Deplasările la iarbă verde şi muncile agricole cresc riscul de a fi muşcat de reptile. Cu toate că muşcăturile de şarpe reprezintă doar 2% din totalul plăgilor, ele au un potențial evolutiv sever, putând duce la deces.

„Am tratat un tânar de 22 de ani ce a fost muşcat de viperă. Pacientul a introdus mâna în fânul cosit şi a încercat să ridice şarpele. Putea muri în cinci ore, prin sufocare, datorită hemotoxinelor ce blochează hemoglobina prin formarea unui compus stabil”, spune Conf. univ. dr.Tudor Ciuhodaru, medic primar medicină de urgenţă.

 Ca regulă generală: dacă nu vrei să te muşte vreun şarpe NU intra în contact intenţionat cu el. Lucrul acesta pare evident dar, de-a lungul timpului, două treimi din muşcaturile de şarpe pe care le-am tratat erau la pacienţi care au încercat să-i vadă mai bine sau i-au abordat, ridicat, hărţuit, încercând uneori să-i omoare.

Muşcătura de şarpe se identifică după urmele locale (forma dinţilor şarpelui) asociată uneori unor picături serosanguinolente. Muşcătura este asociată cu durere intensă şi edem periliezional, de culoare violacee, ce cuprinde o porţiune întinsă din membrul afectat. Există însă şi posibilitatea ca şerpii să muşte fără a introduce veninul în plagă şi în acest caz de ,,muşcătura albă” lipsesc fenomenele inflamatorii.

Șerpii veninoşi inoculează la locul muşcăturii substanţe cu acțiune hemolitică şi hemoragică, aşă că la aproximativ 24 de ore apar hemoragii de diverse tipuri, apar tahicardia , puls filiform, dispnea şi transpiraţii, greţuri, vărsături, colaps, iar netratate, moartea survine la 3-4 zile de la inocularea veninului, prin hemoragii şi insuficienţă renală acută.

 

Ce trebuie să faceţi în astfel de situaţii?

1. Consideraţi orice muşcătură de la orice tip de şarpe drept urgenţă medicală.

2. Solicitaţi rapid consult şi ajutor medical.

3. Singurul tratament eficient este o doză de antivenin.

4. Toaletaţi plaga cu apă şi săpun

5. Efortul fizic trebuie redus la maxim, culcaţi victima, cu capul şi trunchiul puţin ridicate şi poziţionaţi locul muşcăturii sub nivelul inimii pentru a împiedica râspândirea veninului în fluxul sangvin.

6. Scoteţi toate bijuteriile sau alte elemente ce pot accentua edemul.

7. Marcaţi marginea zonei tumefiate (umflate) la fiecare 15 minute, cu un stilou pentru a ajuta medicii să evalueze gradul de expunere la venin.

Ce trebuie să NU faceţi !

1. NU incizaţi la nivelul urmelor de colţi.

2. NU încercaţi să aspiraţi veninul-metoda este ineficientă pentru că şarpele are colţii curbaţi iar ,,buzunarul de venin” nu se află la locul muşcăturii . În plus, circa 20% din muşcăturile de şarpe sunt ,,uscate”, total lipsite de venin, aşa că orice incizie creaza doar o plagă ce se poate infecta fără a avea vreun beneficiu medical real.

3. Veninul aspirat cu gura poate ajunge în fluxul sangvin al salvatorului.

4. NU aplicati un dispozitiv de aspiraţie, pentru că puteţi leza țesuturile.

5. NU aplicați garouri ce restricţionează fluxul de sânge şi duc astfel atât la acumularea veninului în jurul muşcăturii, cât şi la distrugerea celulelor. În plus, dacă garoul este utilizat greşit, poate întrerupe fluxul sangvin de la acel nivel şi să provoace leziuni ischemice.