Pe 25 ianuarie 1988, (deci fix acum 30 de ani) cu o zi înainte de aniversarea sa, Ceaușescu, referindu-se în mod direct la Pactul Ribbentrop-Molotov, declara presei că „niciun acord semnat cu Germania hitleristă nu a servit cauzei păcii și independenței, ba dimpotrivă, a oferit Germaniei un puternic sprijin pentru cursul ei către război, pentru care omenirea a plătit un preț foarte mare, mai cu seamă Uniunea Sovietică”.
Declarația a apărut în „Scânteia” din 26 ianuarie 1988 și a fost făcută după ce Mihail Gorbaciov justifica acordul semnat de Stalin cu Hitler.
În a doua jumătate a anului 1989, relațiile româno-sovietice ajung la un grad maxim de încordare. Ceaușescu joacă însă tare. La ședința din 13 noiembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv propune un subiect neobișnuit: „Problema legată de Moldova sovietică”. Iată un scurt fragment din Senograma aflată în Arhivele Naționale, Fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar nr.63/1989: „Problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre URSS și Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună și problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc, inclusiv să soluționeze, în mod corespunzător problema Basarabiei și Bucovinei de Nord. Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada următoare. De altfel, în timpul lui Hrușciov am mai discutat acestă problemă. Când ne-am întors din China, în martei 1964, ne-am întâlnit cu el(…) El nu a respins-o, dar am convenit să se întâlnească cele două delegații – dar au intervenit problemele cunoscute în legătură cu Hrușciov și nu s-a făcut nimic. Asta a fost.
În septembrie 1965, la întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului și a tezaurului nostru(…) Sigur într- o formă sau alta trebui să reluăm și problema Basarabiei. Trebuie oricum să ridicăm problema populației din Republica Moldoveanească, în concordanță cu constituția sovietică și cu ce afirmă acum ei. Trebuie să le asigure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuși (sic!) spun să sunt un popor moldovenesc. Sunt români și nu-i lasă să folosească limba pe care și-o doresc ei și, cel puțin în prima etapă, să se asigure legăturile corespunzătoare între Moldova și România. Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a granițelor, dar soluționarea acestei problem trebuie gândită și trebuie să o discutăm”. Detalii despre întâlnirile avute de Nicolae Ceușescu cu omologii săi sovietici privind problema Basarabiei au apărut în excepționalul volum „Problema Basarabiei în discuțiile româno-sovietice din timpul războiului rece 1945-1989” al lui Ion Constantin apărut la Academia Română, Institutul Național pentru Studierea Totalitarismului, 2015.
Nu știm dacă Ceaușescu făcea acest gest, disperat în fața modificărilor internaționale și a perestroikăi sau dintr-un naționalism autentic, dar cert este că pe 20 noiembrie 1989, în fața Congresului al XIV-lea și ultimul al PCR, consecvent, Nicolae Ceușescu solicita public denunțarea pactului Ribbentrop-Molotov. Gestul a trezit uimirea, iar comentatorul Agenției Tass, Iuri Gavrilov a anunțat că „nici un om politic responsabil nu poate pune la îndoilă granițele europene postbelice”.
Pe 4 decembrie 1989, la Moscova are loc ultima întâlnire dintre Ceaușescu și Gorbaciov. Problema Basarabiei nu este pusă în discuție. Pe 25 decembrie 1989, Nicolae Ceușeșscu moare împușcat. “Adevărul istoric” în chestiunea Basarabiei nu i-a fost de folos lui Ceaușescu. Curajul sau iresponsabilitatea sa va fi însă consemnată de istorie. Iar, granițele postbelice, da, s-au modificat. Pentru unii, nu pentru toți!
P.S. Este Anul Centenarului, iar când vorbim de România Reîntregită poate ar fi bine să ne aducem aminte și de Basarabia, nu doar de Transilvania! O Românie Mare nu poate exista fără Basarabia și Bucovina!
Recomandările noastre
