25DE ANI DE LA EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989. Doi preoți au salvat crucea Revoluției pe care minerii au profanat-o

25DE ANI DE LA EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989. Doi preoți au salvat crucea Revoluției pe care minerii au profanat-o

Crucea închinată martirilor din ’89 a fost batjocorită și arsă parțial de ortaci, în prima mineriadă. A fost scoasă din foc de preotul Nicolae Tănase care, însă, timp de 24 de ani, a pierdut urma brațului vertical.

Prima cruce făcută din lemn la câteva zile după 22 Decembrie 1989, în memoria martirilor Revoluției, a dispărut acum mai mult de 24 de ani, după ce minerii au profanat-o, au ars-o parțial și au rupt-o în două în timpul evenimentelor din iunie 1990. Anul acesta, printr-o întâmplare, doi preoți care se aflau fiecare în posesia unui braț al crucii - fără să știe de existența celei de-a doua bucăți - au reconstituit obiectul sfânt. Așa că, după aproape 25 de ani, prima cruce a Revoluției a fost reîntregită și se află în Biserica Pitar Moșu, aproape de Piața Romană din București. Aceasta va fi expusă în curtea bisericuței, veche de 224 de ani.

Minerii au pus-o pe foc

A doua „naștere” a crucii s-a înregistrat pe 17 decembrie 2014, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” de pe strada Pitar Moş, când a fost adusă în biserică, spre cinstire, crucea de lemn cioplită cu modele tradiţionale şi purtând inscripţia „Eroilor României libere”. „Crucea aceasta şi-a cunoscut propriul calvar, iar descoperirea ei poate fi socotită o minune”, spune, mândru, preotul Mihai Spătărelu, parohul de la biserica bucureșteană.

Ne puteți urmări și pe Google News

Lemnul crucii a fost cioplit la câteva zile după evenimentele din decembrie 1989, pentru a cinsti jertfa celor 1.142 de martiri care și-au dat viața pentru libertate. Autorul lucrării este artistul V.Ifrim, așa cum reiese din semnătură.

Crucea a fost expusă undeva în Piața Universității din ianuarie și până în iunie 1990. Asta, până pe 14-15 iunie, când au ajuns minerii în Capitală. În timpul distrugerilor din prima mineriadă, ortacii au dat jos această cruce, au rupt brațul orizontal de cel vertical și au pus-o pe foc.

Unirea celor două brațe

Părintele Nicolae Tănase era prin preajmă şi a reușit s-o salveze, scoțând-o din flăcări, ale căror urme se văd până în ziua de astăzi pe lemnul crucii. „Brațul vertical, mai mare și mai greu, am reușit să-l ascund într-o clădire din zonă. Brațul orizontal, mai ușor, l-am luat cu mine”, își amintește părintele Nicolae Tănase.

Cumva, brațul vertical a fost mutat, probabil de vreun bucureștean, la Biserica Pitar Moșu, unde a fost adăpostit în podul lăcașului de cult. Aici, bucata de cruce a fost descoperită în urmă cu trei ani de preotul Mihai Spătărelu. „Nu am știut atunci cum a ajuns aici”, spune acesta.

Printr-o întâmplare greu de explicat, Mihai Spătărelu a văzut anul acesta, în timpul unei călătorii în localitatea Valea Plopului, tocmai în județul Prahova, în curtea unei biserici, un braț vertical care părea să completeze bucata aflată în podul parohiei sale. Era expus în semn de respect pentru martirii din 1989, de părintele Tănase, salvatorul crucii, cel care a ajuns paroh acolo. „Am avut parte de binecuvântarea părintelui Tănase să pot lua brațul și să văd dacă se potrivește”, adaugă preotul Spătărelu. La probă, din cincisprezece cuie, paisprezece s-au potrivit perfect.

Crucea a fost scoasă la iveală, după lungul exil zbuciumat, pe 17 decembrie, când în biserică s-a slujit parastasul pentru eroii Revoluţiei. Acum, poate fi văzută şi cinstită în lumânărarul de iarnă al lăcașului. După ce vremea se va mai încălzi, prima cruce a Revoluției va fi urcată deasupra lumânărarului pentru a cinsti din nou memoria martirilor.

Două veacuri de istorie la Pitar Moșu

Biserica parohiei Pitar Moșu (foto) se află așezată în plin centrul Bucureștilor, în zona cuprinsă între Bulevardul Magheru și Grădina Icoanei, fiind poziționată între străzile Pitar Moș și Mitropolit Dionisie Lupu. Lăcașul a fost construit la sfârșitul secolul XVIII, în vremea lui Alexandru Moruzzi, și închinat Maicii Domnului. Dionisie Eclesiarhu arată că domnitorul fanariot a zidit o biserică și o hainiță când a fost o mare molimă de ciumă, la 1795. Are formă de cruce, iar pereții din cărămidă au 80 de cm.