Există un precedent pentru un audit extern: Monica Macovei, 2005, scrie pe blogul său fostul premier Adrian Năstase. Acesta susține în analiza pe care o face despre auditul făcut procurorilor, în 2005, că raportul întocmit atunci a fost unul jenant pentru cei care l-au semnat, dar că auditul a dus la ”decimarea” procurorilor PNA, actual DNA, care aveau rezultate concrete iar lupta împotriva corupției era un reală. EVZ vă prezintă analiza lui Adrian Năstase:

Inteleg că ministrul Tudorel Toader va  organiza un audit extern referitor la activitatea parchetelor. Pentru a nu se căuta proceduri complicate, eu cred că poate fi folosit modelul „Macovei, 2005”, care este, in acelasi timp, si un precedent agreat de Comisia europeană. Detaliile pot fi găsite pe LUJU.RO dar si pe blogul meu:

„REMEMBER: Marea epurare! Cum a decapitat tandemul Macovei – Basescu fostul PNA, pentru a impanzi parchetul anticoruptie cu procurori-politici

Cata rusine i-ar fi astazi actualului CSM pentru avizarea in 2005 a cererilor ex-ministresei Monica Macovei de revocare din functie a tuturor sefilor fostului Parchet National Anticoruptie, pe baza jenantului raport al “Freedom House”? Probabil ca nu prea mare, insa suntem convinsi ca daca momentul din 2005 s-ar repeta azi, CSM nu ar mai aviza o asemenea cerere intrucat, intre timp, Consiliul a invatat ca trebuie sa fie in principal un garant al independentei Justitiei. Modul in care in anul 2005, odata cu venirea la Putere a tandemului Basescu – Macovei, a fost epurat fostul PNA si transformat intr-un DNA cu procurori obedienti a constituit cel mai mare atentat la independenta Justitiei post-decembriste. Din pacate insa, la vremea cand s-a produs, evenimentul incurajat de CSM nu a emotionat pe nimeni din societate, desi s-a asistat la destructurarea din temelii a unui parchet anticoruptie. Azi, la o distanta de peste cinci ani de atunci, se pot trage invataturile cuvenite: 1 – daca Justitia vrea sa-si apere independenta, ea nu trebuie sa se mai faca pres in fata unor persoane aflate vremelnic la Putere; 2 – daca cineva ar incerca azi un lucru similar cu actualul DNA (care incaseaza zeci de achitari anual, ceea ce nu era cazul la PNA) s-ar tipa ca din gura de sarpe ca se atenteaza la siguranta nationala si la independenta Justitiei, insa trebuie tinut cont ca daca actualul regim ar pierde Puterea, modul de gandire s-ar putea schimba radical.

Monica Macovei – unealta lui Traian Basescu

Lumeajustitiei.ro repune pe tapet metodele abuzive prin care zeci de procurori ai PNA au fost alungati in 2005 din institutie pentru a face loc celor adusi la DNA de tandemul Macovei – Basescu. De la revocari din functie, trimiteri la pensie si pana la presiuni ierarhice, s-a uzitat de toata gama de mijloace de „convingere” pentru alungarea procurorilor neaserviti noii Puteri instalate la Cotroceni. In anul 2005, profitand ca vine din randurile opiniei publice, unde a dobandit o mare credibilitate criticand fostul regim PSD, Monica Macovei (numita ministru al Justitiei la vointa expresa a presedintelui Traian Basescu) a inceput o campanie de discreditare a PNA, prin declaratii publice, atat in conferinte de presa, cat si la televizor, in care ataca fosta conducere a PNA formata din procurorul general Ioan Amarie (foto 2) si adjunctii sai, Gheorghe Suhan si Adrian Horia Miclescu (care erau fondatorii acestui parchet), precum si pe sefii principalelor sectii ale parchetului anticoruptie – in special Sectia I, condusa de Vasile Draghici (unul dintre semnatarii Rechizitoriului Flota). Ministresa Macovei a mers pana la a cere public demisia capilor PNA, pe motiv de prost management, iar ca sa existe si “probe”,Ministerul Justitiei a platit circa 40.000 euro Fundatiei „Freedom House” pentru un audit anticoruptie (in fapt anti-PNA), raport contestat atat sub aspectul realitatii datelor din cuprinsul sau, cat si al credibilitatii sale in raport de procedura de achizitie publica si a afinitatilor „Freedom House” cu ONG-urile din care provenea Macovei. Auditul pentru care s-au deplasat la PNA trei asa-zisi experti (un sociolog, un informatician si o avocata specializata in pensii alimentare) a fost folosit pentru a se cere Consiliului Superior al Magistraturii debarcarea sefilor PNA, cu toate ca acelasi CSM, la inceputul lui 2005, validase ca bun bilantul de activitate al DNA, in pofida declaratiilor lui Traian Basescu potrivit carora procurorii PNA ar fi avut meteahna de a-i anunta dinainte pe cei chemati la audieri in cazurile in care se intentiona arestarea. In august 2005, Macovei a propus CSM revocarea din functie a sefilor PNA, dupa ce a modificat legea judecatoreasca printr-o ordonanta in care atribuia ministrului Justitiei puterea de a solicita numirea sau revocarea din functie sefii marilor parchete, cu avizul consultativ (fara nici o valoare) al CSM si decretul conform al Presedintelui Romaniei. Sefii PNA au refuzat sa se prezinte la sedinta CSM in care se discuta soarta lor, declarand ca nu vor participa la „mascarada judiciara”.

Cum a fost mazilita conducerea PNA

Pe fondul intenselor presiuni publice generate de cererile de demisie formulate de Monica Macovei, sustinuta la scena deschisa de Traian Basescu, ex-procurorul general al DNA, Ioan Amarie, si adjunctul acestuia, Gheorghe Suhan au anuntat ca se pensioneaza, depunand cereri la CSM cereri in acest sens. Ca atare, cererea de revocare a lui Ioan Amarie si Gheorghe Suhan (trecut in avocatura) a ramas fara obiect. In privinta celui de-al doilea procuror general adjunct al PNA, Adrian Horia Miclescu, acesta a fost revocat din functie, fiind nevoit sa se intoarca pe postul detinut anterior la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti. Desi Miclescu a transmis noii conduceri a DNA dorinta de a ramane in continuare pe o functie de procuror in cadrul Serviciului Teritorial Bucuresti, noul procuror sef instalat, Daniel Marius Morar i-a taiat-o sub pretextul ca nu ar fi agreat deoarece „aveti o autoritate prea mare asupra procurorilor”. Si ca sa nu mai existe discutii, s-a incercat fortarea unui dosar penal pe numele lui Miclescu, care nu a putut fi continuat din lipsa de probatoriu. Asemanator s-a petrecut si cu seful Sectiei a I-a de combatere a infractiunilor de coruptie din PNA, Vasile Draghici, cel care a semnat rechizitoriul prin care Traian Basescu a fost trimis in judecata in celebrul „Dosarul Flota”. De altfel, pe durata instrumentarii dosarului „Flota”, procurorul Draghici a fost agresat verbal in dese ocazii de invinuitul Traian Basescu, dar si de avocatul acestuia, pentru „indrazneala” de a conduce ancheta, motiv pentru care PNA a dat un comunicat de presa in augist 2003 in care avertiza ca astfel de atitudini ale invinuitului la adresa unor magistrati constituie infractiuni. Dupa revocare, Vasile Draghici a fost nevoit sa se intoarca la Parchetul Curtii de Apel Constanta, de unde venise. Un alt cap al PNA, revocat din functie, a fost procurorul sef al Sectiei a II-a de Combatere a infractiunilor conexe celor de coruptie, Alexandru Chiciu, care a oprit cursul prescriptiei in „Dosarul Flota”. Acesta a fost debarcat doar din functia de procuror sef de sectie, spunandu-i-se initial ca poate ramane in continuare ca simplu procuror. Alexandru Chiciu a mai functionat o scurta perioada ca simplu procuror la DNA, pana cand a primit la poarta o scrisoare marsava. In respectivul mesaj venit de la conducerea DNA i se multumea pentru serviciile prestate si i se dadea de inteles ca e mai bine sa plece din institutie, deoarece nu mai este dorit. Lucrat psihologic, procurorul Chiciu a demisionat din Magistratura si a plecat in avocatura, pe care o practica si in prezent cu succes.

O revocare absurdă

Cea mai aberantă revocare din funcţie efectuată la voinţă lui Macovei a fost însă cea a şefului Secţiei Militare a PNA, generalul Ion Panaitescu (fost preşedinte al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, actualmente avocat), care fusese adus în PNA în ianuarie 2005, din funcţia de judecător, prin delegare. Generalul Panaitescu – un magistrat de înalta ţinută – fusese numit de CSM la 28 mai 2005 (când încă atribuţiile acestui for nu fuseseră preluate prin ordonanţă de guvern de către ministresă Macovei) că şef al Secţiei Militare a PNA, deci cu circa o luna înainte că Macovei să-i ceară debarcarea pentru „lipsa de performanţă”. Când la şedinţa CSM din august 2005, Macovei a fost atenţionată asupra acestui neajuns, ministresă a replicat „a rezolvat superficial şi lipsit de obiectivitate dosarul”. Puţini ştiu însă la ce dosar s-a referit Macovei. Conflictul dintre Macovei şi Panaitescu a plecat de la refuzul celui din urmă de a deschide un dosar penal fostei ministrese a Justiţiei, Rodica Stănoiu. În 2005, Panaitescu a primit o scrisoare cu dedicaţie de la Macovei, în care i se cerea să rezolve un dosar care îi viza pe Rodica Stănoiu, Doinel Dinuica (şeful Direcţiei Intantelor Militare din Ministerul Justiţiei), Emilian Stănişor (ex-directorul general al Administraţiei Penitenciarelor) şi generalul Valentin Binişor (fost adjunct al directorului general al Administraţiei Penitenciarelor). Dosarul viza presupuse cheltuieli frauduloase pentru achiziţionarea de aparatură medicală în spitalele unor penitenciare. Deşi generalul Panaitescu era un cunoscut adversar al Rodicăi Stănoiu, acesta nu a intervenit în dosarul instrumentat de subalternul sau, procurorul Codruţ Mihalache, care a dat soluţie de neîncepere a urmăririi penale (NUP). Faptul că generalul Panaitescu i-a comunicat ministresei Macovei soluţia de NUP, a fost însă motivul real al debarcării acestuia. Scârbit de cele petrecute, generalul Panaitescu a părăsit Magistratură şi a trecut în avocatură. Pentru toţi şefii PNA enumeraţi mai sus s-au folosit că argumente ale cererilor de revocare, fraze stereotip copiate din auditul „Freedom House”. Fapt ce dovedeşte că nu au existat argumente pentru fiecare om în parte, ci s-a dorit din capul locului mazilirea cu orice preţ a vechii conduceri pentru a face loc uneia nouă, aservită noilor comandamente.

Decimarea eşalonului 2

Denumirea PNA a fost schimbată în DNA, parchetul anticorupţie fiind transformat dintr-o unitate autonomă, într-o direcţie a Parchetului General. Concomitent cu alungarea vechii conduceri a parchetului anticorupţie, noii şefi ai DNA numiţi în funcţie de Traian Băsescu, la propunerea ministresei Macovei, în frunte cu Daniel Marius Morar, au procedat la descotorosirea de majoritatea procurorilor din vechea garda, pentru a face loc altora. Per total, două treimi din echipa veche a fost determinată să plece prin revocari, mizerii profesionale, intimidări şi presiuni de tot felul. Procurorul Gabriela Neagu, şefa Biroului de presă, o persoană cu calităţi extraordinare de comunicare, îndrăgită de toţi jurnaliştii de pe Justiţie, a fost îndepărtată spunându-i-se în faţă că nu face parte din „proiectul noii echipe”. În locul ei a fost adus un „specialist în comunicare” – Livia Săplăcan, care a scandalizat mulţi jurnalişti de pe Justiţie prin secretomanie şi lipsa de abilităţi necesare. În realitate, Gabriela Neagu „păcătuise” prin semnarea la 1 august 2003 a unui comunicat de presă al PNA prin care, cu prilejul audierii lui Băsescu în dosarul „Flota” în care unii procurorii au fost agresaţi verbal de către învinuit, opinia publică a fost informată: „PNA atrage atenţia învinuitului că multe din afirmaţiile făcute până azi în legătură cu procurorii acestei instituţii constituie infracţiuni şi poate fi tras la răspundere penală”. Din informaţiile deţinute din surse judiciare, Traian Băsescu i-a făcut „lachei”, „maimuţoi” pe procurorii de caz, i-a acuzat că fac dosare la comandă şi i-a „avertizat” că vor răspunde pentru ce fac când PSD nu va mai fi la Putere. Pentru comunicatul de presă al PNA, Traian Băsescu i-a făcut la vremea respectivă un proces de calomnie procurorului Gabriela Neagu, proces care s-a închis întrucât Băsescu nu a mai dorit să-l continue.

18 procurori alungaţi

După ce a anunţat că a terminat perioada de evaluare, de după numirea să în funcţie de către Macovei – Băsescu, procurorul şef al DNA, Daniel Morar, a solicitat în octombrie 2005, CSM revocarea din funcţie a 18 procurori din vechea garda. Printre aceştia se numărau: Gheorghe Vizitiu (şeful Anchetelor Speciale (care făcuse dosarul Mischie, finalizat cu condamnare), Gheorghe Stan, Ioan Irimie (care fusese, culmea, coleg de camera la Hotelul MAI cu şeful DNA, procuror de mare curaj, care i-a pus cătuşele lui Miron Cozma la mineriadă de la Stoienesti în care generalii de poliţie au fugit mâncând pământul), dar mai ales a procurorului Ioan Oţel (cel de-al doilea semnatar al rechizitoriului „Flota” şi căruia Băsescu îi făcuse plângere penală, retrasă după ce a fost ales şef al statului). Alţi procurori determinaţi să plece în valul doi al lui Morar, câteva luni mai târziu sau în cursul anului 2006 s-au numărat şi Constantin Irimia, fost adjunct al Secţiei a ÎI-a care a finalizat dosare importante precum „BCR Novaci” în care au fost cercetaţi sponsorii lui Theodor Stolojan din PNL Gorj, dar şi Nelu Ciobanu, şeful Serviciului Tehnic (serviciu prin care DNA îşi operează toate interceptările telefonice şi ale comunicaţiilor electronice), care s-a săturat să lucreze altfel decât în cadru legal, motiv pentru care i s-au făcut fel de fel de mizerii. În locul lui Nelu Ciobanu a fost adus un procuror de la Parchetul Capitalei, care după o luna şi jumătate a plecat val-vârtej pentru că nu dorea să servească unor interese abuzive. În locul acestuia a fost adus procurorul „de plastilină” Mihai Popa (vizat pentru grave abuzuri în raportul de control al CSM) şi pentru care fostul ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, a cerut îndepărtarea lui din Magistratură pentru ilegalităţi şi dosare lăsate în nelucrare. CSM însă a muşamalizat cazul, dovedindu-se servil Cotrocenilor. Epurarea procurorilor din vechea garda a fost continuată şi cu alungarea a mai bine de jumătate dintre ofiţerii de poliţie juridiara de la DNA, care au fost daţi afară pentru că erau insuficient de „ascultători”. Efectul acestor epurări s-a regăsit şi în unele dintre declaraţiile publice ale lui Morar, care nu s-a jenat să blocheze „dosarul Flota” şi să mintă întreagă opinie publică că şeful statului ar avea imunitate, deşi Constituţia prevede că imunitatea şefului statului este identică cu cea a parlamentarilor. Subit, toate dosarele penale de corupţie ale capilor PDL, lăsate în lucru de fosta echipa a PNA, au devenit că şi inexistente. Toate ONG-urile care criticau Justiţia pe vremea regimului PSD, nu au luat nicio poziţie publică faţă de epurarea PNA – cel mai cunoscut atentat la independenţa puterii judecătoreşti de după decembrie 1989. Comportamentul acestor ONG-uri care o perioau de dimineaţă până seară pe Macovei este explicabil – toate erau finanţate de grupuri de interese străine, precum cel al lui Soros. Compromisul financiar făcut de aceste ONG-uri, în sensul că pe vremea PSD ţipau la orice mişcare, iar pe vremea PDL atacă, culmea, numai Opoziţia, face că în prezent aceste asociaţii să fie nişte nume penibile, a căror acţiuni nu mai impresionează pe nimeni. Aceste ONG-urile au făcut un imens scandal în 2007 pentru o simplă cerere de revocare din funcţie a unui şef de secţie din DNA (Doru Florin Ţuluş) formulată de ministrul de atunci al Justiţiei, Tudor Chiuariu, şi şi-au trimis delegaţii la şedinţele de CSM unde se dezbătea cererea lui Chiuariu, pentru a împiedică debarcarea lui Ţuluş.

Ce diferenţe se văd azi între fostul PNA şi actualul DNA? Primul parchet nu avea achitări – nici nu avea cum într-un termen atât de scurt – însă din dosarele finalizate în perioada de domnie a PNA (2003 – 2005) nu cunoaştem decât două achitări. Cea a judecătoarei Elena Pop Blaga (procuror de caz a fost Ioan Moldovan, de la Oradea) şi cea a judecătoarei Andreea Ciucă (procuror de caz a fost Gheorghe Suhan). Mai există şi o arestare, neurmată de trimitere în judecată – cea a lui Iosif Pop. În schimb, actualul DNA raportează în fiece câte 20 – 30 de achitări şi nimeni dintre cei care ar trebui să ia măsuri, nu o face. DNA, că şi întregul Parchet General (inclusiv DIICOT) au rămas, deloc întâmplător, singurele unităţi ale Justiţiei nereformate, în care numirile la vârf sunt în continuare decise exclusiv pe criterii politice (prin ministrul Justiţiei şi şeful statului). Această este şi explicaţia pentru care românii nu sunt protejaţi în faţă marii corupţii care a adâncit criză financiară. Iar România, deşi este stat european, continuă să fie o ţară “bananieră”, în care tot ce ţine de banul public este împărţit la masă politică, sub protecţia marilor parchete.”