Ilie Constantin are 72 de ani și o „carieră” de peste 50 de ani de furturi. Timp de două decenii nu a fost prins. „De foame”, la bătrânețe s-a apucat din nou. A fost prins de cinci ori în ultimul an.

La vârsta la care cei mai mulți pensionari își plimbă nepoții, bucureșteanul Ilie Constantin, sau „nea Tică”, cum îl știu apropiații, preferă să „muncească” prin autobuze, troleibuze sau tramvaie. Pare un moș politicos, curățel, ținându-se în baston. Chiar dacă a fost diagnosticat cu Alzheimer, iar pe 1 august împlinește 73 de ani, nu se lasă: „Ginesc fraierii și le iau cojile (portofelele - n.r)”. E considerat cel mai bătrân hoț de buzunare, un fel de „rege al portofelelor”, iar din cazierul lui și din spusele polițiștilor reiese că practică această „meserie” de peste jumătate de secol.

L-am găsit pe nea Tică în „inima Ferentariului”, pe strada Zăbrăuți. Cartierul din sectorul 5 al Bucureștiului e locul în care Ilie Constantin a fost „ploconit”, de Judecătoria Sectorului 6, cu un arest la domiciliu. A fost prins în timp ce fura „un biet telefon” de 150 de lei, din buzunarul unei femei. Până acum, procurorii și judecătorii l-au iertat, deși are cinci flagranturi, în mai puțin de un an. „Am furat de sărăcie. Puteți să trăiți dumneavoastră cu două milioane de lei pe lună?”, i-ar fi spus nea Tică judecătoarei.

Are patru clase

Lângă blocul în care stă închis „arestatul”, un cal paște lângă o căruță. Acasă la bătrânul pungaș, nevasta lui, Sanda, de 71 de ani, curăță cartofi în mijlocul camerei. Pe un pat, în garsoniera de câțiva metri pătrați, tronează „regele portofelelor”. A crezut că suntem polițiști: „Îi așteptam să mă verifice, dar n-au venit până acum”. Trecuse o zi de la eliberarea din arestul Poliției Capitalei și judecătorul a dispus Secției 18 să îl ia în primire.

Se plânge că e bolnav, amărât, și trăiește dintr-o pensie de handicapat, de 334 de lei, împreună cu soția sa. Are patru clase și singurul loc de muncă l-a avut la „Igiena”, fosta întreprindere socialistă, ca zugrav. Spune că s-a apucat de furat din cauza anturajului: „Tata era lăutar. Ai mei erau cinstiți. Numai eu eram oaia neagră. Vroiam și eu să am bani, să mă îmbrac elegant...”.

Palmares

A crescut pe Calea Rahovei 312: „Prima oară m-au luat în '82, la închisoarea Văcărești, dar n-am mai fost închis din 2004”. Avea 42 de ani. Furase timp de 20 de ani fără să fie prins. De atunci, zice el, a mai fost închis de „vreo treipatru ori”.

Nu spune de când s-a apucat de furat, dar l-a dat de gol un ofițer: „Figurează în arhivele poliţiei ca fiind cel mai vechi hoţ de buzunare. Spune că fură de pe vremea lui Gheorghiu Dej”.

Portofelul ca barometru

Nea Tică face și o analiză a traiului, în funcție de portofelele furate: „Pe vremea lui Ceaușescu erau portofele mai pline. Acum sunt cam subțiri, au oamenii carduri…”. Nostalgia trecutului e umbrită doar de bătăile pe care le primea la Miliție: „Acum vorbesc frumos și eu recunosc, că nu au ce să îmi mai facă, mai ales cu noul Cod”. Nu mai știe numărul portofelelor furate:„Sunt milioane, cred. Am furat de la milițieni, profesori, muncitori, de la toți”.

Acum fură doar de la bătrâni: „Nu iau de la unul mare. Dacă mă prinde și mă scutură?”. Noua generație de „șuți” nu mai e așa de „talentată”. „Era să mă fure pe mine unul. I-am bătut obrazul”, adaugă nea Tică. Din generația lui zice că mai e doar „Nae Buric”, dar e în pușcărie. În rest, toți au murit. Poliţiştii bucureşteni l-au prins pentru a cincea oară în mai puţin de un an, pe traseul preferat, din Drumul Taberei. Până acum, se mai ştiu alte cinci furturi, surprinse, anul trecut, în flagrant.

A furat-o pe profesoara Angelei Gheorghiu

„Ghinionul” l-a lovit, în 2013, pe 1 august, chiar în ziua în care a împlinit 72 de ani. A pus ochii pe o femeie de 75 de ani, în autobuzul 385. I-a sustras din poşetă 122 de lei. Pe 8 septembrie, poliţiştii l-au prins din nou, tot în autobuz. A furat din geanta unei femei, de 68 de ani, un portofel cu 65 de lei și un telefon mobil. Pe 25 septembrie a fost prins, alături de un alt „şuţ”, de 59 de ani, imediat după ce au furat din buzunarele a doi călători. Tot el este cel care a jefuit-o pe fosta profesoară de pian a sopranei Angela Gheorghiu.

Nea Tică își „execută” pedeapsa în Ferentari, acolo unde căruțele sunt parcate în fața blocului

„Profesorul” hoților a ajuns „manager” în Franța

Polițiștii români care știu obiceiurile hoților de buzunare ne-au făcut o analiză a fenomenului. Ei atrag atenția că cei mai versați dintre acești hoți nu ratează niciun eveniment în care aglomerația le este aliat în lupta cu buzunarele „fraierilor” sau ale „husenilor” cum sunt denumite, în jargon, victimele. Sunt și unii, precum „Balanță”, infractor plecat de mult prin sudul Franței. Acum e „manager”: îi cazează pe cei din țară și îi trimite la furat prin toate statele din jur. Printre vedetele de la noi care stăpânesc „măiestria” furtului din buzunare se numără personaje precum: Șmec, Așchiuță, Cap de cal, Porumbel, Paul Frumosu’, Porcu’, Limbă, Piele, Doina, Colonelu’, Ingineru’, Nae Buric, Turcu, Românu’, Balconistu’, Gică Chioru’, Dan Chioru’, Mambalo sau Adrian Copilu’.

Fie că e vorba de un campionat de raliu, fie spectacole ale unor vedete sau formații de top, hoții de buzunare sunt prezenți. Oriunde merg - spectacol, campionat de fotbal, olimpiadă - acționează în grupuri de câte trei - patru. Ei ochesc în special străinii sau „centaurii”, cum li se spune în jargon. „Husenii”, adică victimele, sunt „scanați” din priviri sau prin atingeri, pentru a afla unde e „locul”, „tufla” sau „coaja”, adică portofelul. Observă dacă acesta se află la „caraiman” - buzunarul din față - sau la „căldurică” - la piept. Cel mai ușor de „subtilizat” sunt cele din buzunarul de la spate.