La 28 iunie 1940 s-a stins visul României Mari. Basarabia e cedată Uniunii Sovietice, după ultimatulmul Moscovei. Nu puțini sunt aceia care definesc acea zi drept cea mai neagră din istoria țării noastre.

Rămân și azi controverse legate de o anume întrebare. Oare puteam să ne apărăm hotarele? De-a lungul timpului au apărut nenumărate referiri la slaba pregătire de care dădea dovadă Armata Română, din punctul de vedere al dotărilor tehnice. 

În orice caz, România este una dintre victimele felului în care Europa a fost la un moment dat împărțită între URSS și Germania. Conform Pactului din 1939, cunoscut drept Pactul Ribbentrop-Molotov.

Documentele acelor vremuri ne arată că în 27 iunie 1940, la Consiliul de Coroană, majoritatea celor prezenți au optat pentru cedarea Basarabiei. Au fost însă și oameni care s-au opus. Aceștia au fost Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu.

Consiliul de Coroană are loc în condițiile în care cu o zi înainte Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe al URSS, Viaceslav Molotov, îi prezentase ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, documentul ultimatumului. 

Pe această cale, Moscova cerea ”retrocedarea” Basarabiei, dar nu numai atât. România trebuia să cedeze și partea de nord a Bucovinei.

Contextul politic și militar al României era foarte grav. Practic, nu mai aveam garanții de securitate. Franța capitulase în fața Germaniei pe 22 iunie, același ani, iar Marea Britanie își retrăsese trupele de pe Bătrânul Continent, în fața ofensivei germane din Vest.

Nu în ultimul rând, pe 2 iunie Berlinul avertizase România că trebuie să înceapă negocieri cu URSS, dacă vrea garanții de securitate din partea Germaniei. 

Dincolo de toate cele petrecute în spatele ușilor închise, un lucru este clar. Pe 28 iunie 1940, la ora 9 dimineața, populația României este informată oficial de existența acestui ultimatum și de faptul că Bucureștiul l-a acceptat. 

În plus, se anunță ordinul de evacuare pentru Armată și pentru administrația din teritoriile revendicate de sovietici. 

Se mai știe, potrivit datele de atunci, că peste 200.000 de oameni din Basarabia și din Bucovina de Nord s-au refuziat în România. 

Cifrele și arhivele nu pot vorbi totuși despre tragedia petrecută în acele zile.