După șase luni, mai multe figuri centrale din scandalul Qatargate au avut o cădere spectaculoasă în dizgrație. Într-o dimineață de vineri, în decembrie anul trecut, poliția belgiană a descins la o serie de personalități politice de top, într-un scandal cu bani și trafic de influență, care a fost rapid numit Qatargate, dezvăluind o lume tulbure a interferențelor străine care operează în miezul Uniunii Europene.

Ancheta, care se desfășoară de luni de zile, a reprezentat prima lovitură dintr-o anchetă cu miză mare a procurorilor belgieni și a purtat toate semnele distinctive ale unei povești de la Hollywood. Au existat spioni, întâlniri secrete în hoteluri de lux, un cuplu politic plin de farmec care s-a scufundat în dizgrație – și mai presus de toate, acuzații că Maroc, Qatar și Mauritania au pătruns adânc în procesele democratice ale UE, corupând parlamentarii europeni cu 1,5 milioane de euro, bani gheață.

La șase luni de la acel fatidic 9 decembrie, când a început Qatargate, mai mulți actuali și foști parlamentari europeni, împreună cu un asistent, au petrecut ceva timp în spatele gratiilor, sub acuzații preliminare de corupție, spălare de bani și participare la o rețea criminală organizată. Există indicii de la anchetatorii anchetele s-ar putea extinde.

Parlamentul European – încă în șoc – a încercat reforme etice  pentru a încerca să înlăture duhoarea corupției înainte de alegerile europene de anul viitor, în timp ce scandalul a stârnit, de asemenea, furiere în familia socialiștilor europeni, familie din care făceau parte deputații acuzați.

Cu majoritatea jucătorilor-cheie acum eliberați, în așteptarea procesului, Parlamentul European îl așteaptă pe unul dintre europarlamentarii acuzați să se întoarcă la muncă – iar altul se mai gânderște dacă o va face. După cum spun procurorii belgieni, citați de cotidianul Le Soir, ancheta ar putea fi în mare parte încheiată până la sfârșitul anului. Dar, cu fiecare lună care trece, există mult mai multe întrebări decât răspunsuri - inclusiv despre ce au primit cu adevărat în schimb oamenii care se presupune că au încasat sume fabuloase. Politico a întors scandalul pe toate fețele.

Pier Antonio Panzeri — Conducătorul

Se spune că Panzeri nu era atât de interesant de Qatargate. Cineva care a lucrat cu fostul europarlamentar italian a spus că acesta are o înclinație pentru a petrece ședințele comisiilor parlamentare vizionarea documentare YouTube despre accidentele aviatice. Acum, și cariera lui a căzut spectaculos.

Închis în Belgia din decembrie până în aprilie, Panzeri și-a recunoscut vinovăția și a fost de acord să dea nume într-un acord încheiat cu procurorii în schimbul unei sentințe mai blânde. Soția și fiica sa, arestate în Italia, au fost de asemenea eliberate. În mărturiile sale — dintre care unele citate de Politico — el îi denunță pe alți europarlamentari și vorbește despre primirea de cadouri și mită în numerar din cele trei țări menționate mai sus. Poliția a confiscat 600.000 de euro în numerar la domiciliul său din Bruxelles, pe 9 decembrie.

Sindicalist cu interese în Golf, a ocupat câteva funcții de mare anvergură în cei 15 ani în Parlament, dar a rămas destul de discret. În 2018, el a semnat un acord secret în numele Parlamentului European cu Qatar, după cum a dezvăluit Politico. După ce a părăsit Parlamentul în 2019, și-a păstrat accesul în clădire datorită organizației sale neguvernamentale pentru drepturile omului, Fight Impunity, cu sediul la Bruxelles, a convins cu succes nume respectate să se alăture consiliului său de onoare. Panzeri rămâne în arest la domiciliu la Bruxelles.

Eva Kaili — Steaua căzută

Prezentatoarea plină de farmec de televiziune grecească devenită politician a fost în plină ascensiune, după ce a petrecut un an ca vicepreședinte al Parlamentului înainte problemele ei să explodeze în decembrie anul trecut. În acea zi fatidică, ea i-a înmânat tatălui ei o valiză plină cu bani și au plecat din apartamentul ei, înainte ca aceștia să fie prinși în flagrant. Ea a fost ulterior închisă și în câteva zile și-a pierdut toate funcțiile parlamentare.

Kaili ținuse discursuri pro-Qatar în Parlament în perioada premergătoare Cupei Mondiale FIFA; a făcut lobby printre alți deputați europeni să adopte o linie mai blândă cu privire la situația în domeniul drepturilor omului în țara din Golf; și s-a prezentat la un vot pentru scutire de viză pentru Qatar la care nu avea ce căuta. Dar ea și-a menținut nevinovăția încă de la început, refuzând să se cedeze, în ciuda faptului că a petrecut mai mult în închisoare decât orice alt suspect, timp în care a pretins că este tratată rău și a susținut că autoritățile i-au încălcat drepturile de mamă. Eliberată recent și plasată înc arest la domiciliu, ea plănuiește o revenire în politică.

Dar fără niciun partid politic sau grupare UE la care să se întoarcă, un proces în Qatargate planând asupra ei și o anchetă penală separată privind utilizarea abuzivă a fondurilor UE, încercarea ei de a schimba narațiunea de la răufăcător la victimă pare ca o misiune imposibilă.

Francesco Giorgi — Compania de încredere

Asistentul parlamentar Francesco Giorgi, care este partenerul Evei Kaili și tatăl fiicei lor, este, de asemenea, legătura dintre Kaili și Panzeri. Cei doi italieni se cunoșteau de mult, de pe vremea când Giorgi era reparator de politică internațională, traducător și mai fiind cunoscut ca băatul care îi căra geanta lui Panzeri. Arestat cu câteva minute înainte de Kaili, în decembrie, Giorgi și-a recunoscut imediat vina.

După ani de zile în care a lucrat pentru Panzeri, în 2019 el a trecut la europarlamentarul Andrea Cozzolino, un alt suspect cheie. Eliberat din închisoare și apoi plasat în arest la domiciliu, el a fost deja zărit în preajma Parlamentului și acum este din nou sub același acoperiș cu Kaili – potrivit ziarului spaniol El Mundo – în locuința lor, situat la doar o aruncătură de băț de Parlament.

Marc Tarabella — Anti-eroul local

Europarlamentarul socialist belgian Marc Tarabella a avut o reputație bună înainte de Qatargate ca o figură plină de prospețime și foarte accesibilă. El a însoțit chiar și un bărbat îmbrăcat în Sfântul Nicolae în noiembrie anul trecut, împărțind dulciuri în Parlament. Acum este acuzat că a primit foloase necuvenite, după ce Panzeri a pretins că a acceptat 140.000 de euro de la el pentru a influența europarlamentarii în chestiunea Qatar. Tarabella respinge toate acuzațiile și și-a menținut nevinovăția pe tot parcursul anchetei.

Tarabella a fost arestat în februarie și dat afară imediat din grupul său politic. Odată ajuns în spatele gratiilor, el a încercat dar nu a reușit să-l determine pe anchetatorul șef Michel Claise să iasă din caz într-un contraatac legal îndrăzneț, punând la îndoială neutralitatea judecătorului. A fost eliberat din închisoare în aprilie, apoi și din arest la domiciliu.

Andrea Cozzolino — Legiuitorul

Dintre cei trei europarlamentari socialiști și democrați în exercițiu acuzați de corupție, italianul este cel mai ciudat – în principal pentru că nu a mai pus piciorul în Belgia de luni de zile. De când a fost arestat la un spital din Napoli în februarie, el a luptat pentru extrădarea în Belgia, rămânând în arest la domiciliu. Belgienii vor să-l interogheze în legătură cu acuzațiile că ar fi blocat rezoluții asupra unor țări precum Marocul în schimbul banilor. În 2019, a preluat de la Panzeri funcția de șef al delegației Parlamentului din Magreb, angajându-l pe Francesco Giorgi. Cozzolino, exclus și el din grupul socialist, neagă orice faptă. După o încălcare îndelungată procedură dintre sistemele juridice belgian și italian, extrădarea sa a fost aprobată – deși Cozzolino face acum recurs la Înalta Cyrte a Italiei. Dacă pierde, ar putea fi dus înapoi în Belgia.

Abderrahim Atmoun — Bărbatul din Rabat

În calitate de ambasador al Marocului în Polonia, politicianul  a fost unul dintre cei mai bine conectați diplomați din Europa înainte de a deveni una dintre primele personalități publice ale schemei de corupție investigate de autoritățile belgiene. Potrivit a două mandate de arestare menîionate de Politico, Atmoun apare ca unul dintre contactele obișnuite ale lui Pier Antonio Panzeri. Diplomatul a zburat înapoi în țara natală la jumătatea lunii decembrie și a fost foarte discret de atunci, potrivit Politico, care citează două persoane care reprezintă interesele Marocului în UE, sub protecția anonimatului. Nici Atmoun, nici ambasada Marocului nu au dorit să facă vreun comentariu.

Ali Bin Samikh Al Marri – „controlerul” Qatar

Ministrul Muncii din Qatar a fost ales luni președinte al conferinței anuale a Agenției Națiunilor Unite pentru Muncă – în ciuda presupusului său rol în Qatargate și a criticilor cu care s-a confruntat țara sa cu privire la tratamentul acordat lucrătorilor migranți în timpul Cupei Mondiale FIFA de anul trecut. „Dr. Ali” nu a fost acuzat oficial de vreo faptă penală. Dar numele său apare în ancheta poliției belgiene ca „supraveghetor” al activităților lui Panzeri.

Al Marri a fost pionul principal al campaniei internaționale de diplomație a Qatarului menite să recâștige încrederea în vecinii săi din Golf relațiile dintre aceștia s-au înrăutățit. De asemenea, a fost un invitat frecvent la subcomisia pentru drepturile omului a Parlamentului European, unde i-a întâlnit în mod regulat pe unii dintre principalii suspecți. Ziarul belgian Le Soir a raportat legăturile sale strânse cu Panzeri și Giorgi, inclusiv la elegantul hotel Steigenberger Wiltcher din Bruxelles, unde este posibil să fi avut loc un transfer de bani, potrivit Le Soir.

Niccolò Figà-Talamanca — Șeful drepturilor omului

Șeful unui ONG de tip boutique pentru drepturile omului, activ în Parlamentul UE, Figà-Talamanca a fost arestat, acuzat de corupție și închis o vreme. Dar a fost eliberat la începutul lunii februarie. ONG-ul său închiriase spații de birouri pentru Organizația lui Panzeri Fight Impunity și, de asemenea, colaborau cu un sponsor comun, un grup din SUA numit Fundația pentru Drepturile Omului – care a negat orice implicare în afacerea Qatargate. Figà-Talamanca și-a susținut nevinovăția pe tot parcursul anchetei și a spus că își va continua activitatea în domeniul drepturilor omului.

Monica Bellini — Contabilul

Procuratura belgiană l-a suspectat pe contabilul lui Pier Antonio Panzeri că l-a ajutat să mute veniturile obținute ilegal, participând la înființarea unei companii-fantomă numită Equality Consultancy, care sediul la Bruxelles. Potrivit presei, ea a negat acuzațiile. Complicând și mai mult situația, o anchetă separată a justiției italiene este în curs de desfășurare și se extinde și asupra asupra altor persoane din jurul lui Bellini și al companiei. Luna trecută, un tribunal italian a refuzat să o extrădeze în Belgia.

Luca Visentini — Sindicalistul

Liderul sindical a fost unul dintre primii care au fost reținuți și apoi a fost eliberat fără acuzații. În timpul campaniei sale pentru a fi ales șef al Confederației Sindicale Internaționale (CSI), el a recunoscut că a primit aproximativ 50.000 de euro ca donație de campanie de la ONG-ul Panzeri Fight Impunity – livrat în numerar, potrivit unor articole de presă. Visentini și-a susținut nevinovăția, declarând că banii nu au jucat niciun rol în scandalul Qatargate. El s-a confruntat cu consecințe profesionale de amploare, fiind demis din funcția de șef al CSI la scurt timp după ce a primit postul. Următorii lui pași profesionali rămân neclari.

Maria Arena — „prietenul profesionist” al lui Panzeri

Europarlamentarul belgian de limbă italiană Arena era cunoscută ca fiind un apropiat al suspectului principal Panzeri. Ea a descris relația lor drept una de „prietenie profesională”, iar Panzeri a pledat pentru nevinovăția ei. Nici interogată, nici acuzată de procurori, ea a spus în mod constant că este nevinovată și nu este implicată și și-a continuat activitatea de europarlamentar. Dar ea este menționată într-un mandat de arestare ca făcând parte dintr-un grup de deputați europeni care se presupune că ar fi implicată alături de Panzeri.

Ea a demisionat din funcția de șef al comitetului pentru drepturile omului în ziua în care Politico a dezvăluit că nu a declarat o călătorie plătită în Qatar - pentru care și-a dat vina pe secretară. A fost una dintre primele persoane pe care Eva Kaili a spus că a sunat după ce Francesco Giorgi a fost arestat. Arena l-a înlocuit pe Panzeri în funcția de șef al subcomitetului pentru drepturile omului în 2019 și a declarat anterior pentru Politico că nu și-a reînnoit acordul secret cu Qatar. Dar un interviu pe care l-a acordat în 2020 sugerează că era pe deplin conștientă că moștenește acest acord și că acesta era încă activ.

Bonus. Michel Claise - inchizitorul șef

În timp ce cei 11 sunt fiecare într-o oarecare măsură implicați în scandal, Claise este însărcinat cu dezlegarea tuturor legăturilor. Un judecător enigmatic care scrie romane în timpul liber și este obsesiv de criminalitatea financiară, magistratul belgian încă conduce ancheta anticorupție, care a supraviețuit încercării lui Tarabella de a-l îndepărta. Săptămâna aceasta, doi martori l-au văzut în Parlamentul European, desigilant biroul lui Tarabella și percheziționându-l pe cel al lui Cozzolino pe același coridor. Până acum a refuzat multiple cereri de interviu pentru Politico. Dacă micuța Belgie poate dărâma o presupusă rețea globală de corupție care a lovit inima democrației UE, ar putea depinde doar de el.