naţionalizării, îl plătea la Stat. Ca să mă fac mai bine înţeles sau ca să explic foarte pe scurt ce a vrut ea să propună am să dau un exemplu. Pentru o  cocioabă din Pipera sau Otopeni, naţionalizate când a fost cazul, nu se mai pot , astăzi lua bani la preţul terenului din ultimii ani. Este aceeaşi situaţie şi cu multe fabrici, terenuri…

Impozitul plătit la timpul respectiv ar fi relevant. Vom reveni