Nu cred că mai este mare lucru de făcut cu zisa "opoziţie de dreapta". Luni, a fost reconfirmată varianta uselistă a Pactului Molotov- Ribbentrop, iar tot ceea ce am auzit dinspre opoziţie a fost un mieunat timid. Aşa, ca să nu poată spune vreun rău-voitor că n-au spus nimic.

Problema nu este că Ponta şi Antonescu au decis cum să-şi împartă poziţiile de premier şi preşedinte – este jocul lor politic, îi priveşte. Însă cei doi vor să promoveze o Constituţie făcută pe picior, care face din Parlament o supra-putere în stat, având dreptul de face numiri în Justiţie şi de a chema la audieri orice cetăţean român – inclusiv magistraţii. Ca să poată promova aceste schimbări, liderii USL au decis să întindă referendumul de validare pe parcursul a două zile – aşa cum s-a procedat şi la consultarea populară din octombrie 2003. Să nu credeţi că îşi face cineva din PSD iluzii că asta va rezolva, în mod cinstit, problema cvorumului de 50% din populaţia cu drept de vot. Dar, întinzând referendumul pe o perioadă atât de lungă, sunt şanse mult mai mari ca reprezentantul opoziţiei în secţia de votare să obosească, să absenteze o vreme şi, în acest timp, să se mai îndese nişte voturi în urnă. Unii spun că dosarul Dragnea i-ar fi speriat pe cei care vor să fure în alegeri. Nu cred. Dragnea a fost promovat vice-premier, are susţinerea partidului şi, foarte probabil, va scăpa de dosar printr-o lege de graţiere şi amnistiere. În aceste condiţii, ceea ce aş fi aşteptat de la structurile din opoziţia de dreapta ar fi fost nu să se iubească, nu să se unifice peste noapte, ci să dea un semnal de solidaritate în faţa tăvălugului USL. Puteau, fără mare efort, să încheie un acord pentru garantarea corectitudinii alegerilor. Sunt peste 18.000 de secţii de votare şi, probabil, ar fi nevoie de doi oameni de la opoziţie în fiecare secţie pentru a păzi urnele. Nu ştiu cum se păzesc urnele, nu este treaba mea, dar sunt sigur că ar fi nevoie de cât mai mulţi ochi pe USL. În plus, chiar şi fără suspiciunile legate de fraudele electorale, mi se pare evident că, în faţa unui monolit numit USL, care controlează 70% din Parlament, şi care, de facto, merge unit la europarlamentare, era bine ca pigmeii din opoziţie să se adune. Nu o fac. Se uită fascinaţi la câteva locuri de europarlamentar şi se ceartă între ei. Rezultatul va fi că, foarte probabil, câteva din partidele de dreapta nici nu vor trece pragul electoral de 5%, iar procentele lor se vor redistribui – în cea mai mare parte către PSD şi PNL. Nu m-ar mira ca aproximativ 10% din voturile acordate dreptei să se redistribuie. Îmi este indiferent dacă în Parlamentul European ajung şapte sau opt sau zece reprezentanţi ai dreptei. Sau dacă sunt de la PDL sau din altă parte. Important este că USL pare că va reuşi să modifice Constituţia, să încalece Justiţia, să ia Cotroceniul şi să-şi asigure poziţia de premier, în 2016. Până la urmă, dacă aceşti lideri ai Dreptei sunt incapabili să facă opoziţie la USL, cel mai bun lucru ar fi să dispară de pe scena politică. Şi, cu mult, cu foarte mult, noroc, poate găsim alţii mai buni.