Teleormăneanul Ionel Mihală s-a apucat de apicultură mai de voie, mai de nevoie! S-a îndrăgostit, între timp, de albinuțe, iar ele devin docile sub privirea lui. Mai nou, cu mâinile goale, în tricou și pantaloni scurți, adună roiurile răzlețe scăpate de sub control și le așează liniștite la locul lor

Chimia dintre albine și Ionel Mihală, din satul Licurici, s-a născut târziu, mai spre bătrânețe. „M-am apucat ca să am din ce trăi, pentru că sunt pensionat pe caz de boală. Vă dați seama, numai cu banii ăia era imposibil să-ți întreții o familie. Acum, este mai ușor, copiii s-au făcut mari, sunt la casele lor, cu job-urile lor. Am un băiat de 30 de ani, care mi-a făcut și-un nepoțel, iar fetița are 26. Dar tot mai au nevoie de una-alta, știți cum e viața în zilele noastre”, ne povestește un bărbat mărunțel, cumpătat și isteț foc, care adaugă: „Cu soția, mai producem tot felul de dulcețuri, gemuri și... bunătăți pentru la iarnă din grădina pe care o muncesc împreună cu sora mea”.

Ierbicidele, dușman de moarte

Producătorul ne înșiruie cu obidă greutățile de care se lovește el și colegii de breaslă: „Cea mai mare belea este stropitul culturilor. Nu ne anunță, iar ierbicidele dăunează foarte mult albinelor, mai ales când intră la iernat. Chiar dacă este miere berechet în magazie și ar trebui să treacă cu bine de sezonul rece, din cauza substanțelor respective o mare parte dintre ele mor. Eu nu am decât 50 de familii, că v-am zis, de îndeletnicirea asta m-am îndrăgostit mai de curând. Anul trecut, însă, a fost unul groaznic, de parcă nu ar fi fost de ajuns intemperiile vremii. Prieteni din breaslă, cu tradiție din tată în fiu, cu potențial mare, au rămas din 240 de familii numai cu 40”.

Viață efemeră

„Fac miere de rapiță, salcâm, mană de pădure, floarea soarelui.... Albinuțele au devenit copiii mei, nu pot să le mai las. Lucrez la ele în pantaloni scurți și în tricou, cum mă vedeți acum”, ne povestește simpaticul Ionel Mihală, după care adaugă „ne ducem cu ele în funcție de ce vrem să facem. Pot să zic că sunt norocos, am în împrejurimi o zonă dăruită de Dumnezeu, dar mai plec cu ele și prin țară. Uneori, la sute de kilometri ca să găsim ce ne trebuie. La Brăila, Pitești, Vâlcea... așa cum pleacă și albinuța la cules. Că ele, săracele, produc și după vreo lună, o lună și ceva, mor. Numai atât trăiește o albină lucrătoare, din cauza zborurilor pe care le face, dar și a activităților intense din stup. Aripioarele se uzează și pe urmă albina cade, de asta le vedeți pe jos. Nu mai pot zbura și mor”.

CAPTURĂ: PRO TV

Salvator cu acte în regulă

Ionel Mihală ne povestește că este deja un personaj cunoscut în Capitală, un fel de vedetă. „Cei de la ISU și Primărie au telefonul meu și mă apelează când sunt situații de ugență. Adică, dacă există roiuri de albine care o iau razna. Așa ceva s-a întâmplat în vara asta, chiar la sfârșitul lui mai, când a fost una dintre situațiile acelea de forță majoră. În fața Ministerului de Interne, a fostului CC al PCR, cum încă îi zic eu, mii de albine „atacaseră” un jeep din parcare. Culmea este că eu eram la altă intervenție în Pipera. Era pe la ora prânzului, poliția m-a escortat până acolo. M-am dus cu dubița și cu o cutie de stupi. Eram îmbrăcat cu un tricou și un pantalon de trening. Toți au rămas cu gura căscată și m-au întrebat unde îmi este costumul, dacă nu mi-e frică, mă rog, chestii de astea. Le-am răspuns că nu am nevoie. Nu le venea să creadă... «Și nu v-a înțepat niciuna?» Eu îmi vedeam de treabă, le luam cu mâna și le puneam în cutie”. Misiunea apicultorului s-a încheiat cu bine. Doar nu era prima dată când vedea așa ceva în București. „Le-am luat, de fapt, pe un fagure și pe urmă le-am pus în stup. Știți cum se întâmplă asta? Când apicultorul nu rupe familia prea numeroasă în două, ele pleacă singure. Își găsesc o altă regină și pleacă”, a conchis Ionel Mihală. 

Semnele mierii 100% pură

Mulți dintre noi ne punem întrebarea, pe bună dreptate, cum putem să recunoaștem mierea adevărată, piața fiind invadată tot felul de făcături. Ionel Mihală zâmbește și ne spune șugubăț: „Dacă luați de la mine, puteți fi siguri! Trebuie să știți că dacă se zaharisește înseamnă că mierea este foarte bună. Vă spun cu mâna pe suflet! Mie îmi place cel mai mult mierea zaharisită sau cristalizată, cum i se zice științific. Cea de floarea soarelui, în special. Când este cristalizată, muști din ea ca din bulgărele de zăpadă, mai ales iarna când îngheață și se întărește… E drept că mai există prin târguri, pe la piețe, la Moghioroș, Gorjului, de aia făcută din te miri ce…Aduc îndulcitor de la chinezi și spun că este miere de salcâm. Dar dacă o dau prea ieftin, nu luați. Nu este miere, decât esență, numai miroase și atât. Nu există chilipiruri în domeniu”, ne sfătuiește producătorul.